Conflictul intrapsihic
Conflicte intrapsihice
# Conflictele definitorii, prezente încă din copilărie, sunt între:
dependenţa de celălalt – independenţă;
separare ca formare a limitei între eu şi celălalt, ca acceptare a unei distanţe psihice în relaţie – simbioză ca trăire prin celălalt, ca fragilă diferenţiere între eu şi celălalt;
distincţie, separare şi suprapunere între realitate – fantasmă;
a da - a primi, exprimând schimburile afective cu celălalt;
a iubi - a fi iubit, consecinţă a schimburilor afective cu celălalt;
ambivalenţa: dublul sentiment iubire – ură;
agresivitate orientată către fiinţe, obiecte (sadism, distructivitate) – întoarcerea agresivitaţii asupra propriei persoane conconcomitent cu detaşarea de obiect (autoculpabilizare, masochism);
dominare - supunere, jocul presiunii relaţionale „care pe care”;
activism prin recurgerea excesivă la activitate în locul reflecţiei sau al trăirii afectelor – pasivitate prin indiferenţă afectivă, restricţie în relaţiile sociale şi prin supunere pasivă în faţa evenimentelor;
exhibiţionism – voyeurism, dublul rol al interpretării de sine însuşi;
masculin - feminin, regăsite, în grade diferite la fiecare dintre noi, ca două forme de cunoaştere: emoţional, empatic şi raţional, cognitiv;
confluenţa fluxurilor tandreţe – senzualitate, ca definire a comportamentului erotic deplin normal;
a fi - a avea, îmbinate într-o structură reprezentativă de sine însuşi;
sexualitate – ascetism, ca acceptare şi refuz a tuturor plăcerilor corporale, chiar şi a celor mai inocente;
feminitate – maternitate integrarea ambelor ipostaze în viaţa femeii mature;
a fi conform cu sine - a fi în conformitate cu dorinţa celuilalt.
# Echilibrul şi dezechilibrul psihic
Echilibrul psihic este reprezentat în mod individual, fiecare om căutând ceea ce are nevoie pentru a fi mai fericit sau mai puţin nefericit. Echilibrul psihic, interior, este perceput atunci când lumea nu mai este percepută ca fiind esenţial rea, agresivitatea este utilizată în mod constructiv, sexualitatea este asumată matur, sentimentul propriei valori şi identitatea de sine stabilă sunt adecvate modului personal de a fi, relaţiile cu ceilalţi pot fi empatice, realitatea este acceptată, capacitatea de a tolera frustrarea, de a controla propriile pulsiuni, de a ceda, de a accepta propriile slăbiciuni şi limite se dezvoltă adecvat, apărările devin mai flexibile şi mai mature şi sunt adecvate propriilor scopuri, capacitatea de a reflecta la cauzele şi semnificaţiile propriilor conflicte.
Dezechilibrul psihic este perceput şi trăit ca o suferinţă atunci când unul dintre elementele intrapsihice generează un conflict care invalidează persoană în relaţia cu sine, cu familia sau cu mediul socio-profesional.
# Conflictele definitorii, prezente încă din copilărie, sunt între:
dependenţa de celălalt – independenţă;
separare ca formare a limitei între eu şi celălalt, ca acceptare a unei distanţe psihice în relaţie – simbioză ca trăire prin celălalt, ca fragilă diferenţiere între eu şi celălalt;
distincţie, separare şi suprapunere între realitate – fantasmă;
a da - a primi, exprimând schimburile afective cu celălalt;
a iubi - a fi iubit, consecinţă a schimburilor afective cu celălalt;
ambivalenţa: dublul sentiment iubire – ură;
agresivitate orientată către fiinţe, obiecte (sadism, distructivitate) – întoarcerea agresivitaţii asupra propriei persoane conconcomitent cu detaşarea de obiect (autoculpabilizare, masochism);
dominare - supunere, jocul presiunii relaţionale „care pe care”;
activism prin recurgerea excesivă la activitate în locul reflecţiei sau al trăirii afectelor – pasivitate prin indiferenţă afectivă, restricţie în relaţiile sociale şi prin supunere pasivă în faţa evenimentelor;
exhibiţionism – voyeurism, dublul rol al interpretării de sine însuşi;
masculin - feminin, regăsite, în grade diferite la fiecare dintre noi, ca două forme de cunoaştere: emoţional, empatic şi raţional, cognitiv;
confluenţa fluxurilor tandreţe – senzualitate, ca definire a comportamentului erotic deplin normal;
a fi - a avea, îmbinate într-o structură reprezentativă de sine însuşi;
sexualitate – ascetism, ca acceptare şi refuz a tuturor plăcerilor corporale, chiar şi a celor mai inocente;
feminitate – maternitate integrarea ambelor ipostaze în viaţa femeii mature;
a fi conform cu sine - a fi în conformitate cu dorinţa celuilalt.
# Echilibrul şi dezechilibrul psihic
Echilibrul psihic este reprezentat în mod individual, fiecare om căutând ceea ce are nevoie pentru a fi mai fericit sau mai puţin nefericit. Echilibrul psihic, interior, este perceput atunci când lumea nu mai este percepută ca fiind esenţial rea, agresivitatea este utilizată în mod constructiv, sexualitatea este asumată matur, sentimentul propriei valori şi identitatea de sine stabilă sunt adecvate modului personal de a fi, relaţiile cu ceilalţi pot fi empatice, realitatea este acceptată, capacitatea de a tolera frustrarea, de a controla propriile pulsiuni, de a ceda, de a accepta propriile slăbiciuni şi limite se dezvoltă adecvat, apărările devin mai flexibile şi mai mature şi sunt adecvate propriilor scopuri, capacitatea de a reflecta la cauzele şi semnificaţiile propriilor conflicte.
Dezechilibrul psihic este perceput şi trăit ca o suferinţă atunci când unul dintre elementele intrapsihice generează un conflict care invalidează persoană în relaţia cu sine, cu familia sau cu mediul socio-profesional.