Anxietatea, prieten sau dușman?

Autor: Girniceanu Lucian

Anxietatea este o reacție emoțională firească, prezentă la fiecare dintre noi. Ea apare atunci când creierul percepe o situație ca fiind amenințătoare sau solicitantă. Deși adesea este privită ca o problemă, psihologia modernă ne arată că anxietatea nu este, în esență, un „dușman”, ci un mecanism de adaptare. Întrebarea reală este: cum o folosim și cum o gestionăm?

Rolul adaptativ al anxietății

Din punct de vedere psihologic și biologic, anxietatea este strâns legată de instinctul de supraviețuire. Ea activează sistemul nervos simpatic și declanșează reacția de „luptă sau fugi”. În doze moderate, anxietatea:

sporește atenția și vigilența;
ne motivează să ne pregătim mai bine;
ne ajută să anticipăm riscurile și să evităm greșeli;
stimulează performanța în situații-limită (examen, interviu, competiție).

Astfel, anxietatea poate fi considerată un aliat atunci când rămâne la un nivel funcțional și proporțional cu situația.

Când anxietatea devine problematică

Psihologia clinică definește anxietatea patologică atunci când intensitatea și frecvența reacțiilor depășesc pragul adaptativ. În acest caz, în loc să fie un mecanism de protecție, anxietatea:

generează îngrijorări constante și disproporționate;

produce simptome fizice (tahicardie, transpirații, tensiune musculară, insomnie);
afectează capacitatea de concentrare și de luare a deciziilor;
limitează viața socială și profesională.

Tulburările de anxietate (atacul de panică, tulburarea de anxietate generalizată, fobia socială etc.) sunt exemple clare ale modului în care acest mecanism natural se poate transforma într-un „dușman”.

Strategii psihologice de gestionare a anxietății

Specialiștii în psihologie recomandă o abordare complexă, care să includă:

Conștientizarea și acceptarea – primul pas este să recunoaștem anxietatea ca reacție naturală, nu ca defect personal.

Reîncadrarea gândurilor – tehnicile cognitive ne ajută să înlocuim interpretările catastrofice cu unele mai realiste.

Relaxarea și mindfulness – exercițiile de respirație, meditația și tehnicile de ancorare în prezent reduc activarea excesivă a sistemului nervos.

Stil de viață echilibrat – somnul, alimentația sănătoasă și activitatea fizică sunt factori protectivi esențiali.

Psihoterapia – terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai eficiente metode în tratarea tulburărilor de anxietate.

Concluzie

Anxietatea nu este nici prieten absolut, nici dușman total. Ea este un mecanism psihologic și biologic care, atunci când este calibrat corect, ne ajută să funcționăm mai bine și să ne protejăm. Devine problematică doar atunci când depășește pragul de utilitate și interferează cu viața de zi cu zi.

Astfel, cheia nu este eliminarea anxietății, ci învățarea unor strategii de reglare emoțională, care să transforme această energie uneori copleșitoare într-o resursă de adaptare și dezvoltare personală.