ATACURILE DE PANICA
Atacurile de panica sunt perioade de teama sau frica intensa, cu aparitie brusca si durata relativ scurta. De obicei atacul de panica incepe brusc, ajunge la un maxim in aproximativ 10 minute, si trece complet in urmatoarele ore.
Persoanele care au atacuri de panica au de cele mai multe ori ceea ce se numeste anxietate de anticipare, adica teama de a nu avea un nou atac de panica.
Intre atacurile de panica complete pot apare cateva atacuri cu simptome limitate, care apar de regula in locurile unde au mai aparut si inainte atacuri de panica.
In cele mai multe cazuri, la primul atac de panica persoana cheama salvarea, de teama sa nu i se intample ceva grav. Persoanele cu atac de panica se tem sa nu faca un infarct miocardic sau sa nu innebuneasca, si pentru cei mai multi aceasta teama persista chiar si dupa mai multe atacuri de panica.
In orice caz, un atac de panica este una din cele mai infricosatoare, intense, suparatoare si inconfortabile experiente din viata unei persoane.
Atacurile de panica repetate poarta numele de sindrom sau tulburare de panica.
Descrierea atacului de panica
Persoanele care sufera de atac de panica descriu teama de moarte, de a nu innebuni, sau senzatia ca au avut un atac de cord, sau o viziune brusca, senzatia de lesin si greata, senzatia de amortire in intregul corp, respiratie dificila si aproape intotdeauna hiperventilatie, ca si sentimentul ca pierd controlul asupra propriei persoane. Unele persoane au de asemenea o vedere ingustata, sau "vedere in tunel", datorita faptului ca sangele este directionat spre alte zone ale corpului.
Toate aceste simptome pot duce la o dorinta intensa de a scapa din locul unde a avut loc sau a inceput atacul de panica, ca si consecinta a raspunului de "fuga sau lupta", cantitatea de hormoni eliberati de corp fiind semnificativa. Raspunsul de "fuga sau lupta" inunda corpul cu hormoni, mai ales epinefrina sau adrenalina, care are rolul de a ne proteja de pericole.
Un atac de panica este de fapt un raspuns al sistemului nervos simpatic. Cele mai frecvente simptome includ tremuraturi, dispnee (dificultati de respiratie), palpitatii cardiace, durere in piept sau senzatia de constrictie in piept, valuri de caldura, valuri de raceala, ameteala si uneori chiar si pierderea echilibrului, senzatia de invartire, hiperventilatie, parestezii (senzatii ciudate in membre), senzatia de sufocare, dificultati de miscare si derealizare. Aceste simptome fizice sunt interpretate ca semnal de alarma pentru ceva grav de catre oamenii care sunt inclinati sa faca atacuri de panica. Interpretarea data acestor simptome duce la cresterea anxietatii, si se formeaza o bucla de feed-back pozitiv, sau cu alte cuvinte un cerc vicios in care simptomele sunt intretinute de frica si frica este intretinuta de simptome.
Adesea principalele simptome sunt dificultatile de respiratie si durerea in piept, astfel ca persoana este adesea convinsa ca are simptome de atac de cord (infarct miocardic). Ca urmare multi din cei cu atacuri de panica ajung la urgente.
Atacurile de panica sunt diferite de alte forme de anxietate prin faptul ca au debut brusc. Adesea ele apar in combinatie cu alte tulburari anxioase si alte tulburari psihologice, desi de cele mai multe ori atacurile de panica nu sunt un indicator al vreunei tulburari mentale.
Cauzele atacului de panica
Cauzele predispozante ale atacului de panica. Unul din factorii favorizanti ai atacului de panica este ereditatea. Atacurile de panica apar mai frecvent in anumite familii, desi multi din cei care fac atacuri de panica nu au mai avut pe nimeni in familie care sa aiba atac de panica. De obicei debutul atacului de panica este la adultul tanar, dar poate apare la orice varsta. De cele mai multe ori exista in familie o vedere asupra lumii de tipul hiper-prudentei.
Cauzele biologice ale atacului de panica. Aceste cauze sunt: tulburarea obsesiv-compulsiva, sindromul de stres post-traumatic, hipoglicemia, hipertiroidismul, feocromocitomul, probleme ale urechii interne (labirintita), infectii parazitare cu simptome psihiatrice.
Fobiile. Multe persoane au un atac de panica ca urmare a expunerii directe la o situatie sau un obiect care le provoaca frica.
Cauze declansatoare pe termen scurt. Astfel de cauze ale atacului de panica sunt: pierderile personale semnificative, inclusiv pierderea partenerului, tranzitiile din cursul vietii, stimulenti cum sunt cafeina sau nicotina.
Cauze care mentin atacul de panica. Evitarea situatiilor care provoaca atacuri de panica, vorbirea negativa in gand, gandurile de tipul "dar daca...", credintele gresite de tipul "aceste simptome sunt periculoase", sentimentele neexprimate si lipsa de asertivitate (adica a nu spune ce doresc si ce simt) sunt cauzele care intretin atacurile de panica.
Lipsa de asertivitate se pare ca este una din cauzele majore ale atacurilor de panica. Se pare ca persoanele care sufera de atacuri de panica se angajeaza intr-un stil de comunicare pasiva cu ceilalti. Acest stil de comunicare, desi politicos si respectuos, este de asemenea ne-asertiv, ceea ce contribuie la declansarea atacurilor de panica.
Medicatia. Uneori atacurile de panica pot fi un efect secundar al unor medicamente cum este Ritalinul sau antibioticele derivate de fluorochinolona. Acesta poate fi un efect temporar, sau poate continua si dupa ce pacientul s-a obisnuit cu medicamentul respectiv. Este bine de stiut ca cele mai multe antidepresive de tip SSRI pot produce anxietate la inceputul tratamentului.
Intreruperea medicamentelor, alcoolului sau a consumului de droguri. Diferite substante pot produce atacuri de panica atunci cand se inceteaza administrarea lor. Cele mai cunoscute cauze de atac de panica sunt intreruperea consumului de alcool si de benzodiazepine.
Sindromul de hiperventilatie. Respiratia profunda repetata poate duce la hiperventilatie, cu expirarea unei cantitati excesive de dioxid de carbon comparativ cu oxigenul din sange. Ca urmare poate apare alcaloza si hipocapnia, care duc la accelerarea batailor inimii, ametelea, greata, etc, care declanseaza atacul de panica.
Atacurile de panica situationale. Anumite situatii sunt de obicei asociate cu atacul de panica, astfel ca persoana isi creaza o predispozitie cognitiva sau comportamentala pentru atacuri de panica care apar in anumite situatii, aceasta fiind o forma de conditionare clasica.
Precipitanti farmacologici. Anumite substante chimice pot contribui la declansarea unui atac de panica: cafeina, amfetamina, alcoolul, etc. Unele persoane care sufera de atacuri de panica spun ca au fobii specifice fata de un anumit medicament, astfel ca atacul de panica este un efect psihosomatic.
Bolile cronice si severe. Exista si anumite boli care pot duce la atacuri de panica, de exemplu: sindromul de QT lung, tahicardia ventriculara, sindromul WPW, etc.
Mecanismul fiziologic al atacului de panica
De cele mai multe ori atacul de panica incepe cu un simptom, care produce frica, si de aici continua intregul mecanism al atacului de panica. Si anume exista o descarcare importanta de adrenalina, care duce la asa-numitul "raspuns de fuga sau lupta", in care corpul persoanei se pregateste pentru o activitate fizica serioasa. Ca urmare apare cresterea frecventei cardiace (tahicardia) si respiratia rapida (hiperventilatia), care poate fi perceputa ca dificultate in respiratie (dispnee), odata cu transpiratia excesiva.
Deoarece corpul nu este pus de fapt in situatia de activitate fizica intensa, hiperventilatia duce la scaderea nivelului de dioxid de carbon in plamani si apoi in sange, astfel ca se schimba PH-ul sangelui (alcaloza respiratorie sau hipocapnie), care la randul ei duce la simptome cum sunt amorteala, ametelea, senzatie de arsura, pierdere de cunostinta. Mai mult, eliberarea de adrenalina din timpul atacului de panica duce la vasoconstirictie, scaderea cantitatii de glucide care ajunge la creier si la muschi, asa ca persoana poate avea senzatia ca nu primeste destul aer si astfel scade si mai mult nivelul de dioxid de carbon din sange, persoana respirand profund.
Criteriile diagnostice pentru atacul de panica
Diagnosticul de atac de panica este stabilit daca apar brusc cel putin patru din urmatoarele simptome, care ajung la un maxim dupa aproximativ 10 minute:
Palpitatii, sau accelerarea ritmului cardiac
Transpiratii
Tremuraturi
Senzatia de lipsa de aer sau sufocare
Senzatia de nd in gat
Durere in piept sau disconfort toracic
Greata sau durere abdominala
Ameteala, senzatia de lesin
De-realizare (sentimentul ca ce se intampla nu este in realitate) sau depresonalizare (detasarea de sine insusi)
Teama de pierdere a controlului sau teama persoanei ca va innebuni
Senzatia de moarte iminenta
Parestezii (amorteala sau senzatia de gadilare)
Raceala sau valuri de caldura
Cine poate stabili diagnosticul de atac de panica?
Urmatorii medici pot diagnostica atacul de panica si pot colabora pentru tratarea lui si a tulburarilor cauzate de panica: medicul specialist in medicina de urgenta, medicul de familie, medicul generalist Tratamentul pentru atacul de panica poate fi stabilit de: medicul psihiatru, psiholog, consilier sau psihoterapeut. Cabinetele de psihoterapie au in general programe de tratament pentru persoane cu tulburari cauzate de panica.
Atacul de panica cu agorafobie
Agorafobia este o tulburare de anxietate care consta in teama persoanei ca va avea dificultati sau va fi pusa intr-o situatie jenanta din care nu poate scapa. Atacurile de panica se leaga frecvent de agorafobie, respectiv de teama ca persoana nu va putea scapa dintr-o situatie dificila. Ca rezultat, unele persoane cu agorafobie ajung sa nu mai iasa din casa sau au dificultati de deplasare in diverse locuri.
In cazul agorafobiei produse de fobia sociala sau anxietatea sociala, persoana este foarte jenata de atacul de panica in sine, mai ales teama ca atacul de panica sa nu apara in locuri publice. De aici conceptia gresita ca agorafobia ar fi teama de spatii deschise; de fapt agorafobia se refera la teama de a nu avea un atac de panica intr-un loc public.
Agorafobia poate apare insa si in cazul unei tulburari obsesiv-compulsive sau a sindromului de stres post-traumatic, situatii in care frica irationala face ca persoana sa se teama sa iasa din casa.
Persoanele care au avut un atac de panica dezvolta o frica irationala de anumite situatii si incep sa evite acele situatii, asociindu-le cu atacul de panica. In cele din urma, tiparul de evitare si nivelul de anxietate face ca persoana sa nu mai poata conduce masina, sau chiar sa nu mai poata iesi din casa. In acest stadiu vom spune ca persoana are atacuri de panica cu agorafobie. Agorafobia este de fapt cel mai daunator efect secundar al atacului de panica, pentru ca impiedica persoana sa se trateze, persoana neiesind din casa.
Tulburarea de panica
Persoanele care au atacuri de panica repetate, persistente, sau anxietate severa legat de posibilitatea de a nu avea un alt atac de panica, sufera de tulburare de panica.
Tipuri de atacui de panica:
Atacuri de panica spontane: Acest tip de atac este frecvent asociat cu tulburarea anxioasa. Apare spontan fara motive clare, indiferent daca pacientul se relaxeaza sau lucreaza. Nu sunt legate de nici o situatie particulara sau loc. Apar noaptea.
Atacuri de panica legate de o situatie: Cum sugereaza si denumirea, acest tip de atac este declansat de o situatie specifica. De obicei daca persoanei ii este frica sa zboare sau sa tina in discurs in public, expunerea la aceste situatii determina un atac de panica imediat.
Atacuri de panica predispuse de o situatie: Acest tip de atac de panica este similar cu cel de mai sus fiind declansat tot de o anumita situatie. Totusi diferenta este ca atacurile apar doar uneori si nu imediat dupa expunerea la situatia temuta.
Perioada de dupa atacul de panica: Aceasta perioada este foarte dureroasa. Se experimenteaza de obicei sentimente de deprsie si neajutorare. Cea mai mare frica a acestor persoane este recurenta atacurilor de panica.
Atacul de panica la copil
Copiii si adolescentii sufera adesea de atacuri de panica din cauza tensiunilor din familie sau din mediul pe care il frecventeaza. Ei pot avea in cadrul acceselor de panica sentimente ca teama, disconfort care pot fi reale sau pot fi doar parte a imaginatiei lor. Din pacate, acestia nu se descurca cu astfel de trairi si fac fata destul de greu atacurilor de panica.
Copiii nu comunica mereu astfel de sentimente care-i incearca parintilor, in acest fel nivelul de stres crescand si mai mult. Alteori nici nu isi dau seama cu ce se confrunta si nu recunosc astfel de trairi.
Care sunt simptomele atacurilor de panica la copii? Plans constant; tremurat; respiratie rapida; puls neregulat (cu batai puternice); dispnee (dficultate in a respira); senzatia de sufocare; transpiratie; impresia ca va muri; greata; frica de a iesi din casa (agorafobie). Aceste manifestari sunt adesea insotite si de alte schimbari comportamentale: este mereu in defensiva; se irita usor; are un apetit scazut sau mananca foarte putin; isi pierde repede concentrarea; nu se poate mobiliza sa termine o sarcina; durere de cap; durere de stomac frecventa; performante scolare scazute; insomnie si cosmaruri frecvente; pierderea interesului pentru activitati, chiar si pentru cele care ii faceau placere; vorbeste des de ideea de moarte si pare sa isi doreasca asta.
La copiii mici, atacul de panica se caracterizeaza printr-un episod brusc de frica intensa. Aceasta nu are un motiv anume pentru care apare si nici manifestari fizice severe.
Atacurile de panica extrem de frecvente in cazul unui copil pot degenera in anxietate cronica generalizata. Crizele pot dura de la cateva minute la cateva ore.
Complicatiile atacului de panica la copil. Daca nu este recunoscut si tratat la timp, complicatiile atacului de panica pot fi devastatoare. Atacurile de panica pot interfera cu dezvoltarea normala a copilului si adolescentului. Copiii si adolescentii cu atacuri de panica pot fi anxiosi aproape in permanenta, chiar si atunci cand nu au atacuri de panica.
Unii dintre ei incep sa evite situatiile in care ar putea apare un atac de panica si situatiile in care ar fi posibil ca ajutorul sa nu fie disponibil. De exemplu, copilul poate incepe sa nu mai vrea sa mearga la scoala sau sa fie separat de parintii sai. In cazuri severe copilului sau adolescentului ii este teama sa mai paraseasca casa. Tiparul de evitare a anumitor locuri se numeste agorafobie. Unii copii si adolescenti cu atacuri de panica pot dezvolat o depresie severa cu comportament suicidar. Ca incercare de diminuare a anxietatii unii adolescenti cu atacuri de panica folosesc alcool sau droguri.
Atacurile de panica la copii pot fi dificil de diagnosticat. Aceasta poate duce la multe consultatii si teste care sunt scumpe. Atunci cand este evaluat corect si diagnosticat, atacul de panica raspunde bine la tratament. Copiii si adolescentii cu atacuri de panica trebuie initial evaluati de catre medicul de familie. Daca nu exista o alta boala sau afectiune care sa produca atacurile de panica, atunci copilul sau adolescentul trebuie evaluat psihiatric.
Tratamentul atacului de panica
Tratamentul medicamentos al atacului de panica. Medicamentele administrate in atacul de panica poarta numele de anxiolitice, de cele mai multe ori din clasa benzodiazepinelor.
Cele mai utilizate medicamente folosite in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt: inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina (Prozac), Sestralin, Paroxetina. Daca aceste medicamente sunt ineficiente sau nu pot fi administrate din cauza efectelor secundare se pot incerca alte antidepresive: antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate, cum ar fi Venlafaxin sau benzodiazepine: Alprazolam (Xanax), Diazepam (Valium), Lorazepam, Clonazepam, care sunt prescrise singure sau combinate cu un antidepresiv.
Psihoterapia in atacul de panica.
Psihoterapia este considerata la ora actuala cel mai bun tratament in atacul de panica, in unele cazuri in asociere cu medicatia. Tipurile de psihoterapie utilizate in tratamentul atacurilor de panica sunt:
Psihoterapia cognitiv-comportamentala: pacientului i se explica exact ce este un atac de panica, restructurare cognitiva pentru ca persoana sa devina mai realista, teme de casa comportamentale, etc. Psihoterapia cognitiv-comportamentala (CBT) se centreaza pe importanta comportamentului si a proceselor gandirii in intelegerea si controlarea atcurilor de panica. Tratamentul se refera la comportamentele inadecvate si gandurile irationale care contribuie la continuarea simptomelor.
Terapiile cognitiva si comportamentala sunt tratamente eficiente pentru atacurile de panica. Diverse rapoarte au concluzionat ca aceste terapii sunt superioare tratamentului medicamentos; alte rapoarte au tras concluziile contrare. Mai multe studii au descoperit insa ca tratamentul medicamentos combinat cu aceste psihoterapii dau cele mai bune rezultate, comparati cu oricare dintre cele doua tipuri de tratament luat separat.
De asemenea, studiile au aratat ca psihoterapiile cognitiv-comportamentala sunt eficiente nu numai in eliminarea atacurilor acute, ci si in prevenirea reaparitiei acestora.
Doua din zonele de interes majore pentru terapia cognitiva a atacurilor de panica o reprezinta educarea pacientului in legatura cu atacurile de panica (in ce constau, cum apar, care sunt primele semne, cat dureaza, faptul ca nu sunt amenintatoare la adresa vietii etc.) si ideile false pe care pacientii le au adesea despre atacurile de panica (ca le-ar putea fi fatale, ca i-ar putea inebuni etc.). Aceste instructiuni au scopul de a corecta ideile false ale pacientului, care tinde sa interpreteze gresit orice mica senzatie corporala ca pe un semn ca un atac de panica este pe cale sa se produca si odata cu el, moartea pacientului.
Pacientii invata diverse tehnici de relaxare care ii ajuta sa capete un oarecare sentiment de control asupra a ceea ce li se intampla, scazandu-le nivelul de anxietate si ajutandu-i sa treaca mai usor peste un atac de panica.
S-a observat ca hiperventilarea (atunci cand cineva inspira si expira aer mai repede si mai mult decat in mod normal) care apare in atacurile de panica este reaspunzatore de aparitia unor simptome precum ameteala si senzatie de lesin, in timpul atacului de panica. Aceste senzatii accentueaza si mai mult teama pacientului ca ceva grav se intampla sau se va intampla cu el. De aceea, o metoda de a controla atacurile de panica este aceea de a invata pacientii sa isi controleze respiratia in timpul atacurilor de panica astfel incat sa nu mai hiperventileze.
Expunerea in vivo inseamna expunerea pacientului la stimulii asociati cu aparitia atacului de panica. Multi dintre cei care au suferit cateva atacuri de panica au devenit hipervigilenti in legatura cu corpul lor si ori de cate ori observa vreunul din semnele asociate cu atacul de panica, se sperie, ceea ce precipita instalarea totala a atacului de panica. De exemplu, pentru ca in timpul unui atac de panica inima bate foarte repede si mai tare decat de obicei, este suficient ca pacientul respectiv sa urce cateva scari sau sa faca un anumit efort pentru ca, simtind cum ii bate inima, pacientul sa creada ca e pe cale de a face un atac de panica.
Gandul acesta il sperie, inimia incepe sa bata si mai tare, pacientul se sperie si mai mult si in final chiar face atacul de panica, desi initial nu era vorba decat de un efort fizic insotit de o activitate cardiaca crescuta in mod fiziologic. Expunerea in vivo inseamna obisnuirea pacientului cu astfel de senzatii interne, ale corpului, pe care sa nu le mai interpreteze, in mod eronat, ca semne prevestitoare ale unui atac de panica.
Psihoterapia psihodinamica: se bazeaza pe concepte psihanalitice. In general, se presupune ca oamenii sunt definiti de experientele lor timpurii si ca la baza comportamentului uman se afla conflictele psihologice. Mintea inconstienta sau subconstientul este un loc in care se ascund emotiile dureroase. Mecanismele de aparare tin aceste emotii ascunse, dar daca emotiile sunt constientizate atunci simptomele de atac de panica pot fi diminuate sau eradicate.
Una din cele mai frecvente concluzii prinvind trecutul celor cu atacuri de panica este aceea ca multi dintre ei au suferit pierderea prin deces sau divort a unuia dintre parinti, in special a mamei. O alta trasatura comuna a celor cu atacuri de panica, pe langa frecventa crescuta a pierderilor, este perceptia parintilor ca fiind critici, amenintatori, temperamentali si imprevizibili, exigenti sau in control.
Alte cercetari au aratat ca cei cu atacuri de panica au o dificultate sporita in copilarie de a se imprieteni cu alti copii, nu se simt sprijiniti de parinti si au adesea sentimentul de a fi prinsi intr-o capcana. De aceea, acesti oameni au o sensibilitate sporita in legatura cu separarea si atasamentul, pe care le percept adesea ca excluzandu-se reciproc. Teama ca si-ar putea pierde liberatea alterneaza cu teama pierderii sigurantei pe care o relatie le-o da. De aceea, ei vor incerca sa evite pe cat posibil atat separarea cat si atasamentul prea puternic, ceea ce ii va obliga la un comportament relational destul de ingust ca repertoriu.
Nivelul extrem de panica constatat in acesti pacienti pare a fi explicat de amenintarile pe care ei le percept la adresa atasamentului lor. In cazul femeilor, este posibil ca in unele cazuri, explicatia atacurilor de panica sa fie legata de abuzul fizic si sexual din copilarie, care pare a avea o incidenta mai mare in cazul acestor pacienti comparativ cu alte femei, cu tulburari de anxietate dar fara tulburari de panica. Si asta pentru ca abuzul sexual interfera cu atasamentul fata de parinti, ceea ce explica faptul ca femeile abuzate au dificultati in a se simti in siguranta in relatii intime si au grad scazut de incredere, in general. Intr-o psihoterapie psihodinamica (psihanalitica), dificultatile pacientului in plan relational devin evidente in transfer.
Cele mai evidente sunt conflictele centrate in jurul ideiilor de separare, independente si furie. Terapeutul trebuie sa exploreze in amanunt temerile pacientului legate de posibilitatea de a deveni prea dependent de terapeut, dupa cum, tot asa, teama de pierderea terapeutului, in timpul vacantelor si concediilor, poate fi destul de proeminenta. Unii dintre pacienti au fantezii legate de o furie de necontrolat, sau chiar o furie ucigasa, legata fie de modalitatea in care proprii parinti exprimau furia, fie de reactia parintilor atunci cand pacientii, copii fiind, isi exprimau sentimentele de furie.
Examinarea mecanismelor de aparare implicate in evitarea furiei este potential utila. Unul dintre aceste mecanisme este somatizarea, adica concentrarea asupra unor probleme legate de functionarea corpului, cuscopul evitari confruntarii cu problemele psihologice. Un alt mecanism este externalizarea, problemele sunt atribuite altei persoane, care trateaza inadecvat pacientul. Toate aceste mecanisme, ca si modalitatea de relationare a pacientului cu terapeutul si cu alte persoane semnificative din viata sa trebuie analize, astfel incat, in cele din urma, pacientul sa devina mai putin anxios in plan relational.
Psihoterapia de grup: Beneficiile psihoterapiei de grup includ: reducerea stigmei, prin experienta ca exista si alte persoane cu simptome si dificultati similare; furnizarea unor ocazii de modelare si intarire din partea membrilor grupului; asigurarea unui mediu natural de expunere pentru pacientii care se tem sa nu aiba atacuri de panica in situatii sociale.
Hipnoterapia atacului de panica: Hipnoterapia este foarte utila in reducerea simptomatologiei atacurilor de panica si in multe cazuri poate duce la disparitia completa a atacului de panica. Desi poate fi un tratament foarte eficace, multe persoane care sufera de atac de panica sunt reticente la a accepta hipnoza clinica ca metoda de tratament, aceasta deoarece in mod tipic nu inteleg felul in care functioneaza hipnoterapia. Multe persoane cred ca hipnoterapia este o forma de control al mintii- adica sunt hipnotizati si apoi nu isi mai amintesc ce s-a intamplat cu ei.
Psihoterapia integrativa: Psihoterapia integrativa combina abordarile de mai sus si se intervine prin mai multe mijloace "tehnice". Se presupune ca atacul de panica cu sau fara agorafobie se datoreaza unei "rani a sinelui", si anume persoane care fac atacuri de panica invata intr-un fel sau altul ca este periculos sa traim autonom in lumea nesigura.
De multe ori persoana care are atacuri de panica crede in secret ca nu se poate descurca cu realitatea de neevitat.
Frica se refera la moarte, pierdere, cresterea responsabilitatilor, etc, care dau nastere unor asa-numite "urme somatice" (senzatiile corporale din atacul de panica). Senzatiile din corp fac ca persoana sa se concentreze asupra acestora si de aici incepe cercul vicios in care simptomele fizice intretin frica si frica intretine simptomele fizice. In timp persoana incepe sa evite locurile in care a mai facut atacuri de panica. Ca urmare, in psihoterapia integrativa se folosesc atat concepte cognitiv-comportamentale, cat si psihodinamice, pentru tratamentul atacului de panica. In tratamentul atacului de panica pot fi incluse si tehnici de hipnoza clinica.
sursa: http://www.psihoterapia.eu/index.php?option=com_contenttask=viewid=1318Itemid=871
*** IMPORTANT: In acest cabinet puteti beneficia de ghidare prin exercitii si tehnici psihologice specifice: reprogramare mentala, psihanaliza, meditatie, relaxare si optimizare, exercitii de hipnoza in stare de semiconstienta, pentru vindecare profunda si completa.
Sunteti ajutati sa găsiţi acele amintiri celulare care se corelează cu problemele de sanatate fizica, mentala, emotionale, comportamentale care le aveţi şi apoi, sa le vindecaţi.
Astept cu drag sa ne cunoastem, si sa lucram impreuna
MARIA STEFANIA BOLDEA
Psiholog. Psihoterapeut. Life coach.
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare:
tel: 0726 227 085;
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
FOARTE IMPORTANT !!
Timpul meu este pretios. Tratez fiecare programare cu seriozitate maxima. Avand in vedere ca sunt si alti clienti, iar o consultatie dureaza 50 sau 75 de minute, la care se adauga pauzele dintre sedinte, VA ROG tare mult, cand va faceti programare sa O SI ONORATI !! Daca nu puteti veni, va rog SA ANUNTATI cu 24 de ore inainte, sau cat mai din timp, pentru a reusi, pe cat posibil sa imi rearanjez programul.
Daca va faceti programare si nu puteti ajunge, pentru a continua procesul terapeutic, la urmatoarea intalnire va trebui achitat si 50% din sedinta la care nu v-ati prezentat. Exceptie facand situatiile in care anuntati cu o zi inainte neprezentarea dvs.
Daca va faceti o programare si nu veniti, si nici nu anuntati in timp util, timpul pus deoparte pentru dvs. nu mai poate fi folosit pentru o alta persoana, pentru ca programarile sunt deja facute.
De aceea va rog sa fiti responsabil ! Respectand aproapele si dand dovada de Corectitudine si Bun Simt, va Respectati de fapt pe dvs ! Multumesc anticipat pentru intelegere.
Starea de bine si sanatatea sunt optionale ! Daca inca nu esti hotarat sa fii bine, te rog, nu suna ! Lasa-i pe cei care stiu ce vor, sa sune. Decat sa ocupi timpul celor care ar vrea sa vina, si sa te razgandesti, mai bine nu suna ! Poti doar sa urmaresti pe altii care reusesc, si care au curajul sa faca ceva bun cu viata lor.
Persoanele care au atacuri de panica au de cele mai multe ori ceea ce se numeste anxietate de anticipare, adica teama de a nu avea un nou atac de panica.
Intre atacurile de panica complete pot apare cateva atacuri cu simptome limitate, care apar de regula in locurile unde au mai aparut si inainte atacuri de panica.
In cele mai multe cazuri, la primul atac de panica persoana cheama salvarea, de teama sa nu i se intample ceva grav. Persoanele cu atac de panica se tem sa nu faca un infarct miocardic sau sa nu innebuneasca, si pentru cei mai multi aceasta teama persista chiar si dupa mai multe atacuri de panica.
In orice caz, un atac de panica este una din cele mai infricosatoare, intense, suparatoare si inconfortabile experiente din viata unei persoane.
Atacurile de panica repetate poarta numele de sindrom sau tulburare de panica.
Descrierea atacului de panica
Persoanele care sufera de atac de panica descriu teama de moarte, de a nu innebuni, sau senzatia ca au avut un atac de cord, sau o viziune brusca, senzatia de lesin si greata, senzatia de amortire in intregul corp, respiratie dificila si aproape intotdeauna hiperventilatie, ca si sentimentul ca pierd controlul asupra propriei persoane. Unele persoane au de asemenea o vedere ingustata, sau "vedere in tunel", datorita faptului ca sangele este directionat spre alte zone ale corpului.
Toate aceste simptome pot duce la o dorinta intensa de a scapa din locul unde a avut loc sau a inceput atacul de panica, ca si consecinta a raspunului de "fuga sau lupta", cantitatea de hormoni eliberati de corp fiind semnificativa. Raspunsul de "fuga sau lupta" inunda corpul cu hormoni, mai ales epinefrina sau adrenalina, care are rolul de a ne proteja de pericole.
Un atac de panica este de fapt un raspuns al sistemului nervos simpatic. Cele mai frecvente simptome includ tremuraturi, dispnee (dificultati de respiratie), palpitatii cardiace, durere in piept sau senzatia de constrictie in piept, valuri de caldura, valuri de raceala, ameteala si uneori chiar si pierderea echilibrului, senzatia de invartire, hiperventilatie, parestezii (senzatii ciudate in membre), senzatia de sufocare, dificultati de miscare si derealizare. Aceste simptome fizice sunt interpretate ca semnal de alarma pentru ceva grav de catre oamenii care sunt inclinati sa faca atacuri de panica. Interpretarea data acestor simptome duce la cresterea anxietatii, si se formeaza o bucla de feed-back pozitiv, sau cu alte cuvinte un cerc vicios in care simptomele sunt intretinute de frica si frica este intretinuta de simptome.
Adesea principalele simptome sunt dificultatile de respiratie si durerea in piept, astfel ca persoana este adesea convinsa ca are simptome de atac de cord (infarct miocardic). Ca urmare multi din cei cu atacuri de panica ajung la urgente.
Atacurile de panica sunt diferite de alte forme de anxietate prin faptul ca au debut brusc. Adesea ele apar in combinatie cu alte tulburari anxioase si alte tulburari psihologice, desi de cele mai multe ori atacurile de panica nu sunt un indicator al vreunei tulburari mentale.
Cauzele atacului de panica
Cauzele predispozante ale atacului de panica. Unul din factorii favorizanti ai atacului de panica este ereditatea. Atacurile de panica apar mai frecvent in anumite familii, desi multi din cei care fac atacuri de panica nu au mai avut pe nimeni in familie care sa aiba atac de panica. De obicei debutul atacului de panica este la adultul tanar, dar poate apare la orice varsta. De cele mai multe ori exista in familie o vedere asupra lumii de tipul hiper-prudentei.
Cauzele biologice ale atacului de panica. Aceste cauze sunt: tulburarea obsesiv-compulsiva, sindromul de stres post-traumatic, hipoglicemia, hipertiroidismul, feocromocitomul, probleme ale urechii interne (labirintita), infectii parazitare cu simptome psihiatrice.
Fobiile. Multe persoane au un atac de panica ca urmare a expunerii directe la o situatie sau un obiect care le provoaca frica.
Cauze declansatoare pe termen scurt. Astfel de cauze ale atacului de panica sunt: pierderile personale semnificative, inclusiv pierderea partenerului, tranzitiile din cursul vietii, stimulenti cum sunt cafeina sau nicotina.
Cauze care mentin atacul de panica. Evitarea situatiilor care provoaca atacuri de panica, vorbirea negativa in gand, gandurile de tipul "dar daca...", credintele gresite de tipul "aceste simptome sunt periculoase", sentimentele neexprimate si lipsa de asertivitate (adica a nu spune ce doresc si ce simt) sunt cauzele care intretin atacurile de panica.
Lipsa de asertivitate se pare ca este una din cauzele majore ale atacurilor de panica. Se pare ca persoanele care sufera de atacuri de panica se angajeaza intr-un stil de comunicare pasiva cu ceilalti. Acest stil de comunicare, desi politicos si respectuos, este de asemenea ne-asertiv, ceea ce contribuie la declansarea atacurilor de panica.
Medicatia. Uneori atacurile de panica pot fi un efect secundar al unor medicamente cum este Ritalinul sau antibioticele derivate de fluorochinolona. Acesta poate fi un efect temporar, sau poate continua si dupa ce pacientul s-a obisnuit cu medicamentul respectiv. Este bine de stiut ca cele mai multe antidepresive de tip SSRI pot produce anxietate la inceputul tratamentului.
Intreruperea medicamentelor, alcoolului sau a consumului de droguri. Diferite substante pot produce atacuri de panica atunci cand se inceteaza administrarea lor. Cele mai cunoscute cauze de atac de panica sunt intreruperea consumului de alcool si de benzodiazepine.
Sindromul de hiperventilatie. Respiratia profunda repetata poate duce la hiperventilatie, cu expirarea unei cantitati excesive de dioxid de carbon comparativ cu oxigenul din sange. Ca urmare poate apare alcaloza si hipocapnia, care duc la accelerarea batailor inimii, ametelea, greata, etc, care declanseaza atacul de panica.
Atacurile de panica situationale. Anumite situatii sunt de obicei asociate cu atacul de panica, astfel ca persoana isi creaza o predispozitie cognitiva sau comportamentala pentru atacuri de panica care apar in anumite situatii, aceasta fiind o forma de conditionare clasica.
Precipitanti farmacologici. Anumite substante chimice pot contribui la declansarea unui atac de panica: cafeina, amfetamina, alcoolul, etc. Unele persoane care sufera de atacuri de panica spun ca au fobii specifice fata de un anumit medicament, astfel ca atacul de panica este un efect psihosomatic.
Bolile cronice si severe. Exista si anumite boli care pot duce la atacuri de panica, de exemplu: sindromul de QT lung, tahicardia ventriculara, sindromul WPW, etc.
Mecanismul fiziologic al atacului de panica
De cele mai multe ori atacul de panica incepe cu un simptom, care produce frica, si de aici continua intregul mecanism al atacului de panica. Si anume exista o descarcare importanta de adrenalina, care duce la asa-numitul "raspuns de fuga sau lupta", in care corpul persoanei se pregateste pentru o activitate fizica serioasa. Ca urmare apare cresterea frecventei cardiace (tahicardia) si respiratia rapida (hiperventilatia), care poate fi perceputa ca dificultate in respiratie (dispnee), odata cu transpiratia excesiva.
Deoarece corpul nu este pus de fapt in situatia de activitate fizica intensa, hiperventilatia duce la scaderea nivelului de dioxid de carbon in plamani si apoi in sange, astfel ca se schimba PH-ul sangelui (alcaloza respiratorie sau hipocapnie), care la randul ei duce la simptome cum sunt amorteala, ametelea, senzatie de arsura, pierdere de cunostinta. Mai mult, eliberarea de adrenalina din timpul atacului de panica duce la vasoconstirictie, scaderea cantitatii de glucide care ajunge la creier si la muschi, asa ca persoana poate avea senzatia ca nu primeste destul aer si astfel scade si mai mult nivelul de dioxid de carbon din sange, persoana respirand profund.
Criteriile diagnostice pentru atacul de panica
Diagnosticul de atac de panica este stabilit daca apar brusc cel putin patru din urmatoarele simptome, care ajung la un maxim dupa aproximativ 10 minute:
Palpitatii, sau accelerarea ritmului cardiac
Transpiratii
Tremuraturi
Senzatia de lipsa de aer sau sufocare
Senzatia de nd in gat
Durere in piept sau disconfort toracic
Greata sau durere abdominala
Ameteala, senzatia de lesin
De-realizare (sentimentul ca ce se intampla nu este in realitate) sau depresonalizare (detasarea de sine insusi)
Teama de pierdere a controlului sau teama persoanei ca va innebuni
Senzatia de moarte iminenta
Parestezii (amorteala sau senzatia de gadilare)
Raceala sau valuri de caldura
Cine poate stabili diagnosticul de atac de panica?
Urmatorii medici pot diagnostica atacul de panica si pot colabora pentru tratarea lui si a tulburarilor cauzate de panica: medicul specialist in medicina de urgenta, medicul de familie, medicul generalist Tratamentul pentru atacul de panica poate fi stabilit de: medicul psihiatru, psiholog, consilier sau psihoterapeut. Cabinetele de psihoterapie au in general programe de tratament pentru persoane cu tulburari cauzate de panica.
Atacul de panica cu agorafobie
Agorafobia este o tulburare de anxietate care consta in teama persoanei ca va avea dificultati sau va fi pusa intr-o situatie jenanta din care nu poate scapa. Atacurile de panica se leaga frecvent de agorafobie, respectiv de teama ca persoana nu va putea scapa dintr-o situatie dificila. Ca rezultat, unele persoane cu agorafobie ajung sa nu mai iasa din casa sau au dificultati de deplasare in diverse locuri.
In cazul agorafobiei produse de fobia sociala sau anxietatea sociala, persoana este foarte jenata de atacul de panica in sine, mai ales teama ca atacul de panica sa nu apara in locuri publice. De aici conceptia gresita ca agorafobia ar fi teama de spatii deschise; de fapt agorafobia se refera la teama de a nu avea un atac de panica intr-un loc public.
Agorafobia poate apare insa si in cazul unei tulburari obsesiv-compulsive sau a sindromului de stres post-traumatic, situatii in care frica irationala face ca persoana sa se teama sa iasa din casa.
Persoanele care au avut un atac de panica dezvolta o frica irationala de anumite situatii si incep sa evite acele situatii, asociindu-le cu atacul de panica. In cele din urma, tiparul de evitare si nivelul de anxietate face ca persoana sa nu mai poata conduce masina, sau chiar sa nu mai poata iesi din casa. In acest stadiu vom spune ca persoana are atacuri de panica cu agorafobie. Agorafobia este de fapt cel mai daunator efect secundar al atacului de panica, pentru ca impiedica persoana sa se trateze, persoana neiesind din casa.
Tulburarea de panica
Persoanele care au atacuri de panica repetate, persistente, sau anxietate severa legat de posibilitatea de a nu avea un alt atac de panica, sufera de tulburare de panica.
Tipuri de atacui de panica:
Atacuri de panica spontane: Acest tip de atac este frecvent asociat cu tulburarea anxioasa. Apare spontan fara motive clare, indiferent daca pacientul se relaxeaza sau lucreaza. Nu sunt legate de nici o situatie particulara sau loc. Apar noaptea.
Atacuri de panica legate de o situatie: Cum sugereaza si denumirea, acest tip de atac este declansat de o situatie specifica. De obicei daca persoanei ii este frica sa zboare sau sa tina in discurs in public, expunerea la aceste situatii determina un atac de panica imediat.
Atacuri de panica predispuse de o situatie: Acest tip de atac de panica este similar cu cel de mai sus fiind declansat tot de o anumita situatie. Totusi diferenta este ca atacurile apar doar uneori si nu imediat dupa expunerea la situatia temuta.
Perioada de dupa atacul de panica: Aceasta perioada este foarte dureroasa. Se experimenteaza de obicei sentimente de deprsie si neajutorare. Cea mai mare frica a acestor persoane este recurenta atacurilor de panica.
Atacul de panica la copil
Copiii si adolescentii sufera adesea de atacuri de panica din cauza tensiunilor din familie sau din mediul pe care il frecventeaza. Ei pot avea in cadrul acceselor de panica sentimente ca teama, disconfort care pot fi reale sau pot fi doar parte a imaginatiei lor. Din pacate, acestia nu se descurca cu astfel de trairi si fac fata destul de greu atacurilor de panica.
Copiii nu comunica mereu astfel de sentimente care-i incearca parintilor, in acest fel nivelul de stres crescand si mai mult. Alteori nici nu isi dau seama cu ce se confrunta si nu recunosc astfel de trairi.
Care sunt simptomele atacurilor de panica la copii? Plans constant; tremurat; respiratie rapida; puls neregulat (cu batai puternice); dispnee (dficultate in a respira); senzatia de sufocare; transpiratie; impresia ca va muri; greata; frica de a iesi din casa (agorafobie). Aceste manifestari sunt adesea insotite si de alte schimbari comportamentale: este mereu in defensiva; se irita usor; are un apetit scazut sau mananca foarte putin; isi pierde repede concentrarea; nu se poate mobiliza sa termine o sarcina; durere de cap; durere de stomac frecventa; performante scolare scazute; insomnie si cosmaruri frecvente; pierderea interesului pentru activitati, chiar si pentru cele care ii faceau placere; vorbeste des de ideea de moarte si pare sa isi doreasca asta.
La copiii mici, atacul de panica se caracterizeaza printr-un episod brusc de frica intensa. Aceasta nu are un motiv anume pentru care apare si nici manifestari fizice severe.
Atacurile de panica extrem de frecvente in cazul unui copil pot degenera in anxietate cronica generalizata. Crizele pot dura de la cateva minute la cateva ore.
Complicatiile atacului de panica la copil. Daca nu este recunoscut si tratat la timp, complicatiile atacului de panica pot fi devastatoare. Atacurile de panica pot interfera cu dezvoltarea normala a copilului si adolescentului. Copiii si adolescentii cu atacuri de panica pot fi anxiosi aproape in permanenta, chiar si atunci cand nu au atacuri de panica.
Unii dintre ei incep sa evite situatiile in care ar putea apare un atac de panica si situatiile in care ar fi posibil ca ajutorul sa nu fie disponibil. De exemplu, copilul poate incepe sa nu mai vrea sa mearga la scoala sau sa fie separat de parintii sai. In cazuri severe copilului sau adolescentului ii este teama sa mai paraseasca casa. Tiparul de evitare a anumitor locuri se numeste agorafobie. Unii copii si adolescenti cu atacuri de panica pot dezvolat o depresie severa cu comportament suicidar. Ca incercare de diminuare a anxietatii unii adolescenti cu atacuri de panica folosesc alcool sau droguri.
Atacurile de panica la copii pot fi dificil de diagnosticat. Aceasta poate duce la multe consultatii si teste care sunt scumpe. Atunci cand este evaluat corect si diagnosticat, atacul de panica raspunde bine la tratament. Copiii si adolescentii cu atacuri de panica trebuie initial evaluati de catre medicul de familie. Daca nu exista o alta boala sau afectiune care sa produca atacurile de panica, atunci copilul sau adolescentul trebuie evaluat psihiatric.
Tratamentul atacului de panica
Tratamentul medicamentos al atacului de panica. Medicamentele administrate in atacul de panica poarta numele de anxiolitice, de cele mai multe ori din clasa benzodiazepinelor.
Cele mai utilizate medicamente folosite in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt: inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina (Prozac), Sestralin, Paroxetina. Daca aceste medicamente sunt ineficiente sau nu pot fi administrate din cauza efectelor secundare se pot incerca alte antidepresive: antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate, cum ar fi Venlafaxin sau benzodiazepine: Alprazolam (Xanax), Diazepam (Valium), Lorazepam, Clonazepam, care sunt prescrise singure sau combinate cu un antidepresiv.
Psihoterapia in atacul de panica.
Psihoterapia este considerata la ora actuala cel mai bun tratament in atacul de panica, in unele cazuri in asociere cu medicatia. Tipurile de psihoterapie utilizate in tratamentul atacurilor de panica sunt:
Psihoterapia cognitiv-comportamentala: pacientului i se explica exact ce este un atac de panica, restructurare cognitiva pentru ca persoana sa devina mai realista, teme de casa comportamentale, etc. Psihoterapia cognitiv-comportamentala (CBT) se centreaza pe importanta comportamentului si a proceselor gandirii in intelegerea si controlarea atcurilor de panica. Tratamentul se refera la comportamentele inadecvate si gandurile irationale care contribuie la continuarea simptomelor.
Terapiile cognitiva si comportamentala sunt tratamente eficiente pentru atacurile de panica. Diverse rapoarte au concluzionat ca aceste terapii sunt superioare tratamentului medicamentos; alte rapoarte au tras concluziile contrare. Mai multe studii au descoperit insa ca tratamentul medicamentos combinat cu aceste psihoterapii dau cele mai bune rezultate, comparati cu oricare dintre cele doua tipuri de tratament luat separat.
De asemenea, studiile au aratat ca psihoterapiile cognitiv-comportamentala sunt eficiente nu numai in eliminarea atacurilor acute, ci si in prevenirea reaparitiei acestora.
Doua din zonele de interes majore pentru terapia cognitiva a atacurilor de panica o reprezinta educarea pacientului in legatura cu atacurile de panica (in ce constau, cum apar, care sunt primele semne, cat dureaza, faptul ca nu sunt amenintatoare la adresa vietii etc.) si ideile false pe care pacientii le au adesea despre atacurile de panica (ca le-ar putea fi fatale, ca i-ar putea inebuni etc.). Aceste instructiuni au scopul de a corecta ideile false ale pacientului, care tinde sa interpreteze gresit orice mica senzatie corporala ca pe un semn ca un atac de panica este pe cale sa se produca si odata cu el, moartea pacientului.
Pacientii invata diverse tehnici de relaxare care ii ajuta sa capete un oarecare sentiment de control asupra a ceea ce li se intampla, scazandu-le nivelul de anxietate si ajutandu-i sa treaca mai usor peste un atac de panica.
S-a observat ca hiperventilarea (atunci cand cineva inspira si expira aer mai repede si mai mult decat in mod normal) care apare in atacurile de panica este reaspunzatore de aparitia unor simptome precum ameteala si senzatie de lesin, in timpul atacului de panica. Aceste senzatii accentueaza si mai mult teama pacientului ca ceva grav se intampla sau se va intampla cu el. De aceea, o metoda de a controla atacurile de panica este aceea de a invata pacientii sa isi controleze respiratia in timpul atacurilor de panica astfel incat sa nu mai hiperventileze.
Expunerea in vivo inseamna expunerea pacientului la stimulii asociati cu aparitia atacului de panica. Multi dintre cei care au suferit cateva atacuri de panica au devenit hipervigilenti in legatura cu corpul lor si ori de cate ori observa vreunul din semnele asociate cu atacul de panica, se sperie, ceea ce precipita instalarea totala a atacului de panica. De exemplu, pentru ca in timpul unui atac de panica inima bate foarte repede si mai tare decat de obicei, este suficient ca pacientul respectiv sa urce cateva scari sau sa faca un anumit efort pentru ca, simtind cum ii bate inima, pacientul sa creada ca e pe cale de a face un atac de panica.
Gandul acesta il sperie, inimia incepe sa bata si mai tare, pacientul se sperie si mai mult si in final chiar face atacul de panica, desi initial nu era vorba decat de un efort fizic insotit de o activitate cardiaca crescuta in mod fiziologic. Expunerea in vivo inseamna obisnuirea pacientului cu astfel de senzatii interne, ale corpului, pe care sa nu le mai interpreteze, in mod eronat, ca semne prevestitoare ale unui atac de panica.
Psihoterapia psihodinamica: se bazeaza pe concepte psihanalitice. In general, se presupune ca oamenii sunt definiti de experientele lor timpurii si ca la baza comportamentului uman se afla conflictele psihologice. Mintea inconstienta sau subconstientul este un loc in care se ascund emotiile dureroase. Mecanismele de aparare tin aceste emotii ascunse, dar daca emotiile sunt constientizate atunci simptomele de atac de panica pot fi diminuate sau eradicate.
Una din cele mai frecvente concluzii prinvind trecutul celor cu atacuri de panica este aceea ca multi dintre ei au suferit pierderea prin deces sau divort a unuia dintre parinti, in special a mamei. O alta trasatura comuna a celor cu atacuri de panica, pe langa frecventa crescuta a pierderilor, este perceptia parintilor ca fiind critici, amenintatori, temperamentali si imprevizibili, exigenti sau in control.
Alte cercetari au aratat ca cei cu atacuri de panica au o dificultate sporita in copilarie de a se imprieteni cu alti copii, nu se simt sprijiniti de parinti si au adesea sentimentul de a fi prinsi intr-o capcana. De aceea, acesti oameni au o sensibilitate sporita in legatura cu separarea si atasamentul, pe care le percept adesea ca excluzandu-se reciproc. Teama ca si-ar putea pierde liberatea alterneaza cu teama pierderii sigurantei pe care o relatie le-o da. De aceea, ei vor incerca sa evite pe cat posibil atat separarea cat si atasamentul prea puternic, ceea ce ii va obliga la un comportament relational destul de ingust ca repertoriu.
Nivelul extrem de panica constatat in acesti pacienti pare a fi explicat de amenintarile pe care ei le percept la adresa atasamentului lor. In cazul femeilor, este posibil ca in unele cazuri, explicatia atacurilor de panica sa fie legata de abuzul fizic si sexual din copilarie, care pare a avea o incidenta mai mare in cazul acestor pacienti comparativ cu alte femei, cu tulburari de anxietate dar fara tulburari de panica. Si asta pentru ca abuzul sexual interfera cu atasamentul fata de parinti, ceea ce explica faptul ca femeile abuzate au dificultati in a se simti in siguranta in relatii intime si au grad scazut de incredere, in general. Intr-o psihoterapie psihodinamica (psihanalitica), dificultatile pacientului in plan relational devin evidente in transfer.
Cele mai evidente sunt conflictele centrate in jurul ideiilor de separare, independente si furie. Terapeutul trebuie sa exploreze in amanunt temerile pacientului legate de posibilitatea de a deveni prea dependent de terapeut, dupa cum, tot asa, teama de pierderea terapeutului, in timpul vacantelor si concediilor, poate fi destul de proeminenta. Unii dintre pacienti au fantezii legate de o furie de necontrolat, sau chiar o furie ucigasa, legata fie de modalitatea in care proprii parinti exprimau furia, fie de reactia parintilor atunci cand pacientii, copii fiind, isi exprimau sentimentele de furie.
Examinarea mecanismelor de aparare implicate in evitarea furiei este potential utila. Unul dintre aceste mecanisme este somatizarea, adica concentrarea asupra unor probleme legate de functionarea corpului, cuscopul evitari confruntarii cu problemele psihologice. Un alt mecanism este externalizarea, problemele sunt atribuite altei persoane, care trateaza inadecvat pacientul. Toate aceste mecanisme, ca si modalitatea de relationare a pacientului cu terapeutul si cu alte persoane semnificative din viata sa trebuie analize, astfel incat, in cele din urma, pacientul sa devina mai putin anxios in plan relational.
Psihoterapia de grup: Beneficiile psihoterapiei de grup includ: reducerea stigmei, prin experienta ca exista si alte persoane cu simptome si dificultati similare; furnizarea unor ocazii de modelare si intarire din partea membrilor grupului; asigurarea unui mediu natural de expunere pentru pacientii care se tem sa nu aiba atacuri de panica in situatii sociale.
Hipnoterapia atacului de panica: Hipnoterapia este foarte utila in reducerea simptomatologiei atacurilor de panica si in multe cazuri poate duce la disparitia completa a atacului de panica. Desi poate fi un tratament foarte eficace, multe persoane care sufera de atac de panica sunt reticente la a accepta hipnoza clinica ca metoda de tratament, aceasta deoarece in mod tipic nu inteleg felul in care functioneaza hipnoterapia. Multe persoane cred ca hipnoterapia este o forma de control al mintii- adica sunt hipnotizati si apoi nu isi mai amintesc ce s-a intamplat cu ei.
Psihoterapia integrativa: Psihoterapia integrativa combina abordarile de mai sus si se intervine prin mai multe mijloace "tehnice". Se presupune ca atacul de panica cu sau fara agorafobie se datoreaza unei "rani a sinelui", si anume persoane care fac atacuri de panica invata intr-un fel sau altul ca este periculos sa traim autonom in lumea nesigura.
De multe ori persoana care are atacuri de panica crede in secret ca nu se poate descurca cu realitatea de neevitat.
Frica se refera la moarte, pierdere, cresterea responsabilitatilor, etc, care dau nastere unor asa-numite "urme somatice" (senzatiile corporale din atacul de panica). Senzatiile din corp fac ca persoana sa se concentreze asupra acestora si de aici incepe cercul vicios in care simptomele fizice intretin frica si frica intretine simptomele fizice. In timp persoana incepe sa evite locurile in care a mai facut atacuri de panica. Ca urmare, in psihoterapia integrativa se folosesc atat concepte cognitiv-comportamentale, cat si psihodinamice, pentru tratamentul atacului de panica. In tratamentul atacului de panica pot fi incluse si tehnici de hipnoza clinica.
sursa: http://www.psihoterapia.eu/index.php?option=com_contenttask=viewid=1318Itemid=871
*** IMPORTANT: In acest cabinet puteti beneficia de ghidare prin exercitii si tehnici psihologice specifice: reprogramare mentala, psihanaliza, meditatie, relaxare si optimizare, exercitii de hipnoza in stare de semiconstienta, pentru vindecare profunda si completa.
Sunteti ajutati sa găsiţi acele amintiri celulare care se corelează cu problemele de sanatate fizica, mentala, emotionale, comportamentale care le aveţi şi apoi, sa le vindecaţi.
Astept cu drag sa ne cunoastem, si sa lucram impreuna
MARIA STEFANIA BOLDEA
Psiholog. Psihoterapeut. Life coach.
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare:
tel: 0726 227 085;
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
FOARTE IMPORTANT !!
Timpul meu este pretios. Tratez fiecare programare cu seriozitate maxima. Avand in vedere ca sunt si alti clienti, iar o consultatie dureaza 50 sau 75 de minute, la care se adauga pauzele dintre sedinte, VA ROG tare mult, cand va faceti programare sa O SI ONORATI !! Daca nu puteti veni, va rog SA ANUNTATI cu 24 de ore inainte, sau cat mai din timp, pentru a reusi, pe cat posibil sa imi rearanjez programul.
Daca va faceti programare si nu puteti ajunge, pentru a continua procesul terapeutic, la urmatoarea intalnire va trebui achitat si 50% din sedinta la care nu v-ati prezentat. Exceptie facand situatiile in care anuntati cu o zi inainte neprezentarea dvs.
Daca va faceti o programare si nu veniti, si nici nu anuntati in timp util, timpul pus deoparte pentru dvs. nu mai poate fi folosit pentru o alta persoana, pentru ca programarile sunt deja facute.
De aceea va rog sa fiti responsabil ! Respectand aproapele si dand dovada de Corectitudine si Bun Simt, va Respectati de fapt pe dvs ! Multumesc anticipat pentru intelegere.
Starea de bine si sanatatea sunt optionale ! Daca inca nu esti hotarat sa fii bine, te rog, nu suna ! Lasa-i pe cei care stiu ce vor, sa sune. Decat sa ocupi timpul celor care ar vrea sa vina, si sa te razgandesti, mai bine nu suna ! Poti doar sa urmaresti pe altii care reusesc, si care au curajul sa faca ceva bun cu viata lor.