Diastaza abdominală

Diastaza abdominală, cunoscută și ca diastasis rectis, reprezintă o laxitate a abdomenului pe linia mediană cu protruzia conținutului abdominal consecutiv distanțării mușchilor drepți abdominali.

Nu există un consens privind dimensiunile peste care această distanțare este considerată patologică, dar în general în literatura de specialitate sunt enunțate valori de peste 2-3 cm. (1)

Cauze si factori de risc

Diastaza abdominală afectează mai frecvent nou-născuții și femeile însărcinate.

În cazul nou-născuților aceasta se produce din cauza unei laxității anormale a liniei albe, structură conjunctivă ce unește pe linia mediană marginile mușchilor drepți abdominali. Apare mai frecvent la prematuri și la rasa neagră. (2, 3)

În cazul femeilor însarcinate este vorba despre o întindere și o subțiere a liniei albe ca urmare a creșterii presiunii abdominale pe măsura dezvoltării sarcinii. Aceste modificari la nivelul liniei albe produc distanțarea mușchilor drepți abdominali și scăderea rezistenței peretelui abdominal la nivelul liniei mediane. Diastaza abdominală se întalnește mai frecvent în cazul femeilor multipare la care fiecare nouă sarcină accentuează aceste modificări. (2, 3)

Diastaza abdominală poate fi dobandită și în cadrul unor afecțiuni asociate cu creșterea laxității peretelui abdominal sau creșterea presiunii intraabdominale (ciroza hepatică, boli ale țesutului conjunctiv, formațiuni tumorale abdominale voluminoase, etc.).

Diagnostic

Diagnosticul se bazează majoritar pe examenul clinic. Se observă la examinarea pacientului o formațiune pe linia mediană, oriunde între apendicele xifoid și ombilic, consecutiv protruziei conținutului abdominal prin linia albă. Această formațiune este vizibilă în special în timpul contracției musculaturii abdominale, când spațiul intermuscular crește, aceste modificări putând fi absente în urma relaxării musculaturii. (2, 3, 4)

În vederea decelării acestor semne se utilizează o tehnică specială de examinare cu pacientul în decubit dorsal, flexia gambelor pe coapse la unghi de 90º și flexia capului astfel încat mentonul și toracele să fie în contact. Această manevră produce tensionarea mușchilor drepți abdominali cu observarea modificărilor descrise anterior și posibilitatea de a măsura distanța intermusculară la efort și în repaus. (2, 3, 4)

Examenele paraclinice sunt rar necesare. În primul rând ecografia abdominală poate fi utilizată pentru a confirma diagnosticul atunci când acesta este incert în urma examinării clinice. În al doilea rând ecografia sau computerul tomograf pot fi utilizate pentru a face diagnosticul diferential cu hernia, o afecțiune cu posibil impact asupra morbidității și mortalității, spre deosebire de diastaza abdominală. (4)

Tratament

În cazul nou-născuților, tratamentul nu este de obicei necesar, obținându-se o rezoluție spontană în timp a acestei condiții. În eventualitatea rară a evoluției către herniere cu strangulare, trebuie intervenit chirurgical. (2, 3)

În cazul femeilor însărcinate nu este necesar un tratament în timpul sarcinii, dar post-partum diastaza abdominală poate persista și astfel un tratament conservator sau chirurgical poate fi considerat. Deși rolul exact al exercițiilor fizice în cadrul tratamentului conservator nu a fost stabilit cu exactitate, se recomandă o serie de exerciții specifice în cadrul sedințelor de fizioterapie cu scopul întării musculaturii abdominale. Ca alternativă la fizioterapie se poate utiliza stimularea musculară non-invaziva cu impulsuri electromagnetice. (1) Tratamentul chirurgical se impune rar, de obicei din motive cosmetice, și se poate realiza pe cale clasică (abdominoplastie) sau laparoscopică. De obicei rezultatele post-chirurgicale sunt satisfăcătoare, fără recurența afecțiunii. Complicațiile chirurgicale sunt rare, frecvent minore (seroame, complicații asociate plăgii chirurgicale). (5)

În ceea ce privește afecțiunile menționate anterior, posibil asociate cu dezvoltarea diastazei abdominale, planul de tratament privește inițial rezolvarea condiției de bază și ulterior optarea pentru un tratament conservator sau chirurgical pentru diastază.