Negi perianali

©

Autor:

Negii perianali, cunoscuți în termeni medicali sub denumirea de condiloame, sunt reprezentați de mici formațiuni tumorale asemănătoare unor excrescențe, care se dezvoltă în jurul anusului și reprezintă o boală infecțioasă contagioasă.

În funcție de factorul etiologic, negii perianali pot fi împărțiți în două mari categorii:

  • condiloame acuminate (secundare infecției cu virusul Papiloma uman) și
  • condiloame plane (specifice sifilisului secundar).


Conform datelor din literatura de specialitate, aproximativ 10% din totalitatea negilor perianali sunt datorați infecției cu tulpini agresive ale virusului Papiloma uman, asociate riscului crescut de malignizare. Cu toate acestea, cazurile de transformare malignă a negilor perianali sunt destul de rare. [1], [2]

Cauzele apariției negilor perianali

Din totalitatea tulpinilor de HPV, cele care duc cel mai frecvent la apariția negilor perianali sunt reprezentate de tulpina HPV 6 și tulpina 11. Aceste două tulpini de HPV, pot determina apariția negilor și la nivelul altor segmente ale corpului (inclusiv în vecinătatea nasului, a ochilor și a gurii).

Pe lângă aceste două tulpini, au mai fost înregistrate și alte tulpini ale virusului Papiloma uman, cu risc carcinogen mai mare, care pot determina apariția negilor perianali. Incidența acestor tulpini ale virusului HPV este mai redusă, însă riscul de transformare malignă este foarte crescut. Acestea sunt reprezentate de tulpinile HPV 16, 18, 31, 33 și 35.

De asemenea, pot fi descriși anumiți factori de risc care pot favoriza apariția infecției cu aceste tulpini de HPV, precum și a sifilisului secundar:

  • Contactul sexual neprotejat
  • Contactul sexual cu parteneri multipli
  • Sărut
  • Utilizarea în comun a unor obiecte intime atinse de către persoana infectată cu HPV
  • Utilizarea instrumentarului chirurgical contaminat
  • Efectuarea transfuziilor cu sânge infectat
  • Transmiterea transplacentară, de la mamă la făt, în cazul infecției sifilitice
  • Expunerea la fluide infectate cu HPV
  • Scăderea sistemului imunitar. Persoanele cu sistem imunitar deprimat sunt mai susceptibile infectării cu HPV și dezvoltării negilor perianali.
  • Infecția cu virusul imunodeficienței umane. Persoanele infectate cu HIV prezintă, de regulă, un sistem imunitar deprimat și astfel, sunt mult mai expuse riscului de a se infecta cu HPV.
  • Afecțiunile autoimune (caracterizate prin imunodepresie).


În practica medicală sunt descrise cazurile unor persoane infectate cu HPV, care nu au dezvoltat boala, dar sunt buni transmițători. [3], [4]

Manifestări clinice asociate negilor perianali

Negii perianali secundari infecției cu HPV sunt, în majoritatea cazurilor, însoțiți de o anumită simptomatologie. Aceasta din urmă poate fi reprezentată fie de disconfortul existent la nivel anal, generat de creșterea în dimensiuni a negilor perianali, fie de apariția altor semne clinice datorate traumatizării sau inflamării negilor perianali.

Principalele manifestări clinice asociate cu negi perianali sunt:

  • Disconfort sau durere anală
  • Sângerarea în caz de ruptură a negilor perianali
  • Eliminarea unor secreții mucoide
  • Prurit anal și perianal
  • În caz de inflamație, poate apărea durere anală intensă, cu creșterea temperaturii perianale.


Negii perianali apăruți în evoluția sifilisului secundar pot fi însoțiți de următoarele manifestări clinice:

  • Erupții cutanate localizate, de regulă, la nivelul trunchiului și a membrelor, de culoare roșiatică sau roșie maronie (leziuni cutanate cunosctute sub denumirea de rozeole sifilitice)
  • Ulcerații sau alte leziuni localizate la nivelul cavității bucale, a anusului sau a vaginului
  • Febră
  • Cefalee
  • Creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici regionali
  • Scădere în greutate
  • Oboseală accentuată
  • Căderea părului.


La examinarea clinică, negii perianali apar sub forma unor excrescențe conopidiforme, neregulate, localizate perianal sau în interiorul anusului, de culoare asemănătoare tegumentului din regiunea regiunea respectivă. [1], [2], [3], [4]

Diagnosticul negilor perianali

Diagnosticarea negilor perianali se realizează clinic, prin examinarea regiunii afectate de către medicul specialist cu ajutorul anuscopului (un instrument medical care permite explorarea canalului anal) și paraclinic, prin recoltarea fragmentelor de țesut de la acel nivel și efectuarea examenului histopatologic (macroscopic și microscopic).

În cazul negilor perianali apăruți în evoluția sifilisului secundar, pentru a identifica cu exactitate agentul patogen implicat, se poate recurge la efectuarea testelor treponemice (pentru evidențierea anticorpilor specifici-FTA-Abs, TPHA, EIA) și non-treponemice (pentru evidențierea anticorpilor nespecifici-VDRL, RPR), analiza fluidelor corporale și efectuarea puncției lombare. [1], [2]

Tratamentul negilor perianali

Tratamentul negilor perianali depinde foarte mult de dimensiunea acestora, de numărul lor și de simptomatologia asociată.

În unele cazuri, negii perianali au dispărut spontan, fără a fi necesară adoptarea vreunei metode terapeutice. Alteori, în urma administrării tratamentului corespunzător, negii perianali au recidivat. Astfel, evoluția acestor formațiuni tumorale de etiologie infecțioasă este extrem de variabilă.

Conform specialiștilor, cea mai bună atitudine terapeutică este cea de expectativă (de așeptare), pentru a observa modul în care evoluează aceste formațiuni tumorale. În cazul în care acestea nu se remit spontan, se recomandă adoptarea unei atitudini terapeutice.

Tratamentul negilor perianali poate fi medicamentos, chirurgical sau intervențional.

  • Tratamentul medicamentos se adresează negilor perianali de dimensiuni reduse și presupune administrarea locală a diferitelor tipuri de creme, unguente sau geluri.
  • Tratamentul intervențional se adresează negilor perianali fără răspuns la tratamentul medicamentos și poate fi reprezentat de cauterizare sau de crioterapie. Cauterizarea presupune distrugerea negilor perianali prin utilizarea temperaturilor ridicate. Crioterapia constă în aplicarea locală, pe suprafața negilor perianali a azotului lichid care, prin înghețare, va îndepărta țesutul nedorit.
  • Tratamentul chirurgical se adresează în mod special negilor perianali de dimensiuni mari, fără răspuns la tratamentul medicamentos și care nu pot fi îndepărtați prin terapii intevenționale și negilor localizați în interiorul canalului anal. Tratamentul chirurgical se desfășoară sub anestezie și constă în extirparea negilor. Postoperator se administrează analgezice, pentru reducerea durerii locale.

Dezavantajul intervenției chirurgicale constă în timpul de recuperare care, în urma efectuării tratamentului chirurgical, este mult mai mare comparativ cu terapiile intervenționale.

Tratamentul etiologic specific negilor perianali apăruți în evoluția sifilisului secundar presupune administrarea de antibiotice (Penicilină), pentru o durată cuprinsă între șapte zile și o lună, în funcție de severitatea infecției. În cazul negilor perianali secundari infecției cu HPV nu există tratament etiologic de combatere a acestei infecții. [1], [2], [3], [4]

Prevenirea apariției negilor perianali

Principala metodă de a preveni infecția cu HPV este administrarea vaccinului anti-HPV.

În cazul infecției sifilitice nu există un vaccin de protecțție însă, ca și în cazul infecției cu HPV, se recomandă limitarea expunerii la factori de risc și respectarea următoarelor măsuri:

  • Evitarea contactului sexual neprotejat
  • Evitarea partenerilor sexuali multipli
  • Respectarea măsurilor de igienă zilnică și evitarea utilizării obiectelor comune de igienă intimă
  • Testarea tuturor femeilor însărcinate (screening pentru sifilis). [1], [2]

Data actualizare: 15-04-2020 | creare: 15-04-2020 | Vizite: 67
Bibliografie
1. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
2. Fauci, Braunwald, Isselbacher, Wilson, Martin, Kasper, Hauser, Longo, HARRISON Principiile Medicinei Interne vol.I și II, Editura Teora, București, 2003
3. Anal Warts, link: https://www.healthline.com/health/anal-warts
4. Anogenital Warts, link: https://www.cdc.gov/std/tg2015/warts.htm
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.