DESPRE MINE. MARTURIA MEA DE CREDINTA
Celor care au adoptat noul curent New Age si cred in tot felul de lucruri oculte condamnate de Biblie si de crestinism, nu le este rusine sa isi afiseze peste tot crezul lor. Afise cu tot felul de guru si asa zisi maestri care promit iluminarea sunt lipite peste tot indemnand oamenii sa il caute pe dumnezeul lor. Ei nu isi tin credinta doar pentru ei ! Isi permit sa o strige in gura mare si sa se laude cu crezul lor, in schimb noi crestinii, tacem, si ne uitam timorati la ce se intampla in jurul nostru ... cum societatea se scufunda in intuneric, mocirla, indoiala si frica.
Eu am les sa nu tac si sa raman nepasatoare, ci sa imi impartasesc credinta mea in Iisus Hristos cu tine. Tu ce vei face ?!?
Marturia mea de credinta
M-am nascut in anul 1972 in orasul Sebis, judetul Arad. Pentru ca mama mea fregventa o biserica din oras, ma lua adesea, cu ea la biserica si m-a invatat inca de mica, sa ma rog, sa cred in Dumnezeu si sa caut sa Ii fiu placuta Lui cat pot eu de mult, lucru care l-am si facut. La 10 ani stiam multe cantece religioase, stiam versete biblice pe de rost, multe rugaciuni si multe povestiri despre oamenii lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura. Am crescut cu un sentiment de reverenta fata de Dumnezeu, fiind un copil si mai apoi o adolescenta cu dorinta de a fi pe placul lui Dumnezeu, insa cu toate acestea, ceva imi lipsea.
Realizam ca oricat de mult m-as stradui sa fac totul bine, am scapari, si uneori esuam. Acest lucru ma facea sa ma condamn si sa ma simt vinovata, intrebandu-ma mereu: „Oare ce gandeste Dumnezeu despre mine ?! Oare este destul de multumit cu mine ? ” si niciodata nu stiam exact. Imi lipsea ceva important: siguranta ! Daca imi faceam ragaz sa privesc adanc in inima mea observam ca ea era marcata de neliniste, indoieli, nesiguranta si teama. Imi era teama de necunoscut, de moarte, de ziua judecatii, de iad.
Toate faptele mele bune, fregventarea unei biserici , rugaciunile repetate, bunavointa fata de oamenii din jurul meu, nu reusisesera sa imi dea siguranta de care aveam atata nevoie! Oare putea cineva sau ceva sa imi dea vreodata aceasta siguranta care mi-as fi dorit-o ?!
Era acest lucru cu putinta stiind ca sunt o persoana imperfecta, traind intr-o lume de asemenea imperfecta si plina de necazuri si descurajari ?
Este oare cu putinta ca omul sa fie mantuit ? Sa aiba siguranta mantuirii, traind in aceasta lume ? Pluteam in deriva, nestiind ce raspuns sa dau la aceste intrebari.
Salvator pentru mine a fost un moment cand am inteles ca Dumnezeu nu vrea de la mine sa respect un set de legi si reguli impuse, sa adopt o anumita dogma sau religie, ci sa am o relatie personala cu El. Dar cum putem eu un om slab si imperfect sa am o relatie cu un Dumnezeu sfant, sfant, sfant, de trei ori sfant !?
Cum puteam eu sa fiu acceptata de un Dumnezeu care a creat cerurile si pamantul si cerurile cerurilor nu pot sa iL cuprinda ?! Stiam foarte bine ca El este un Dumnezeu drept, iar eu nu eram asa ! Cum se pot impaca cele doua ? Cum se poate un Dumnezeu desavarsit sa ma accepte pe mine, o fiinta imperfecta ??
„ Fiinca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. „ Ioan 3:16. Acestea sunt cuvintele care, cand le-am inteles si le-am patruns semnificatia, mi-au schimbat complet, gandirea, felul de a ma raporta la Dumnezeu si viata !
Am inteles ca Cineva – Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, platise deja pe cruce, pretul pentru toate pacatele, slabiciunile si neputintele mele ! Iisus Hristos este Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decat prin El !
Am inteles ca nu voi putea niciodata prin stradanii, prin matanii si rugaciuni repetate, prin respectarea unor legi, prin moralitate, prin apartenta la o religie, prin fapte bune sa iL impresionez pe Dumnezeu si sa IL induplec sa ma accepte, pentru ca unui om ii este cu neputinta sa fie desavarsit oricat s-ar stradui sa faca binele.
Nu moralitatea mea ma mantuieste, pentru ca in fata unui Dumnezeu Sfant, toti suntem cu pacat, ci jertfa lui Hristos ma mantuieste. Prin credinta in Iisus si in jertfa Lui eu, ca si talharul de pe cruce, am primit iertarea si indurarea lui Dumnezeu – sunt iertata !
Cand am inteles acest lucru, m-am smerit la picioarele Lui, am cerut iertare pentru toate pacatele mele, m-am abandonat in bratele Lui puternice si mi-am predat viata mea Lui si stiu ca El mi-a primit rugaciunea pentru ca am simtit cum valuri de iubire si bunatate m-au inconjurat, mi-au umplut inima si continua sa ma umple cu pace, bucurie si liniste in fiecare zi.
De cand am inteles si am consimtit ca Iisus este Mielul lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii intregi si al meu traiesc, dar altfel, traiesc viata mea in relatie personala cu Iisus, vorbesc cu El in fiecare zi si am facut din El siguranta,bucuria si pacea inimii mele.
Urmarea ? Nu mai simt condamnare, vina si neliniste. Nu mai am teama ! Nu mai imi este teama, de necunoscut, de viitor, de boala, de moarte, de suferinta, de pierdere, de iad. Am siguranta ca Dumnezeu tine viata mea in mainile Lui cu toate detaliile ei si aceasta siguranta nu poate sa mi-o ia nimeni si nimic.
Stiu ca atunci cand viata mea se va termina pe acest pamant, iL voi intalni pe El si ma voi bucura nespus de aceast lucru. De unde stiu ? Pentru ca traiesc deja cu El aici pe pamant, pentru ca ma bucur de relatia cu El, pentru ca IL ascult vorbindu-mi din Cuvantul Lui si ii impartasesc tot ce simt si traiesc in fiecare zi.
Relatia mea cu Dumnezeu este vie, bazata pe incredere, recunostinta si iubire. Relatia mea cu El nu este conditionata, nu este: "daca ...", "cand...", "pentru ca ...". El a devenit prioritatea vietii mele si Cel mai important pentru mine: mai important decat lumea aceasta sau pacatul.
Credinta mea nu este in ... ceva ..., intr-un Dumnezeu ambiguu, vag si neclar. Nu orbecai in intuneric si indoiala sau la voia intamplarii. Nu il urmez pe bajbaite. Eu cred intr-un Dumnezeu viu: in Tatal, Fiul si Duhul Sfant ! Traiesc si umblu cu El in siguranta si conform cu propriul Lui Cuvant, pe care iL citesc si il pastrez in inima mea.
Cuvantul Lui imi este calauza, lumina si indreptar.Credinta mea nu este potrivit unor dogme, traditii si obiceiuri auzite de la altii, si nici nu este o plasmuire a mintii si sentimentelor mele, este o relatie activa, dinamica si personala cu Dumnezeul Sfintelor Scripturi !
De ce si-ar dori un om sa traiasca toate aceste lucruri ? Pentru ca toti avem in noi, pus de Dumnezeu „gandul vesniciei”, toti avem o foame dupa spiritualitate si divinitate. Toti am vrea sa stim ca Cineva acolo sus, ne iubeste asa cum suntem, ca ne poarta de grija si ca avem viata vesnica impreuna cu El.
Toti avem nevoie sa simtim ca nu suntem singuri si ca nu trebuie sa ne luptam cu toate problemele acestei vieti de uni singuri. Toti ne dorim, sa avem pe Cineva in care sa ne punem increderea si sa ii dam toate grijile si problemele cu care ne confruntam. Toti ne dorim sa scapam de sentimentul de vina si sa stim ca Dumnezeu ne accepta asa cum suntem si ne-a scris numele in Cartea Vietii si ca nimeni si nimic nu ne poate smulge din mana Lui.
Poate un om sa fie mantuit ? Poate un om sa traiasca cu Dumnezeu in aceasta viata plina de necazuri si suparari ? Poate un om, aici pe pamant, sa fie fericit, deplin impacat cu el insusi, cu viata lui si mai ales cu Dumnezeu ? Eu sunt dovada ca acest lucru este cu putinta ! Iar daca un om obisnuit ca mine, poate trai acest lucru, inseamna ca oricine poate. Inseamna ca si tu poti, si acum sti toate aceste lucruri. Eu I-am deschis usa inimii mele si L-am invitat sa vina inauntru, sa fie Domnul si Mantuitorul meu si El a venit. Eu i-am daruit Lui inima mea, dar tu ? Tu ce vei face? Eu cred cu convingere ca Dumnezeu si Diavolul, cerul si iadul sunt fiinte si locuri reale. De hotararile tale prezente depind calitatea vietii tale mai departe si vesnicia ta.
Iti doresc lumina, pace, bucurie si toata binecuvantararea lui Dumnezeu !
Maria Stefania Boldea