Durerea abdominală la copii și diagnosticul apendicitei pediatrice

Un studiu publicat în Academic Emergency Medicine (2025) a evidențiat variațiile semnificative între departamentele de urgență din Michigan în ceea ce privește diagnosticarea apendicitei la copii. Cercetătorii de la Universitatea din Michigan au examinat modul în care spitalele echilibrează necesitatea unui diagnostic rapid de apendicită cu riscurile și costurile implicate în supradiagnosticarea și utilizarea excesivă a testelor imagistice.

Context

Durerea abdominală reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze pentru care copiii sunt prezentați la departamentele de urgență. Într-un procent mic de cazuri, această durere este cauzată de apendicită, iar diagnosticarea timpurie este esențială pentru a preveni complicațiile grave. Clinicienii utilizează imagistica, precum ecografiile și tomografiile computerizate (CT), pentru a confirma diagnosticul. Totuși, utilizarea excesivă a acestor teste poate fi inutilă și poate genera daune, precum expunerea la radiații, în cazul CT-urilor.

Obiectivul studiului

Cercetătorii au investigat modul în care diferite spitale din Michigan abordează diagnosticarea apendicitei și modul în care își echilibrează nevoia de diagnostic rapid cu riscurile cauzate de testele excesive. Studiul a fost realizat pe peste 100.000 de vizite la urgență pentru copii cu dureri abdominale cu vârste între 5 și 17 ani, colectând date din 26 de spitale din rețeaua Michigan Emergency Department Improvement Collaborative (MEDIC), între mai 2016 și februarie 2024.

Rezultatele studiului

• Ratele de diagnostic întârziat:

  Studiul a constatat că doar 0,1% dintre cazurile de durere abdominală au avut un diagnostic întârziat de apendicită, iar acest lucru nu a fost corelat cu diferențele în utilizarea imagisticii.

• Centrele pediatrice mari:

  Cercetătorii au descoperit că centrele pediatrice mari au obținut rate scăzute de diagnostic întârziat ale apendicitei, în timp ce utilizau cele mai scăzute rate de CT. Aceasta sugerează că spitalele mari pentru copii reușesc să diagnosticheze apendicita corect fără a depinde excesiv de CT-uri, datorită accesului la ecografii de înaltă calitate, protocoale RMN pentru apendicita pediatrică și consultanță chirurgicală pediatrică disponibilă la fața locului.

• Diferite abordări ale spitalelor:

  Rezultatele sugerează că spitalele au abordări diferite în diagnosticarea apendicitei la copii, ceea ce face dificilă stabilirea unui protocol uniform. Totuși, studiul subliniază importanța respectării celor mai bune practici și coordonării îngrijirii între spitale pentru a îmbunătăți evaluarea copiilor cu dureri abdominale.

Implicații și concluzii

• Importanța întrebărilor și advocacy-ului din partea părinților:
  Studiul sugerează că părinții ar trebui să fie încurajați să pună întrebări și să susțină procesul de diagnosticare atunci când se prezintă cu copiii la urgență.

• Îmbunătățirea diagnosticării:
  Deși studiul nu oferă informații în timp real despre deciziile medicilor, cercetătorii speră că rezultatele vor contribui la îmbunătățirea diagnosticării apendicitei și a altor afecțiuni abdominale prin colaborarea între spitale și standardizarea procesului de diagnostic.

Standardizarea proceselor de diagnostic între spitale și utilizarea protocoalelor de imagistică ce reduc expunerea la radiații.

Janke, A. T., et al. (2025) Exploring diagnostic stewardship in the emergency department evaluation of pediatric abdominal pain in a statewide quality collaborative.  Academic Emergency Medicine. doi.org/10.1111/acem.15075 Image by freepik