Buric roșu

Buricul roșu se referă la o schimbare de culoare a pielii în jurul buricului, care poate varia în intensitate, de la o nuanța deschisă până la o nuanță foarte închisă. Buricul roșu poate semnala diverse probleme de sănătate și poate însoți alte simptome, cum ar fi mâncărimea, creșterea în dimensiuni a buricului sau durerea locală. (1, 2)

De ce se înroșește buricul?

Folosirea excesivă a detergenților sau contactul prelungit cu substanțe chimice constituie principalul motiv pentru care buricul poate să devină roșu, pe fondul iritației pielii din jurul buricului. Expunerea la substanțe toxice poate determina leziuni minore ale pielii, care pot, în cazul continuării expunerii, să faciliteze apariția unor infecții locale.

Alte cauze comune pentru buricul roșu:

• afecțiunile inflamatorii ale pielii (determinate în general de expunerea la alergeni, afecțiunile inflamatorii, precum eczema, se caracterizează prin inflamație, mâncărime și roșeață);
• infecțiile cutanate (bacteriile, precum stafilococii sau ciupercile, cum ar fi Candida, pot infecta zona buricului, declanșând o reacție inflamatorie care se manifestă prin roșeață și uneori tumefierea buricului);
• alergiile alimentare (consumul anumitor alimente sau contactul cu alergeni pot provoca reacții alergice, manifestate prin înroșirea pielii din jurul buricului). (2, 3)

Prevenție

Prevenirea condițiilor care determină înroșirea buricului implică adoptarea unor măsuri de igienă care să reducă riscul iritațiilor și infecțiilor la nivelul acestei zone a corpului. Următoarele strategii sunt eficiente pentru a preveni apariția buricului roșu:

• spălarea zonei buricului în mod delicat în timpul băilor zilnice (se recomandă utilizarea unui săpun cu pH neutru și evitarea frecării excesive, pentru a preveni iritațiile);
• ștergerea corespunzătoare a zonei buricului după baie;
• evitarea substanțelor iritante (se recomandă alegerea unor produse de îngrijire personală concepute pentru pielea sensibilă);
• purtarea de îmbrăcăminte confortabilă și evitarea hainelor strâmte (se recomandă optarea pentru haine fabricate din materiale naturale, cum ar fi bumbacul, pentru a permite pielii să respire);
• examinarea periodică a zonei buricului (dacă apare orice orice schimbare în culoare sau textură, sau dacă apare înroșirea persistentă, este indicată consultarea medicului). (1, 2, 3)

Când e recomandată vizita la medic?

În general, buricul roșu nu semnalează o problemă gravă de sănătate, însă persistența simptomului necesită o evaluare medicală. De asemenea, se recomandă controlul medical dacă:

• apar simptome severe, cum ar fi umflarea intensă a buricului, durerea persistentă sau scurgerile purulente;
• există un istoric de infecții cutanate recurente în zona buricului;
• înroșirea buricului apare brusc și este însoțită de alte simptome neașteptate, cum ar fi febra sau slăbiciunea generală.

Persoanele cu un istoric de alergii severe ar trebui să consulte un medic dacă apar reacții alergice în zona buricului. Alergiile pot necesita gestionare specializată, iar neglijarea lor poate avea consecințe grave asupra sănătății generale. (1, 2)

Buricul roșu la bebeluși

Comparativ cu adulții, bebelușii sunt mai expuși la infecții și la diverse afecțiuni care implică regiunea ombilicală, din cauza vulnerabilității sistemului lor imunitar, aflat în curs de dezvoltare, cât și a faptului că ombilicul lor poate reprezenta o poartă de intrare pentru bacterii sau ciuperci. Infecțiile ombilicale la sugari pot să apară în primele săptămâni de viață și pot fi cauzate de diverse microorganisme.

Deși simptomele și cauzele pot fi asemănătoare, există anumite aspecte specifice care trebuie luate în considerare în cazul nou-născuților și al sugarilor. În cazul în care apar semne de infecție, cum ar fi secreție cu miros neplăcut, febră sau exacerbarea înroșirii, este important să se solicite asistență medicală imediată. Omfalita, o afecțiune comună preponderent în rândul sugarilor, caracterizată prin inflamația sau infecția la nivelul buricului, constituie un motiv de îngrijorare. Neglijată, omfalita poate avea consecințe semnificative asupra stării de sănătate a sugarului. (4, 5)