Ajutor pentru bolnavii aflati in faza terminala. SPRE O MOARTE SENINA
Când îmi aduc aminte de Tibet şi de morţile la care am asistat acolo, sunt frapat de ambientul calm şi armonios în care au survenit multe dintre ele. Acest tip de ambient, vai, lipseşte adesea în Apus, dar experienţa mea din ultimii douăzeci de ani mi-a arătat că, cu ajutorul imaginaţiei, el poate fi creat. Eu consider că ori de câte ori este posibil, oamenii trebuie să moară acasă, deoarece probabil că acasă se simt cel mai bine majoritatea oamenilor. Iar moartea liniştită pe care o recomandă maeştrii budişti este cel mai uşor de obţinut într-un mediu familiar. Dar dacă cineva trebuie totuşi să moară în spital, cei dragi lui puteţi face foarte mult ca el să aibă o moarte cât mai uşoară şi inspirată. Aduceţi plante, flori, picturi, fotografii ale celor dragi, desene ale copiilor şi nepoţilor, un casetofon cu înregistrări muzicale şi, dacă este posibil, mâncare pregătită acasă. Puteţi chiar obţine permisiunea ca muribundul să fie vizitat de copii, sau cei apropiaţi să rămână peste noapte.
Când o persoană este foarte aproape de moarte, vă sugerez să cereţi personalului spitalului să nu-1 mai deranjeze atât de des şi să înceteze analizele. Am fost deseori întrebat ce atitudine am faţă de moartea în unităţile de tratament intensiv. Trebuie să spun că a te găsi într-o Unitate de tratament intensiv va face ca o moarte liniştită să fie extrem de dificilă şi cu greu va permite o practică spirituală în momentul rnorţii. Aici nu e nici o intimitate în moartea unui om: el e conectat la monitoare şi se fac încercări de resuscitare când i se opreşte respiraţia, sau inima încetează să bată. Nu va exista nici o şansă ca trupul să nu fie deranjat o perioadă după moarte, cum recomandă maeştrii.
Dacă puteţi, aranjaţi cu medicul să vă spună când nu mai există nici o posibilitate de vindecare a persoanei, apoi, cu acordul acesteia, cereţi să fie mutată într-un salon individual, cu monitoarele deconectate. Asiguraţi-vă că personalul cunoaşte şi respectă dorinţele muribundului, în special dacă el nu vrea să fie resuscitat, şi de asemenea că nu va deranja corpul după moarte cât mai mult timp cu putinţă. Fireşte că într-un spital modern este imposibil să laşi cadavrul singur trei zile cât se obişnuia în Tibet, dar mortului trebuie să i se asigure pe cât posibil liniştea şi pacea pentru a putea să-şi înceapă călătoria post-mortem.
De asemenea, încercaţi să faceţi astfel încât în fazele finale injecţiile şi orice alte proceduri stingheritoare să înceteze. Acestea pot provoca furie, iritare şi durere şi, aşa cum voi explica mai târziu în detaliu, este absolut crucial ca în clipele premergătoare morţii mintea persoanei să fie cât mai calmă.
Majoritatea oamenilor mor în stare de inconştienţă. Un fapt pe care 1-am învăţat din experienţele în pragul morţii este că pacienţii în comă şi muribunzii pot fi mult mai conştienţi de lucrurile din jurul lor decât ne dăm noi seama. Mulţi dintre cei care au avut experienţe în pragul morţii au relatat despre stări extracorporale din care au fost capabili să facă descrieri surprinzător de amănunţite ale lucrurilor înconjurătoare şi, în unele cazuri, ale altor încăperi din acelaşi spital. Acest fapt arată clar importanţa de a vorbi pozitiv şi frecvent unui muribund sau unei persoane în comă. îngrijirea conştientă, alertă şi plină de iubire activă a muribundului trebuie să continue până în ultimele clipe de viaţă şi, aşa cum voi arăta, chiar după aceea.
Unul din lucrurile la care sper de pe urma acestei cărţi este ca medicii din întreaga lume să considere ca maximă seriozitate necesitatea de a i se permite muribundului să moară liniştit şi senin. Vreau să apelez la bunăvoinţa breslei medicale şi sper s-o inspir să găsească modalităţi de a face foarte dificila tranziţie către moarte cât mai uşoară, lipsită de durere şi liniştită cu putinţă. O moarte liniştită este într-adevăr un drept esenţial al omului, poate mai important chiar decât dreptul la vot sau la justiţie; este un drept de care, toate tradiţiile religioase ne-o spun, depinde în mare măsură bunăstarea şi viitorul spiritual al persoanei care moare.
Nu există dar sau act caritabil mai important decât a ajuta o persoană să moară bine.
Sursa: fragmente selectate din volumul: Sogyal Rinpoche - Cartea tibetană a vieţii şi a morţii, Editura Herald, Bucureşti, 2009, Trad. Walter Fotescu, preluat: www.ceruldinnoi.ro
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la Cabinetul Psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna
Când o persoană este foarte aproape de moarte, vă sugerez să cereţi personalului spitalului să nu-1 mai deranjeze atât de des şi să înceteze analizele. Am fost deseori întrebat ce atitudine am faţă de moartea în unităţile de tratament intensiv. Trebuie să spun că a te găsi într-o Unitate de tratament intensiv va face ca o moarte liniştită să fie extrem de dificilă şi cu greu va permite o practică spirituală în momentul rnorţii. Aici nu e nici o intimitate în moartea unui om: el e conectat la monitoare şi se fac încercări de resuscitare când i se opreşte respiraţia, sau inima încetează să bată. Nu va exista nici o şansă ca trupul să nu fie deranjat o perioadă după moarte, cum recomandă maeştrii.
Dacă puteţi, aranjaţi cu medicul să vă spună când nu mai există nici o posibilitate de vindecare a persoanei, apoi, cu acordul acesteia, cereţi să fie mutată într-un salon individual, cu monitoarele deconectate. Asiguraţi-vă că personalul cunoaşte şi respectă dorinţele muribundului, în special dacă el nu vrea să fie resuscitat, şi de asemenea că nu va deranja corpul după moarte cât mai mult timp cu putinţă. Fireşte că într-un spital modern este imposibil să laşi cadavrul singur trei zile cât se obişnuia în Tibet, dar mortului trebuie să i se asigure pe cât posibil liniştea şi pacea pentru a putea să-şi înceapă călătoria post-mortem.
De asemenea, încercaţi să faceţi astfel încât în fazele finale injecţiile şi orice alte proceduri stingheritoare să înceteze. Acestea pot provoca furie, iritare şi durere şi, aşa cum voi explica mai târziu în detaliu, este absolut crucial ca în clipele premergătoare morţii mintea persoanei să fie cât mai calmă.
Majoritatea oamenilor mor în stare de inconştienţă. Un fapt pe care 1-am învăţat din experienţele în pragul morţii este că pacienţii în comă şi muribunzii pot fi mult mai conştienţi de lucrurile din jurul lor decât ne dăm noi seama. Mulţi dintre cei care au avut experienţe în pragul morţii au relatat despre stări extracorporale din care au fost capabili să facă descrieri surprinzător de amănunţite ale lucrurilor înconjurătoare şi, în unele cazuri, ale altor încăperi din acelaşi spital. Acest fapt arată clar importanţa de a vorbi pozitiv şi frecvent unui muribund sau unei persoane în comă. îngrijirea conştientă, alertă şi plină de iubire activă a muribundului trebuie să continue până în ultimele clipe de viaţă şi, aşa cum voi arăta, chiar după aceea.
Unul din lucrurile la care sper de pe urma acestei cărţi este ca medicii din întreaga lume să considere ca maximă seriozitate necesitatea de a i se permite muribundului să moară liniştit şi senin. Vreau să apelez la bunăvoinţa breslei medicale şi sper s-o inspir să găsească modalităţi de a face foarte dificila tranziţie către moarte cât mai uşoară, lipsită de durere şi liniştită cu putinţă. O moarte liniştită este într-adevăr un drept esenţial al omului, poate mai important chiar decât dreptul la vot sau la justiţie; este un drept de care, toate tradiţiile religioase ne-o spun, depinde în mare măsură bunăstarea şi viitorul spiritual al persoanei care moare.
Nu există dar sau act caritabil mai important decât a ajuta o persoană să moară bine.
Sursa: fragmente selectate din volumul: Sogyal Rinpoche - Cartea tibetană a vieţii şi a morţii, Editura Herald, Bucureşti, 2009, Trad. Walter Fotescu, preluat: www.ceruldinnoi.ro
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la Cabinetul Psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna