NutriMedx - Medicină Funcțională și Regenerativă

Ce înseamnă pentru sănătatea ta și când merită investigat

Mitocondriile produc energia de care celulele au nevoie. Atunci când sunt suprasolicitate, pot apărea mai multe molecule reactive decât poate neutraliza organismul. Acest dezechilibru se numește stres oxidativ. El nu este o boală în sine, ci un mecanism care poate însoți numeroase afecțiuni și factori de stil de viață.

Ce sunt mitocondriile?

Mitocondriile sunt structuri foarte mici aflate în aproape toate celulele organismului. Rolul lor principal este să transforme energia din alimente în ATP, „combustibilul” folosit de celule pentru contracția musculară, funcționarea creierului, repararea țesuturilor și menținerea proceselor vitale.

Pe lângă producerea energiei, mitocondriile participă la reglarea inflamației, adaptarea la efort, metabolism și controlul morții celulare. Din acest motiv, funcția lor este importantă pentru întregul organism, nu doar pentru mușchi.

Ce este stresul oxidativ?

În timpul producerii energiei se formează în mod natural specii reactive de oxigen, cunoscute adesea sub denumirea de radicali liberi. În cantități mici și controlate, acestea au roluri utile în semnalizarea celulară și în răspunsul imun [1,2].

Stresul oxidativ apare atunci când producerea acestor molecule depășește capacitatea sistemelor antioxidante și de reparare ale organismului. Dacă dezechilibrul persistă, pot fi afectate proteinele, grăsimile membranelor și ADN-ul celular sau mitocondrial [2,3].

Este important de înțeles că scopul nu este eliminarea completă a radicalilor liberi. Organismul are nevoie de un anumit nivel al semnalizării oxidative. Problema este excesul persistent, nu simpla existență a acestor molecule.

Ce poate favoriza stresul oxidativ?

Printre factorii care pot crește stresul oxidativ se numără:

fumatul și expunerea la poluanți sau toxine;

glicemia crescută, rezistența la insulină și diabetul;

obezitatea viscerală și inflamația cronică;

somnul insuficient și apneea de somn;

sedentarismul, dar și efortul exagerat fără recuperare;

consumul excesiv de alcool;

unele infecții, boli inflamatorii și medicamente;

deficitele nutriționale sau, dimpotrivă, administrarea excesivă a unor suplimente.

Există simptome specifice?

Nu. Oboseala, intoleranța la efort, dificultățile de concentrare, durerile musculare, recuperarea lentă sau somnul neodihnitor pot apărea în multe situații. Ele nu demonstrează singure existența unei disfuncții mitocondriale.

Aceleași manifestări pot fi întâlnite în anemie, deficit de fier sau vitamina B12, hipotiroidism, tulburări de somn, depresie, infecții, diabet, boli cardiace, afecțiuni inflamatorii sau ca reacție adversă la anumite medicamente.

De aceea, evaluarea medicală trebuie să înceapă cu excluderea cauzelor frecvente și tratabile.

Ce rol are genetica?

Unele teste analizează variante genetice ale enzimelor implicate în protecția antioxidantă sau în repararea ADN-ului, de exemplu SOD2, CAT, GPX1 și OGG1. Aceste gene participă la neutralizarea speciilor reactive și la repararea unor leziuni oxidative ale ADN-ului [4–6].

O variantă genetică frecventă nu înseamnă însă că persoana are o boală mitocondrială și nici că va dezvolta obligatoriu simptome.

În majoritatea cazurilor, efectul unei singure variante genetice este modest și depinde de mai mulți factori: dietă, fumat, somn, activitate fizică, vârstă, boli asociate și interacțiunea cu alte gene.

Un rezultat genetic „roșu” sau „nefavorabil” nu este un diagnostic. El poate sugera o vulnerabilitate, dar trebuie interpretat împreună cu simptomele, analizele și istoricul medical.

Ce analize pot fi utile?

Nu există un singur test care să arate complet „starea mitocondriilor”. În funcție de simptome, medicul poate recomanda investigații uzuale pentru identificarea cauzelor tratabile:

hemoleucogramă, feritină, vitamina B12 și folat;

glicemie, hemoglobină glicozilată și, în anumite cazuri, insulină;

TSH și evaluarea funcției tiroidiene;

funcție hepatică și renală, electroliți și markeri inflamatori;

vitamina D și evaluarea altor deficite nutriționale, atunci când există indicație;

analiza somnului, a medicației și a factorilor de stil de viață.

Markerii de stres oxidativ pot fi folosiți în anumite contexte, dar o valoare izolată nu arată exact sursa problemei și nu stabilește singură un diagnostic [7].

Ce poți face pentru a susține funcția mitocondrială?

1. Renunță la fumat

Fumatul este una dintre cele mai importante surse evitabile de stres oxidativ. Renunțarea la fumat are efecte mai solide decât orice combinație de antioxidanți.

2. Fă mișcare regulat și progresiv

Exercițiul produce temporar molecule reactive, dar această creștere controlată stimulează adaptarea antioxidantă și formarea de noi mitocondrii.

Beneficiul apare prin progresie și recuperare, nu prin suprasolicitare.

3. Protejează somnul

Somnul insuficient și apneea de somn cresc stresul metabolic și inflamator. Un somn de calitate susține refacerea celulară și controlul glicemiei.

4. Controlează glicemia și greutatea abdominală

Hiperglicemia și excesul de țesut adipos visceral pot întreține inflamația și producerea de specii reactive.

Scăderea ponderală modestă, atunci când este necesară, poate avea beneficii metabolice importante.

5. Mănâncă variat, nu „perfect”

O alimentație care include legume, fructe, fibre, nuci, semințe, proteine adecvate și grăsimi nesaturate furnizează micronutrienți și compuși bioactivi.

Mai importantă decât consumarea unui singur „superaliment” este diversitatea alimentară și reducerea alimentelor ultraprocesate.

6. Corectează deficitele, nu lua suplimente la întâmplare

Fierul, seleniul, magneziul, vitamina B12 sau vitamina D pot fi utile atunci când există deficit ori indicație clară.

Administrarea în exces poate fi inutilă sau chiar dăunătoare. Genotipul singur nu justifică administrarea unor doze mari de antioxidanți sau minerale.

Antioxidanții sunt întotdeauna benefici?

Nu. Dozele mari nu sunt automat mai eficiente, iar unele suplimente pot interfera cu adaptarea normală la efort sau pot produce efecte adverse.

De exemplu, fierul și seleniul sunt necesare organismului, dar excesul lor poate favoriza dezechilibre oxidative.

Alegerea unui supliment trebuie să țină cont de analize, dietă, medicație și diagnosticele existente.

Unele combinații, precum glicina și N-acetilcisteina, sunt studiate pentru susținerea glutationului și a funcției mitocondriale. Totuși, rezultatele nu trebuie extrapolate tuturor pacienților și nu înlocuiesc evaluarea medicală [8].

Când este recomandat consultul medical?

Este indicat să discuți cu un medic atunci când:

oboseala persistă mai multe săptămâni și afectează activitatea zilnică;

apare o intoleranță nouă sau progresivă la efort;

există slăbiciune musculară, scădere neintenționată în greutate sau palpitații;

somnul este neodihnitor, există sforăit intens sau pauze respiratorii;

simptomele apar după începerea unui medicament nou;

există diabet, boală cardiovasculară, afecțiune tiroidiană sau boală inflamatorie cunoscută.

Mesajul principal

Mitocondriile sunt esențiale pentru producerea energiei și pentru adaptarea organismului, dar „stresul oxidativ” nu trebuie folosit ca explicație universală pentru orice simptom.

Testele genetice pot oferi indicii despre o posibilă susceptibilitate, nu verdicte și nici diagnostice certe.

Cea mai utilă abordare combină evaluarea clinică, analizele potrivite și intervențiile cu beneficii demonstrate: renunțarea la fumat, controlul metabolic, somnul adecvat, mișcarea progresivă, alimentația diversă și corectarea documentată a deficitelor.

Acest material are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul individualizat.

Conf. Dr. Sanda Maria Crețoiu
Medic primar, Doctor în Științe Medicale
Conferențiar UMF „Carol Davila” București
Fondator NutrimedX – Medicină Funcțională și Regenerativă

Bibliografie selectivă

Sies H, Jones DP. Reactive oxygen species as physiological signalling agents. Nature Reviews Molecular Cell Biology. 2020;21:363–383.

Murphy MP. How mitochondria produce reactive oxygen species. Biochemical Journal. 2009;417:1–13.

Lin MT, Beal MF. Mitochondrial dysfunction and oxidative stress in neurodegenerative diseases. Nature. 2006;443:787–795.

Handy DE, Loscalzo J. The role of glutathione peroxidase-1 in health and disease. Free Radical Biology and Medicine. 2022;188:146–161.

David SS, O’Shea VL, Kundu S. Base-excision repair of oxidative DNA damage. Nature. 2007;447:941–950.

Sutton A, et al. The manganese superoxide dismutase Ala16Val dimorphism modulates mitochondrial import and mRNA stability. Pharmacogenetics and Genomics. 2005;15:311–319.

Valavanidis A, et al. 8-hydroxy-2′-deoxyguanosine as a biomarker of oxidative stress. Journal of Environmental Science and Health, Part C. 2009;27:120–139.

Kumar P, et al. GlyNAC supplementation in older adults: results of a pilot clinical trial. Journal of Gerontology: Biological Sciences and Medical Sciences. 2023;78:75–89.