SECRETELE MINTALE ALE BOLII JOCURILOR DE NOROC
SARACIA ESTE GREU DE SUPORTAT. DE ACEEA, TOCMAI DE LA OAMENII SARACI SE POT STRANGE AVERI. Astfel saracia in sensul de lipsa acuta de bani, neputand fi suportata acum, este transferata in viitor cand suma imprumutata de la banca va trebui returnata, dar suplimentata cu cuantumul dobanzilor care ACUM ni se par suportabile dar ATUNCI, la timpul platii, vor trebui oricum returnate indiferent de cum ni se vor parea. - Se chinuia cineva sa explice zilele trecute cum a platit un total de 20.500 de Euro pentru un automobil de 11.500.
Lipsa de bani in prezent cuplata cu dorinta de a trai bine imediat prin credite de la banci cu care sa se poata achizitiona o casa sau o masina solvabile peste zeci de ani este cea care a aruncat economia Statelor Unite si a lumii in dificultate. Iar cand presedintele Obama le-a pus bani la dispozitie bancilor acestea i-au considerat apti a fi dati ca prime la bancheri (in definitiv rafinamentul ingineriei lor financiare se cerea rasplatit).
Suma de peste 11 milioane de Euro pentru o singura persoana aruncata in joc de catre Loteria Nationala excita mase intregi de jucatori si colecteaza in afara premiilor propriu-zise inca niste alte sume, mari, care nu se regasesc printre premii ci constituie fructul acestei afaceri.
Tuturor ne poate placea sa ne destindem jucand un joc de sansa la care maiestria noastra de jucatori sa ne aduca buna dispozitie. Dar cand apare miza in bani si mai ales cand suma devine foarte semnificativa, jocul de divertisment se transforma deja in altceva, cuplandu-se la nivel emotional si comportamental cu mecanisme psiho-fiziologice care implica centrii recompensei si placerii din creier. Acest fapt poate conduce multi oameni la jocul compulsiv care poate fi asimilat nebuniei in sensul popular al cuvantului facand ca peste 50% dintre jucatorii patologici sa se gandeasca foarte serios la sinucidere atunci cand pierd. Iar multi sa o si faca.
Este jocul de noroc patologic un motiv serios de preocupare? Trebuie el privit si altfel decat ca sursa de venituri la buget? Precizam ca nu vorbim aici de jocul usor de divertisment amintit mai sus ci de cel anormal. Sa enumeram cateva mostre:
-O salariata a unei policlinici, mama a doi copii minori, incepe sa imprumute de la pacienti bani pe care-i pierde la jocuri, este descoperita si concediata, sotul divorteaza iar ea ramane pe drumuri; dar ea inca nu crede ca are o problema si deci refuza ajutorul profesional.
-Tatal unei familii duce la jocuri banii destinati platii unei datorii la banca, iar banca ii vinde casa pe nimic, dupa licitatie toata familia ramanand pe drumuri.
-Un jucator impatimit vine si cere sotiei ultimii bani din casa pentru a putea juca iar aceasta refuza aruncandu-i sotului imputatii grele care-l fac pe acesta sa o loveasca mortal. Cand constata ca a ucis-o sotul ii omoara si pe cei doi copii ai lor si se sinucide.
-Un jucator compulsiv cu mari debite datorate jocului de noroc ataca si ucide casiera unei benzinarii pentru a-i lua banii din casa. Este surprins asupra faptului si este el insusi ucis in lupta care urmeaza.
-Un mare jucator, pensionar, delapidand o suma mare de bani, se spanzura cu happy-end: sfoara folosita se rupe si-l lasa sa reflecteze pe pardoseala la faptul ca, poate, aceasta nu-i metoda cea mai buna de a repara lucrurile.
Comportamentul de joc patologic fiind malign si greu de inteles este asimilat cu “nebunia”. Exista oare aici un element de boala psihica? Una dintre cele mai simple definitii ale ideii delirante este cea de „falsa convingere ireductibila la contraargumentatie logica”. La persoanele care au devenit jucatori compulsivi, patologici, apar asemenea idei nefiresti si de nezdruncinat pe care le putem numi conventional „idei nebune”, idei care se permanentizeaza si dau acestei suferinte caracterul de afectiune comportamentala durabila si progresiva.
Enumeram aici un numar de cinci asemenea ganduri parazite care constituie secretul ruinei jucatorilor patimasi: 1.mitul dupa care jocul de noroc este vazut ca o metoda valabilă de castigat bani si nu o metoda de pierdut bani; 2.impulsul care face ca dupa un prim castig jucatorul sa piarda controlul neputandu-se decide sa-si retraga banii inainte de a-i pierde pe toti; 3.incredintarea jucatorului ca el inca mai are puterea de vointa necesara pentru a controla jocul; 4.convingerea jucatorului ca el nu are o problema mintala de joc de noroc anormal compulsiv ci numai o problema financiara de moment; 5.imposibilitatea jucătorului pătimaş de a trăi şi asimila realitatea faptului că banul pierdut nu îi mai aparţine.
Să privim mai de aproape aceste cinci "nebunii" ale jucatorului anormal.
1. Jocul de noroc este privit ca o metodă de facut bani. Nimeni nu-si plateste chiria timp de trei luni la rand din bani castigati la joc cu exceptia unor cazuri rarisime de joc profesionist sau de joc în care se trişează cu buna stiinta. Dar acela nu mai este un joc de noroc ci o faptă ilegală. La joc nu se fac bani, ci se pierd bani. Jucatorul normal, care joaca pentru divertisment sume rezonabile, mici, este un om care plateste o sumă pentru un moment de distractie la fel cum ar plati pentru a se invarti cu caluseii la balci sau pentru o masa vesela intre prieteni la un local de lux.
Pornirea pasionala de a castiga ce il anima pe jucatorul compulsiv il face pe acesta sa minimalizeze pierderile suferite, sa le arunce in uitare semiconstient exaltand in amintire ocaziile in care a castigat. Daca ar tine o statistica riguroasa persoana ar fi surprinsa de amploarea deficitului. Discutand rational cu jucatorul compulsiv vedem ca el poate intelege foarte bine ca dintre banii manipulati la o sala de jocuri aproape o jumatate trebuie sa intre automat in fondul de impozite si in cel de profit pentru proprietarii localului de joc, sau ca a doua zi dupa ce jucatorii ar ajunge sa se poata intretine din castiguri localul ar intra in faliment si ar fi inchis.
Dar el va relua totusi jocul dupa aceasta discutie sub imperiul pulsiunii sale care il orbeste facandu-l sa priveasca deformat realitatea.
2. Pierderea controlului asupra momentului retragerii banilor câstigati. Dupa ce câstiga bani la joc, jucatorul compulsiv adevarat continua sa-i parieze până când ii pierde pe toti. Putem face aici o analogie interesanta cu alcoolismul care reprezinta si el o tulburare a impulsurilor. La un anumit stadiu al alcoolismului apare fenomenul pierderii controlului cantitatii de alcool baute. Alcoolicul ajuns in aceasta faza, daca bea o prima cantitate de alcool, capata un impuls atat de mare de a continua bautul (chiar daca in prealabil isi propusese sa se opreasca dupa primul pahar), incat continua sa bea pana la intoxicare. In cazul jucatorului compulsiv impulsul de a continua jocul este atat de tiranic incat persoana nu este in stare sa-si retraga suma intermediara castigata, pariind-o si pierzând-o din dorinta de a castiga mai mult.
Aici intră în joc un mecanism cerebral - de tip dopaminergic - de anticipare hazardată a bucuriei câştigului iminent, care-l excită pe jucător să comită pariul următor percepând distorsionat şansele statistice ca fiind în favoarea lui. Este situaţia de lipsă a inhibiţiei evidenţiată de jucătorul tratat Sebastian Popa care exclamă "tu te gandesti că... joci doar 10 lei şi te opreşti: DAR NU TE MAI OPREŞTI! Când jucam, initial câstigam, apoi ziceam: mai joc mâna asta si gata, după care urma colapsul. Pierdeam tot!"
3. Impresia jucatorului ca mai are vointa necesara pentru a controla jocul. Ajungand in situatia de a se intreba daca mai are puterea de vointa necesara pentru a-si controla jocul, jucatorul patologic isi raspunde afirmativ. Asta pentru ca observa ca se poate intrerupe "daca vrea el", ca poate face o pauza, ca poate sa mai comande o cafea, si simte ca, daca ar dori, ar putea sa si iasa din sala de jocuri pentru un timp. Acelasi jucator - privit de un ochi critic din afara - nu prea face in realitate aceasta iar cei din jur raporteaza ca ajunge sa ramana "lipit" de aparatul de joc o zi intreaga. Dupa un tratament reusit al jocului său compulsiv, un fost jucator contempla in amintire modul cum în trecut rata intalnirea cu cineva care trebuia sa-i dea bani – daca rezervele nu i se terminasera înca – pentru ca nu era în stare sa întrerupa episodul de joc.
4. Convingerea jucatorului ca el nu are o problema de joc anormal ci doar o problema financiara de moment. Jucatorul compulsiv este orbit de datoriile si dificultatile financiare care-l sufoca in prezent si crede ca rezolvarea lor ar constitui singura vindecare si solutie. El neaga - de regula - incapacitatea de control al propriului impuls de a juca si il priveste pe cel care il indeamna sa se trateze ca pe un inconstient care nu este in stare sa-i inteleaga situatia.
Dar daca apare o persoana generoasa, credula, care ignorand esenta fenomenului de joc compulsiv ii plateste datoriile, jucatorul patologic incurajat de eliberarea de debite continua sa joace ca si pana atunci inglodandu-se in alte datorii. Este instructiv exemplul parintilor care afland ca fiul lor este urmarit de catre camatari si-au vandut casa oferindu-i fiului suma ceruta de creditori. Acesta s-a dus imediat cu banii la sala de jocuri pentru a-i "fructifica", pierzandu-i pe toti.
5. Imposibilitatea jucătorului pătimaş de a percepe şi asimila realitatea faptului că banul pierdut la joc nu-i mai aparţine lui. Jocul de noroc este o competiţie cu casinoul care a făcut investiţii (pentru a câştiga el) ce nu pot fi nelijate. Jucătorul patologic se agaţă afectiv de banul pierdut, pe care continuă să-l "simtă" că este încă al lui şi că a ajuns în mod injust în afara proprietăţii sale.
Pierderea fiind dureroasă el face orice eforturi pentru a putea continua să joace spre a a-l aduce în buzunarul său unde el simte ca acel ban ar trebui să se afle "de drept": rezultatul este o nesfărşită "vânătoare a pierderilor" anterioare în cerc vicios, vânătoare pe care, pe termen lung, jucătorul nu are cum să o câştige. El forţează uneori în mod absurd procurarea de bani pentru continuarea "vânătorii" de "recuperare" acest cerc vicios putându-l conduce la ruină sau la suicid. Astfel, un personaj cunoscut şi apreciat, jucător patologic, epuizându-şi fondurile băneşti, determină o prietenă să împrumute pentru el de la o bancă o sumă enormă de bani în intenţia de a-şi recupera prin joc banii deja pierduţi, pierde toţi acei bani şi se sinucide lăsând bilete de adio duioase către fata pe care o îndatorase.
Am precizat si repetăm faptul că nu vorbim aici despre jocul uşor de divertisment ci de cel patologic, compulsiv. Cum diferentiem acest joc de cel normal? Chestionarul cu 10 intrebari de mai jos promovat de National Council on Problem Gambling din Statele Unite ne ajuta sa discriminam cele doua comportamente:
1. S-a intamplat in mod repetat sa jucati mai mult timp decat intentionaseti la inceput?
2. S-a intamplat in mod repetat sa jucati pana ce ati pierdut si ultimii bani?
3. S-a intamplat sa nu puteti dormi gandindu-va la jocul de noroc?
4. Ati folosit pentru joc venitul sau economiile in timp ce facturile ramaneau neplatite?
5. Ati facut incercari nereusite repetate de a renunta la jocul de noroc?
6. Ati incalcat legea sau v-ati gandit sa o incalcati pentru a va finanta jocul de noroc?
7. Ati luat bani cu imprumut pentru a va finanta jocul de noroc?
8. Ati fost deprimat sau chiar v-ati gandit la sinucidere datorita pierderilor la joc?
9. V-au chinuit remuscarile dupa joc?
10. Ati jucat ca sa castigati bani pentru a va achita obligatiile financiare?
Daca raspunsul este DA la oricare dintre intrebari, respondentul are o problema de joc de noroc patologic si are nevoie de ajutor profesional.
Sursa: http://remediu.info/gambling/saracia-se-vinde-bine-secretele-mintale-ale-bolii-jocurilor-de-noroc
Daca te afli in situatiile prezentate mai sus, nu mai ezita ! Cere ajutor de specialitate !
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna
Lipsa de bani in prezent cuplata cu dorinta de a trai bine imediat prin credite de la banci cu care sa se poata achizitiona o casa sau o masina solvabile peste zeci de ani este cea care a aruncat economia Statelor Unite si a lumii in dificultate. Iar cand presedintele Obama le-a pus bani la dispozitie bancilor acestea i-au considerat apti a fi dati ca prime la bancheri (in definitiv rafinamentul ingineriei lor financiare se cerea rasplatit).
Suma de peste 11 milioane de Euro pentru o singura persoana aruncata in joc de catre Loteria Nationala excita mase intregi de jucatori si colecteaza in afara premiilor propriu-zise inca niste alte sume, mari, care nu se regasesc printre premii ci constituie fructul acestei afaceri.
Tuturor ne poate placea sa ne destindem jucand un joc de sansa la care maiestria noastra de jucatori sa ne aduca buna dispozitie. Dar cand apare miza in bani si mai ales cand suma devine foarte semnificativa, jocul de divertisment se transforma deja in altceva, cuplandu-se la nivel emotional si comportamental cu mecanisme psiho-fiziologice care implica centrii recompensei si placerii din creier. Acest fapt poate conduce multi oameni la jocul compulsiv care poate fi asimilat nebuniei in sensul popular al cuvantului facand ca peste 50% dintre jucatorii patologici sa se gandeasca foarte serios la sinucidere atunci cand pierd. Iar multi sa o si faca.
Este jocul de noroc patologic un motiv serios de preocupare? Trebuie el privit si altfel decat ca sursa de venituri la buget? Precizam ca nu vorbim aici de jocul usor de divertisment amintit mai sus ci de cel anormal. Sa enumeram cateva mostre:
-O salariata a unei policlinici, mama a doi copii minori, incepe sa imprumute de la pacienti bani pe care-i pierde la jocuri, este descoperita si concediata, sotul divorteaza iar ea ramane pe drumuri; dar ea inca nu crede ca are o problema si deci refuza ajutorul profesional.
-Tatal unei familii duce la jocuri banii destinati platii unei datorii la banca, iar banca ii vinde casa pe nimic, dupa licitatie toata familia ramanand pe drumuri.
-Un jucator impatimit vine si cere sotiei ultimii bani din casa pentru a putea juca iar aceasta refuza aruncandu-i sotului imputatii grele care-l fac pe acesta sa o loveasca mortal. Cand constata ca a ucis-o sotul ii omoara si pe cei doi copii ai lor si se sinucide.
-Un jucator compulsiv cu mari debite datorate jocului de noroc ataca si ucide casiera unei benzinarii pentru a-i lua banii din casa. Este surprins asupra faptului si este el insusi ucis in lupta care urmeaza.
-Un mare jucator, pensionar, delapidand o suma mare de bani, se spanzura cu happy-end: sfoara folosita se rupe si-l lasa sa reflecteze pe pardoseala la faptul ca, poate, aceasta nu-i metoda cea mai buna de a repara lucrurile.
Comportamentul de joc patologic fiind malign si greu de inteles este asimilat cu “nebunia”. Exista oare aici un element de boala psihica? Una dintre cele mai simple definitii ale ideii delirante este cea de „falsa convingere ireductibila la contraargumentatie logica”. La persoanele care au devenit jucatori compulsivi, patologici, apar asemenea idei nefiresti si de nezdruncinat pe care le putem numi conventional „idei nebune”, idei care se permanentizeaza si dau acestei suferinte caracterul de afectiune comportamentala durabila si progresiva.
Enumeram aici un numar de cinci asemenea ganduri parazite care constituie secretul ruinei jucatorilor patimasi: 1.mitul dupa care jocul de noroc este vazut ca o metoda valabilă de castigat bani si nu o metoda de pierdut bani; 2.impulsul care face ca dupa un prim castig jucatorul sa piarda controlul neputandu-se decide sa-si retraga banii inainte de a-i pierde pe toti; 3.incredintarea jucatorului ca el inca mai are puterea de vointa necesara pentru a controla jocul; 4.convingerea jucatorului ca el nu are o problema mintala de joc de noroc anormal compulsiv ci numai o problema financiara de moment; 5.imposibilitatea jucătorului pătimaş de a trăi şi asimila realitatea faptului că banul pierdut nu îi mai aparţine.
Să privim mai de aproape aceste cinci "nebunii" ale jucatorului anormal.
1. Jocul de noroc este privit ca o metodă de facut bani. Nimeni nu-si plateste chiria timp de trei luni la rand din bani castigati la joc cu exceptia unor cazuri rarisime de joc profesionist sau de joc în care se trişează cu buna stiinta. Dar acela nu mai este un joc de noroc ci o faptă ilegală. La joc nu se fac bani, ci se pierd bani. Jucatorul normal, care joaca pentru divertisment sume rezonabile, mici, este un om care plateste o sumă pentru un moment de distractie la fel cum ar plati pentru a se invarti cu caluseii la balci sau pentru o masa vesela intre prieteni la un local de lux.
Pornirea pasionala de a castiga ce il anima pe jucatorul compulsiv il face pe acesta sa minimalizeze pierderile suferite, sa le arunce in uitare semiconstient exaltand in amintire ocaziile in care a castigat. Daca ar tine o statistica riguroasa persoana ar fi surprinsa de amploarea deficitului. Discutand rational cu jucatorul compulsiv vedem ca el poate intelege foarte bine ca dintre banii manipulati la o sala de jocuri aproape o jumatate trebuie sa intre automat in fondul de impozite si in cel de profit pentru proprietarii localului de joc, sau ca a doua zi dupa ce jucatorii ar ajunge sa se poata intretine din castiguri localul ar intra in faliment si ar fi inchis.
Dar el va relua totusi jocul dupa aceasta discutie sub imperiul pulsiunii sale care il orbeste facandu-l sa priveasca deformat realitatea.
2. Pierderea controlului asupra momentului retragerii banilor câstigati. Dupa ce câstiga bani la joc, jucatorul compulsiv adevarat continua sa-i parieze până când ii pierde pe toti. Putem face aici o analogie interesanta cu alcoolismul care reprezinta si el o tulburare a impulsurilor. La un anumit stadiu al alcoolismului apare fenomenul pierderii controlului cantitatii de alcool baute. Alcoolicul ajuns in aceasta faza, daca bea o prima cantitate de alcool, capata un impuls atat de mare de a continua bautul (chiar daca in prealabil isi propusese sa se opreasca dupa primul pahar), incat continua sa bea pana la intoxicare. In cazul jucatorului compulsiv impulsul de a continua jocul este atat de tiranic incat persoana nu este in stare sa-si retraga suma intermediara castigata, pariind-o si pierzând-o din dorinta de a castiga mai mult.
Aici intră în joc un mecanism cerebral - de tip dopaminergic - de anticipare hazardată a bucuriei câştigului iminent, care-l excită pe jucător să comită pariul următor percepând distorsionat şansele statistice ca fiind în favoarea lui. Este situaţia de lipsă a inhibiţiei evidenţiată de jucătorul tratat Sebastian Popa care exclamă "tu te gandesti că... joci doar 10 lei şi te opreşti: DAR NU TE MAI OPREŞTI! Când jucam, initial câstigam, apoi ziceam: mai joc mâna asta si gata, după care urma colapsul. Pierdeam tot!"
3. Impresia jucatorului ca mai are vointa necesara pentru a controla jocul. Ajungand in situatia de a se intreba daca mai are puterea de vointa necesara pentru a-si controla jocul, jucatorul patologic isi raspunde afirmativ. Asta pentru ca observa ca se poate intrerupe "daca vrea el", ca poate face o pauza, ca poate sa mai comande o cafea, si simte ca, daca ar dori, ar putea sa si iasa din sala de jocuri pentru un timp. Acelasi jucator - privit de un ochi critic din afara - nu prea face in realitate aceasta iar cei din jur raporteaza ca ajunge sa ramana "lipit" de aparatul de joc o zi intreaga. Dupa un tratament reusit al jocului său compulsiv, un fost jucator contempla in amintire modul cum în trecut rata intalnirea cu cineva care trebuia sa-i dea bani – daca rezervele nu i se terminasera înca – pentru ca nu era în stare sa întrerupa episodul de joc.
4. Convingerea jucatorului ca el nu are o problema de joc anormal ci doar o problema financiara de moment. Jucatorul compulsiv este orbit de datoriile si dificultatile financiare care-l sufoca in prezent si crede ca rezolvarea lor ar constitui singura vindecare si solutie. El neaga - de regula - incapacitatea de control al propriului impuls de a juca si il priveste pe cel care il indeamna sa se trateze ca pe un inconstient care nu este in stare sa-i inteleaga situatia.
Dar daca apare o persoana generoasa, credula, care ignorand esenta fenomenului de joc compulsiv ii plateste datoriile, jucatorul patologic incurajat de eliberarea de debite continua sa joace ca si pana atunci inglodandu-se in alte datorii. Este instructiv exemplul parintilor care afland ca fiul lor este urmarit de catre camatari si-au vandut casa oferindu-i fiului suma ceruta de creditori. Acesta s-a dus imediat cu banii la sala de jocuri pentru a-i "fructifica", pierzandu-i pe toti.
5. Imposibilitatea jucătorului pătimaş de a percepe şi asimila realitatea faptului că banul pierdut la joc nu-i mai aparţine lui. Jocul de noroc este o competiţie cu casinoul care a făcut investiţii (pentru a câştiga el) ce nu pot fi nelijate. Jucătorul patologic se agaţă afectiv de banul pierdut, pe care continuă să-l "simtă" că este încă al lui şi că a ajuns în mod injust în afara proprietăţii sale.
Pierderea fiind dureroasă el face orice eforturi pentru a putea continua să joace spre a a-l aduce în buzunarul său unde el simte ca acel ban ar trebui să se afle "de drept": rezultatul este o nesfărşită "vânătoare a pierderilor" anterioare în cerc vicios, vânătoare pe care, pe termen lung, jucătorul nu are cum să o câştige. El forţează uneori în mod absurd procurarea de bani pentru continuarea "vânătorii" de "recuperare" acest cerc vicios putându-l conduce la ruină sau la suicid. Astfel, un personaj cunoscut şi apreciat, jucător patologic, epuizându-şi fondurile băneşti, determină o prietenă să împrumute pentru el de la o bancă o sumă enormă de bani în intenţia de a-şi recupera prin joc banii deja pierduţi, pierde toţi acei bani şi se sinucide lăsând bilete de adio duioase către fata pe care o îndatorase.
Am precizat si repetăm faptul că nu vorbim aici despre jocul uşor de divertisment ci de cel patologic, compulsiv. Cum diferentiem acest joc de cel normal? Chestionarul cu 10 intrebari de mai jos promovat de National Council on Problem Gambling din Statele Unite ne ajuta sa discriminam cele doua comportamente:
1. S-a intamplat in mod repetat sa jucati mai mult timp decat intentionaseti la inceput?
2. S-a intamplat in mod repetat sa jucati pana ce ati pierdut si ultimii bani?
3. S-a intamplat sa nu puteti dormi gandindu-va la jocul de noroc?
4. Ati folosit pentru joc venitul sau economiile in timp ce facturile ramaneau neplatite?
5. Ati facut incercari nereusite repetate de a renunta la jocul de noroc?
6. Ati incalcat legea sau v-ati gandit sa o incalcati pentru a va finanta jocul de noroc?
7. Ati luat bani cu imprumut pentru a va finanta jocul de noroc?
8. Ati fost deprimat sau chiar v-ati gandit la sinucidere datorita pierderilor la joc?
9. V-au chinuit remuscarile dupa joc?
10. Ati jucat ca sa castigati bani pentru a va achita obligatiile financiare?
Daca raspunsul este DA la oricare dintre intrebari, respondentul are o problema de joc de noroc patologic si are nevoie de ajutor profesional.
Sursa: http://remediu.info/gambling/saracia-se-vinde-bine-secretele-mintale-ale-bolii-jocurilor-de-noroc
Daca te afli in situatiile prezentate mai sus, nu mai ezita ! Cere ajutor de specialitate !
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna