LINISTEA INTERIOARA
"Să spunem că cineva incearcă să te insulte. Dacă îţi poţi păstra liniştea interioară, el nu va reuşi. Orice ar spune, nu te simţi insultat. Atât timp cât tu nu accepţi insulta, încercarea lui de a te jigni va da greş. În final, el va fi cel care se va simţi ofensat. Să vă spun o glumă:
Un psihanalist se plimba într-o dimineaţă cu prietenul său. Un pacient al medicului, cam nebun, a venit alergând şi l-a lovit cu putere în spate. Psihanalistul s-a clătinat şi a căzut la pământ, în timp ce omul se depărta alergând mai departe. După ce şi-a mai revenit, medicul şi-a continuat liniştit plimbarea. Șocat, prietenul său l-a întrebat:
- Nu ai de gând să faci nimic? Omul acela e nebun. Trebuie neapărat să faci ceva!
- Asta-i problema lui, nu a mea, i-a răspuns psihanalistul.
Avea dreptate. Era ca şi cum ar fi spus: "Faptul că m-a lovit este problema lui, nu a mea. De ce să-mi pierd liniştea?"
Dacă altcineva este furios, este problema lui; dacă te insultă, este problema lui, nu a ta. Dacă te afli într-o stare de linişte interioară autentică, nimic din exterior nu te poate tulbura. Voi nu vă aflaţi nicio clipă într-o astfel de stare; de aceea, vă folosiţi de orice pretext pentru a vă ieşi din minţi. De fapt, fierbeaţi şi înainte în interior, dar nu aveaţi încă un motiv să explodaţi.
Sosan spune: Dacă mintea rămâne netulburată... Și nu poate rămâne netulburată decât dacă se racordează la Sursă... nimic nu o mai poate ofensa, şi când nimic nu o mai poate tulbura, lumea exterioară încetează să mai existe în forma ei veche. Odată cu atitudinea interioară, se schimbă şi calitatea fiinţei.
Dacă altcineva reuşeşte să te insulte, înseamnă că eşti dispus să te laşi insultat. Dacă nu te simţi insultat, niciun gest exterior nu ţi se va părea o insultă. Cum ar putea fi gestul o insultă dacă tu nu te simţi insultat? Dacă cineva este furios, nu îi poţi percepe furia decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură, nu o vei percepe ca atare. Calitatea se schimbă odată cu interpretarea, căci tu eşti diferit. Dacă cineva te urăşte, nu poţi percepe ura decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură în niciun fel, cum ai putea-o numi ură? Vei percepe vibraţia, dar nu o vei numi ură, căci vechea minte a dispărut, aşa că vechile nume nu se mai potrivesc.
În loc să te simţi afectat, vei simţi mai degrabă că îţi pare rău de el, că îl compătimeşti. Te vei gândi: "Ce s-a întâmplat cu acest om? Cât de mult trebuie să sufere, dacă se comportă în acest fel, şi cât de inutil mi se pare totul!" Îl poţi chiar ajuta să iasă din această stare, ştiind că atunci când se înfurie, omul îşi otrăveşte propriul corp. Într-un fel este un om bolnav. De aceea, vei simţi nevoia să îl ajuţi să iasă din această stare. Atunci când cineva este bolnav de cancer, nu simţi nevoia să te cerţi cu el. Mai degrabă îl ajuţi, îl duci la spital...
În viziunea lui Buddha, a unui om ca Sosan, mintea omului furios este bolnavă de cancer. De aceea, el simte nevoia să îl ajute; simte o stare de compasiune faţă de acesta. Dacă această lume ar deveni ceva mai iluminată, nimeni nu s-ar mai putea înfuria fără ca familia şi prietenii să îl ducă imediat la spital. Oamenii furioşi au nevoie de medic. Este inutil să le ripostezi şi să te înfurii la rândul tău. Este o prostie, căci aceşti oameni sunt deja bolnavi; cum poţi să continui să îi loveşti, în loc să-i ajuţi?
Noi manifestăm compasiune doar în faţa bolilor fizice, nu şi în faţa celor mentale. Atunci când cineva este bolnav din punct de vedere fizic, noi nu ne simţim ofensaţi, orice ne-ar zice. [...]
Dacă nu te simţi tulburat, totul se schimbă, căci întreaga ta atitudine este alta. Eşti un om diferit, iar acest lucru este suficient pentru ca întreaga lume să se schimbe. Ea încetează să mai existe în vechea ei ipostază.
Când în minte nu mai apar gânduri care discriminează, vechea minte încetează să mai existe. Discriminarea între bine şi rău, între preferinţe şi antipatii, este însuşi fundamentul minţii. Atunci când discriminarea dispare, mintea cade într-un abis, iar omul ajunge la sursă. Fiinţa ajunge la sursa ei şi descoperă întreaga semnificaţie a vieţii, binecuvântarea, extazul. Destul pentru astăzi..."
Osho, Cartea despre nimic
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la cabinetul psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna
Un psihanalist se plimba într-o dimineaţă cu prietenul său. Un pacient al medicului, cam nebun, a venit alergând şi l-a lovit cu putere în spate. Psihanalistul s-a clătinat şi a căzut la pământ, în timp ce omul se depărta alergând mai departe. După ce şi-a mai revenit, medicul şi-a continuat liniştit plimbarea. Șocat, prietenul său l-a întrebat:
- Nu ai de gând să faci nimic? Omul acela e nebun. Trebuie neapărat să faci ceva!
- Asta-i problema lui, nu a mea, i-a răspuns psihanalistul.
Avea dreptate. Era ca şi cum ar fi spus: "Faptul că m-a lovit este problema lui, nu a mea. De ce să-mi pierd liniştea?"
Dacă altcineva este furios, este problema lui; dacă te insultă, este problema lui, nu a ta. Dacă te afli într-o stare de linişte interioară autentică, nimic din exterior nu te poate tulbura. Voi nu vă aflaţi nicio clipă într-o astfel de stare; de aceea, vă folosiţi de orice pretext pentru a vă ieşi din minţi. De fapt, fierbeaţi şi înainte în interior, dar nu aveaţi încă un motiv să explodaţi.
Sosan spune: Dacă mintea rămâne netulburată... Și nu poate rămâne netulburată decât dacă se racordează la Sursă... nimic nu o mai poate ofensa, şi când nimic nu o mai poate tulbura, lumea exterioară încetează să mai existe în forma ei veche. Odată cu atitudinea interioară, se schimbă şi calitatea fiinţei.
Dacă altcineva reuşeşte să te insulte, înseamnă că eşti dispus să te laşi insultat. Dacă nu te simţi insultat, niciun gest exterior nu ţi se va părea o insultă. Cum ar putea fi gestul o insultă dacă tu nu te simţi insultat? Dacă cineva este furios, nu îi poţi percepe furia decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură, nu o vei percepe ca atare. Calitatea se schimbă odată cu interpretarea, căci tu eşti diferit. Dacă cineva te urăşte, nu poţi percepe ura decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură în niciun fel, cum ai putea-o numi ură? Vei percepe vibraţia, dar nu o vei numi ură, căci vechea minte a dispărut, aşa că vechile nume nu se mai potrivesc.
În loc să te simţi afectat, vei simţi mai degrabă că îţi pare rău de el, că îl compătimeşti. Te vei gândi: "Ce s-a întâmplat cu acest om? Cât de mult trebuie să sufere, dacă se comportă în acest fel, şi cât de inutil mi se pare totul!" Îl poţi chiar ajuta să iasă din această stare, ştiind că atunci când se înfurie, omul îşi otrăveşte propriul corp. Într-un fel este un om bolnav. De aceea, vei simţi nevoia să îl ajuţi să iasă din această stare. Atunci când cineva este bolnav de cancer, nu simţi nevoia să te cerţi cu el. Mai degrabă îl ajuţi, îl duci la spital...
În viziunea lui Buddha, a unui om ca Sosan, mintea omului furios este bolnavă de cancer. De aceea, el simte nevoia să îl ajute; simte o stare de compasiune faţă de acesta. Dacă această lume ar deveni ceva mai iluminată, nimeni nu s-ar mai putea înfuria fără ca familia şi prietenii să îl ducă imediat la spital. Oamenii furioşi au nevoie de medic. Este inutil să le ripostezi şi să te înfurii la rândul tău. Este o prostie, căci aceşti oameni sunt deja bolnavi; cum poţi să continui să îi loveşti, în loc să-i ajuţi?
Noi manifestăm compasiune doar în faţa bolilor fizice, nu şi în faţa celor mentale. Atunci când cineva este bolnav din punct de vedere fizic, noi nu ne simţim ofensaţi, orice ne-ar zice. [...]
Dacă nu te simţi tulburat, totul se schimbă, căci întreaga ta atitudine este alta. Eşti un om diferit, iar acest lucru este suficient pentru ca întreaga lume să se schimbe. Ea încetează să mai existe în vechea ei ipostază.
Când în minte nu mai apar gânduri care discriminează, vechea minte încetează să mai existe. Discriminarea între bine şi rău, între preferinţe şi antipatii, este însuşi fundamentul minţii. Atunci când discriminarea dispare, mintea cade într-un abis, iar omul ajunge la sursă. Fiinţa ajunge la sursa ei şi descoperă întreaga semnificaţie a vieţii, binecuvântarea, extazul. Destul pentru astăzi..."
Osho, Cartea despre nimic
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la cabinetul psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna