Abuzul se vindecă NUMAI prin tandreţea Lui şi a noastră
Îmi pare rău că am lipsit de la artterapie ...şi am auzit că a fost frumos, bine
Aseară, azi dimineaţă, mă gândeam, mă gândesc şi-mi dau seama că-mi este frică să vin la grupuri, având în vedere întoarcerea acasă... mi-i frică de drum... şi de mersul de la tramvai acasă ...Doamne binecuvintează...
Am fost atât de ...încât abia aseară mi-am dat seama că mi-i frică
Ce gânduri am, ce concluzii am tras...
Mă bucur în primul rând că, pentru prima dată, am actionat, pentru prima dată m-am apărat. Până acum, tăceam, înlemneam, mă blocam, nu puteam scoate un sunet la fazele astea, nu mă puteam apăra şi nici măcar nu mă puteam mişca...
Acum şi oprisem altă persoană ce coborâse din tramvai, ultimul dintre oameni ...şi am început să-i vorbesc, să-i spun că mi-i frică pentru că s-a legat cineva de mine... când mi-am dat seama că e absent şi părea cumva luat prin surprindere, îmi părea rău că nu m-am dus mai în faţă ...dar oricum, mă bucur că am cerut ajutor la primul om ieşit în cale, deşi nu avea ce face sau nu pricepuse sau... nu-l interesa, îl rugasem să meargă cu mine până la colţ, dar era absent, apoi m-a întărit Doamne [la capitolul ăsta, recunosc că mă doare lipsa de implicare, de sărire în ajutor a românului]
Acum, slavă Domnului, am deschis gura şi am lovit ...chiar dacă după, tremuram toată şi plângeam în hohote pe stradă şi acasă, moamăăă şi ce geantă grea aveam, plină de cărţi, l-am pocnit peste faţă cu ea, l-am văzut ameţit, i-aş fi băgat şi un bocanc, dar mi-am dat seamă că era băut şi o încasam rău după ce-şi revenise din ameţeala genţii.
Apoi, felul în care "a făcut", mi-am dat seama că nu-mi era străin ...putea face oricum altcumva, însă aşa... m-a răscolit de tot
Apoi, când m-am uitat în urmă să văd dacă mă urmăreşte, avea o problemă la "jucărie"...
Am avut o noapte GREA
nu am putut dormi şi am retrăit trecutul emoţional, ca fiinţă, aşa, năvălise peste mine... şi mi-am dat seama că, chiar dacă mai am o urmă de îndoială asupra abuzului din copilărie, situaţia asta şi urmările ei mi-au confirmat că, mi s-a mai întâmplat şi din perioada în care nu-mi amintesc nimic
într-o singură noapte am retrăit toate urmările trăite în aproape 30 de ani
acum îmi dau seama, de ce mă legănam, de ce mă suprindeam legănându-mă, mare fiind
acum îmi dau seama de ce mintea mea a fost blocată atâţia ani... şi eram absentă
acum îmi dau seama de ce am fost în felul în care am fost: deprimată, fără chef de nimic, cu înclinaţii spre nebunia minţii... sau ieşirea din minţi
acum îmi dau seama de ce îmi e atât de foame [ieri dimineaţă am mâncat un borcan jumate de zacuscă şi jumate de pâine... îmi era foarte foame]
acum îmi dau seama de ce cumpăr compulsiv
pentru că, în noaptea aia, îmi venea să umblu de nebună prin casă, pe străzi, îmi venea să mă legăn, mă deprimasem, dis de dimineaţă foame, oboseală, o lipsa de putere, durere fără să mă doară ceva, etc. Concentrat, am trăit într-o noapte ce trăisem în 29-30.
toată noaptea am avut gânduri de omor
am zis că dacă mai îndrăzneşte careva asupra mea, sau asupra altcuiva, am atâta ură în mine încât sunt în stare şi de asta
m-a chinuit gândul ăsta toată noaptea, ura asta, dorinţa de a omorî, strivi... îmi imaginam cum bag cuţitul în abuzator [chestie pe care am trăit-o şi într-o sesiune opt], cum îi tai degetul cu care m-a atins şi să-i curgă sângele, mult sânge... şi îmi era frică şi de ea: de ura şi dorinţa de a omorî [şi iată de unde înclinaţia mea spre filme violente, în care să curgă mult sânge]
apoi îmi venea să-mi alin, mângâi capul, să-l ţin, cuprind cu tandreţe între palme... iar chestia asta am mai trăit-o la acea sesiune opt, când am aflat de un prim abuz, pe care nu-l credeam, deşi l-am acceptat până la urmă... dar ...situaţia asta a spulberat şi acel 1% de îndoială
şi mă gândeam: cum pot, abia spovedită, ieri dimineaţă trebuia să merg la împărtăşit, cum să îndrăznesc să merg să iau Trupul şi Sângele lui Hristos, iar eu să urăsc şi să-mi doresc să omor... şi am avut un gând salvator ...cu atât mai mult tre să-L iau pe EL, ca să mă vindece ...ca să nu mă lase la dorinţa mea de răzbunare şi omor ...am nevoie de El ca să nu omor
acum, port un cuţit cu mine ...nu-mi pun nădejdea în el, dar mi-i frică
ce e culmea e că nu am putut scăpa
l-am mirosit din tramvai, am gândit mişcările pe care le-am făcut... am coborât prin partea din faţă a tramvaiului şi nu pe la uşa din dreptul meu... ăsta stătea fix în spate, putea coborî pe acolo, însă nu a coborât pe acolo, şi nici la următoarea uşă, ci pe acolo pe unde am coborât eu ...şi chiar şi la coborâre, se făcuse o învălmăşeală şi m-am dat la o parte să cobor ultima ca să evit CEVA, ce nici io nu ştiam, şi ăla tot rămânea în urmă... şi am coborât
nu ştiu, dar... cred că unele faze sunt... inevitabile... unele dureri, suferinţe, nu am, nu avem cum scăpa de ele
ieri, astă noapte, îmi apărea chipul lu ăla şi, deşi nu-mi era frică sau spaimă, mă speriam, tresăream, că iar vrea să-mi facă ceva şi tre să găsesc urgent modalitatea de a mă apăra
când veneam ieri de la servici, am avut impresia că m-a atins cineva pe umăr şi, când m-am întors, nu era nimeni... şi mi-a fulgerat un gând prin cap: "dacă ăla aseară nu a făcut nimic şi a fost doar închipuirea mea? şi l-am mai şi pocnit pe bietu om?!"...
şi înainte de incident, îi povesteam lui D. ceva, şi mi-a spus că poate nu e timpul, poate mai e ceva de vindecat... ca să pot face un pas... şi faza asta a venit ca pe felie... şi m-a pus faţă-n faţă cu hăul meu
acum mă înţeleg, mă cunosc, ştiu de unde-mi vin durerile, hibele, neputinţele, tristeţea, urletul, absenţa
iubesc omuleţul ăla absent, deprimat pentru că ştiu de ce era aşa...
atunci seara strigam la Maica Domnului, că şi ea e Femeie... şi ...aveam nevoie să o văd
aş fi vrut să mă supăr pe Ea şi pe Dumnezeu dar nu puteam... nu am putut să fiu supărată pe ei
am scris pe grup... pentru că aveam nevoie să-mi spun durerea, să fiu iubită, înţeleasă şi aveam nevoie de mâini întinse spre mine, dar nu mâini abuzatoare, ci mâini calde, tandre
abuzul se vindecă NUMAI prin tandreţea LUI ȘI a noastră [noi toţi: eu, dar mai ales Tu şi Voi]
AM VĂZUT EMOÈšIONAL FILMUL VIEÈšII MELE
...avem nevoie să sărim în ajutor, avem nevoie să ne apărăm unii pe alţii ...avem voie să ne apărăm, să strigăm... chiar dacă putem părea penibili, pentru noi şi pentru cei din jurul nostru
să arătăm înţelegere, iubire celor abuzaţi, suferinzi, celor de lângă noi în oricare ar fi durerea lor
şi să ne spunem durerile şi să le trăim, să le lăsăm să fie, ele îşi au timpul lor, ca orice rană
mulţumesc
cu mult drag, S
sursa: http://www.sfintiiarhangheli.ro/abuzul-se-vindec-numai-prin-tandre-ea-lui-i-noastr
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la Cabinetul Psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna
Aseară, azi dimineaţă, mă gândeam, mă gândesc şi-mi dau seama că-mi este frică să vin la grupuri, având în vedere întoarcerea acasă... mi-i frică de drum... şi de mersul de la tramvai acasă ...Doamne binecuvintează...
Am fost atât de ...încât abia aseară mi-am dat seama că mi-i frică
Ce gânduri am, ce concluzii am tras...
Mă bucur în primul rând că, pentru prima dată, am actionat, pentru prima dată m-am apărat. Până acum, tăceam, înlemneam, mă blocam, nu puteam scoate un sunet la fazele astea, nu mă puteam apăra şi nici măcar nu mă puteam mişca...
Acum şi oprisem altă persoană ce coborâse din tramvai, ultimul dintre oameni ...şi am început să-i vorbesc, să-i spun că mi-i frică pentru că s-a legat cineva de mine... când mi-am dat seama că e absent şi părea cumva luat prin surprindere, îmi părea rău că nu m-am dus mai în faţă ...dar oricum, mă bucur că am cerut ajutor la primul om ieşit în cale, deşi nu avea ce face sau nu pricepuse sau... nu-l interesa, îl rugasem să meargă cu mine până la colţ, dar era absent, apoi m-a întărit Doamne [la capitolul ăsta, recunosc că mă doare lipsa de implicare, de sărire în ajutor a românului]
Acum, slavă Domnului, am deschis gura şi am lovit ...chiar dacă după, tremuram toată şi plângeam în hohote pe stradă şi acasă, moamăăă şi ce geantă grea aveam, plină de cărţi, l-am pocnit peste faţă cu ea, l-am văzut ameţit, i-aş fi băgat şi un bocanc, dar mi-am dat seamă că era băut şi o încasam rău după ce-şi revenise din ameţeala genţii.
Apoi, felul în care "a făcut", mi-am dat seama că nu-mi era străin ...putea face oricum altcumva, însă aşa... m-a răscolit de tot
Apoi, când m-am uitat în urmă să văd dacă mă urmăreşte, avea o problemă la "jucărie"...
Am avut o noapte GREA
nu am putut dormi şi am retrăit trecutul emoţional, ca fiinţă, aşa, năvălise peste mine... şi mi-am dat seama că, chiar dacă mai am o urmă de îndoială asupra abuzului din copilărie, situaţia asta şi urmările ei mi-au confirmat că, mi s-a mai întâmplat şi din perioada în care nu-mi amintesc nimic
într-o singură noapte am retrăit toate urmările trăite în aproape 30 de ani
acum îmi dau seama, de ce mă legănam, de ce mă suprindeam legănându-mă, mare fiind
acum îmi dau seama de ce mintea mea a fost blocată atâţia ani... şi eram absentă
acum îmi dau seama de ce am fost în felul în care am fost: deprimată, fără chef de nimic, cu înclinaţii spre nebunia minţii... sau ieşirea din minţi
acum îmi dau seama de ce îmi e atât de foame [ieri dimineaţă am mâncat un borcan jumate de zacuscă şi jumate de pâine... îmi era foarte foame]
acum îmi dau seama de ce cumpăr compulsiv
pentru că, în noaptea aia, îmi venea să umblu de nebună prin casă, pe străzi, îmi venea să mă legăn, mă deprimasem, dis de dimineaţă foame, oboseală, o lipsa de putere, durere fără să mă doară ceva, etc. Concentrat, am trăit într-o noapte ce trăisem în 29-30.
toată noaptea am avut gânduri de omor
am zis că dacă mai îndrăzneşte careva asupra mea, sau asupra altcuiva, am atâta ură în mine încât sunt în stare şi de asta
m-a chinuit gândul ăsta toată noaptea, ura asta, dorinţa de a omorî, strivi... îmi imaginam cum bag cuţitul în abuzator [chestie pe care am trăit-o şi într-o sesiune opt], cum îi tai degetul cu care m-a atins şi să-i curgă sângele, mult sânge... şi îmi era frică şi de ea: de ura şi dorinţa de a omorî [şi iată de unde înclinaţia mea spre filme violente, în care să curgă mult sânge]
apoi îmi venea să-mi alin, mângâi capul, să-l ţin, cuprind cu tandreţe între palme... iar chestia asta am mai trăit-o la acea sesiune opt, când am aflat de un prim abuz, pe care nu-l credeam, deşi l-am acceptat până la urmă... dar ...situaţia asta a spulberat şi acel 1% de îndoială
şi mă gândeam: cum pot, abia spovedită, ieri dimineaţă trebuia să merg la împărtăşit, cum să îndrăznesc să merg să iau Trupul şi Sângele lui Hristos, iar eu să urăsc şi să-mi doresc să omor... şi am avut un gând salvator ...cu atât mai mult tre să-L iau pe EL, ca să mă vindece ...ca să nu mă lase la dorinţa mea de răzbunare şi omor ...am nevoie de El ca să nu omor
acum, port un cuţit cu mine ...nu-mi pun nădejdea în el, dar mi-i frică
ce e culmea e că nu am putut scăpa
l-am mirosit din tramvai, am gândit mişcările pe care le-am făcut... am coborât prin partea din faţă a tramvaiului şi nu pe la uşa din dreptul meu... ăsta stătea fix în spate, putea coborî pe acolo, însă nu a coborât pe acolo, şi nici la următoarea uşă, ci pe acolo pe unde am coborât eu ...şi chiar şi la coborâre, se făcuse o învălmăşeală şi m-am dat la o parte să cobor ultima ca să evit CEVA, ce nici io nu ştiam, şi ăla tot rămânea în urmă... şi am coborât
nu ştiu, dar... cred că unele faze sunt... inevitabile... unele dureri, suferinţe, nu am, nu avem cum scăpa de ele
ieri, astă noapte, îmi apărea chipul lu ăla şi, deşi nu-mi era frică sau spaimă, mă speriam, tresăream, că iar vrea să-mi facă ceva şi tre să găsesc urgent modalitatea de a mă apăra
când veneam ieri de la servici, am avut impresia că m-a atins cineva pe umăr şi, când m-am întors, nu era nimeni... şi mi-a fulgerat un gând prin cap: "dacă ăla aseară nu a făcut nimic şi a fost doar închipuirea mea? şi l-am mai şi pocnit pe bietu om?!"...
şi înainte de incident, îi povesteam lui D. ceva, şi mi-a spus că poate nu e timpul, poate mai e ceva de vindecat... ca să pot face un pas... şi faza asta a venit ca pe felie... şi m-a pus faţă-n faţă cu hăul meu
acum mă înţeleg, mă cunosc, ştiu de unde-mi vin durerile, hibele, neputinţele, tristeţea, urletul, absenţa
iubesc omuleţul ăla absent, deprimat pentru că ştiu de ce era aşa...
atunci seara strigam la Maica Domnului, că şi ea e Femeie... şi ...aveam nevoie să o văd
aş fi vrut să mă supăr pe Ea şi pe Dumnezeu dar nu puteam... nu am putut să fiu supărată pe ei
am scris pe grup... pentru că aveam nevoie să-mi spun durerea, să fiu iubită, înţeleasă şi aveam nevoie de mâini întinse spre mine, dar nu mâini abuzatoare, ci mâini calde, tandre
abuzul se vindecă NUMAI prin tandreţea LUI ȘI a noastră [noi toţi: eu, dar mai ales Tu şi Voi]
AM VĂZUT EMOÈšIONAL FILMUL VIEÈšII MELE
...avem nevoie să sărim în ajutor, avem nevoie să ne apărăm unii pe alţii ...avem voie să ne apărăm, să strigăm... chiar dacă putem părea penibili, pentru noi şi pentru cei din jurul nostru
să arătăm înţelegere, iubire celor abuzaţi, suferinzi, celor de lângă noi în oricare ar fi durerea lor
şi să ne spunem durerile şi să le trăim, să le lăsăm să fie, ele îşi au timpul lor, ca orice rană
mulţumesc
cu mult drag, S
sursa: http://www.sfintiiarhangheli.ro/abuzul-se-vindec-numai-prin-tandre-ea-lui-i-noastr
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la Cabinetul Psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna