TULBURARILE ALIMENTARE
Autor: din literatura de specialitate
Ce ar trebui să știți despre tulburările alimentare?
Tulburările de comportament alimentar sunt un fenomen foarte complicat. Trebuie văzut ca un set de comportamente și experiențe mai mult decât o boală, condiție medicală cu definiții și simptome stricte.
Deși multe dintre aceste comportamente pot fi comune, și pot exista chiar experiențe asemănătoare, situațiile prin care trec oamenii sunt de obicei diferite și complexe.
Bolile de alimentație se pot dezvolta din cauza a numeroși factori, printre care:
probleme în familie
factori genetici
o imagine despre propriul corp negativă/ greșită
incapacitatea de a face față unor situații/ probleme
stimă de sine scăzută
lipsa identității proprii
lipsa unui simț al controlului
Explicații fiziologice și psihologice
Originile exacte ale bolilor de alimentație nu sunt încă clare.
Unii experți sunt de părere că moștenirea genetică are un rol important în dezvoltarea unor astlef de tulburări. Cei care au o mamă sau o soră cu anorexie au de 12 ori mai multe șanse decât un om normal să sufere de o boală de alimentație. Totuși nu este clar dacă este vorba de genetică sau de simplul fapt că unele comportamente nefirești și tulburările alimentare sunt copiate în cadrul aceleiași familii. Alți experții sunțin că există și alți factori care cauzează bolile alimentare, ca de exemplu, tulburări metabolice și ale tractului digestiv.
Se presupune că, cei cu tulburări de alimentare au unele lipsuri, sau excese de serotonină în creier care îi determină să se își dorească excesiv să slăbească. În cazul celor care mănâncă excesiv se crede că este vorba de o insuficiență de dopamină sau de senzori ai sațietății deficitari.
Factorii cei mai importanți care declanșează bolile de alimentație sunt dietele foarte stricte și incapacitatea de a se adapta la stres. Atunci când te restricționezi de la mâncare devi exagerat de preocupat de aceasta. Iar pentru cei care mănâncă în exces mâncarea devine un fel de drog pe care îl folosesc pentru a se calma în situații neplăcute sau stresante.
Unii au sugerat că tulburările de comportament alimentar reprezintă mai mult răspunsul natural al organismului de a se adapta unor sitații anormale (înfometare) care au la bază ideile moderne culturale și stresul.
Nu există o songură cauză pentru bolile de alimentație, de cele mai multe ori este vorba de un cumul de factori și situații, comportamente complexe ce trebuiesc tratate ca atare.
Tipuri de tulburări alimentare
După cum am mai spus, aceste simptome pot apărea în mod distinct în funcție de fiecare persoană și nu toată lumea poate fi pusă în aceeași categorie. Însă din punct de vedere medical bolile de alimentație sunt:
Anorexia, ce are ca simptome:
imagine a propriului corp distorsionată
refuzul de a menține o greutate corporală normală
amenoree la femei
slăbire
teamă excsivă de îngrășare
o preocupare excesivă pentru mâncare ( de regim, fără grăsimi, fără zahăr, etc)
ritualuri și obiceiuri specifice
retragele socială și emoțională
Bulimia, ce are ca simptome:
episoade repetate de mâncat excesiv în care persoana simte că pierde controlul asupra faptelor sale urmate de eforturi compensatorii neadecvate pentru a preveni îngrășarea (vomă, laxative, diuretice, sport excesiv sau înfometare)
folosirea mâncării pentru a face față situațiilor stresante
sunt exagerat de preocupați de greutate și aspect fizic
se simt singuri, triști, iritați, deprimați și riscă să aibă tentative de suicid
Pacienții cu bulimie au de obicei o greutate normală și sunt oameni inteligenți, cu o educație bună.
Mâncatul compulsiv, ce are ca simtome:
episoade de mâncat exagerat fără comportamente compensatorii
de obicei în timpul unui „episod” pacienții mănâncă foarte repede, până când se simt extrem de plini, chiar până apar dureri de stomac, iar apoi apar sentimente intense de rușine, vină, dezgust, depresie
atunci când mănâncă excesiv oamenii simt că sunt pe pilot automat și că nu se pot opri
mâncatul compulsiv are de 4 ori mai multe șanse să persiste mai mult decât anorexia sau bulimia
cel mai frecvent episoadele de supraalimentare au ca punct central ingestia unei cantități mari de alimente cu mult zahăr sau multe grăsimi, dar câteodată ei pot mânca mâncare crudă, congelată sau din gunoi
Oamenii care suferă de sindromul mâncatului compulsiv suferă de obicei și de depresie și sunt de cele mai multe ori obezi. O cauză pentru această boală poate fi ținerea unor diete în mod cronic, repetat.
Prevenirea și tratamentul tulburărilor alimentare:
Tratamentul variază în funcția de gravitatea fiecărui caz. Tratamentul trebuie să fie de obicei la nivel: fizic, psihologic și schimbarea stilului de viață.
Pentru anorexie tratamentul inclde de obicei spitalizarea pentru a reface starea de sănătate și a preveni moartea, iar apoi tratament psiholigic de lungă durată pentru a preveni recăderile.
Pentru bulimie tratamentul constă de obicei în antidepresive și consiliere psihologică.
Pentru sindromul mâncatului compulsiv nu se cunoaște încă un tratament însă de obicei se recomandă modelel normale de a păstra o greutate normală și a avea un stil de viață sănătos. Metoda de tratament depinde de la pacient la pacient.
Tulburările de comportament alimentar sunt un fenomen foarte complicat. Trebuie văzut ca un set de comportamente și experiențe mai mult decât o boală, condiție medicală cu definiții și simptome stricte.
Deși multe dintre aceste comportamente pot fi comune, și pot exista chiar experiențe asemănătoare, situațiile prin care trec oamenii sunt de obicei diferite și complexe.
Bolile de alimentație se pot dezvolta din cauza a numeroși factori, printre care:
probleme în familie
factori genetici
o imagine despre propriul corp negativă/ greșită
incapacitatea de a face față unor situații/ probleme
stimă de sine scăzută
lipsa identității proprii
lipsa unui simț al controlului
Explicații fiziologice și psihologice
Originile exacte ale bolilor de alimentație nu sunt încă clare.
Unii experți sunt de părere că moștenirea genetică are un rol important în dezvoltarea unor astlef de tulburări. Cei care au o mamă sau o soră cu anorexie au de 12 ori mai multe șanse decât un om normal să sufere de o boală de alimentație. Totuși nu este clar dacă este vorba de genetică sau de simplul fapt că unele comportamente nefirești și tulburările alimentare sunt copiate în cadrul aceleiași familii. Alți experții sunțin că există și alți factori care cauzează bolile alimentare, ca de exemplu, tulburări metabolice și ale tractului digestiv.
Se presupune că, cei cu tulburări de alimentare au unele lipsuri, sau excese de serotonină în creier care îi determină să se își dorească excesiv să slăbească. În cazul celor care mănâncă excesiv se crede că este vorba de o insuficiență de dopamină sau de senzori ai sațietății deficitari.
Factorii cei mai importanți care declanșează bolile de alimentație sunt dietele foarte stricte și incapacitatea de a se adapta la stres. Atunci când te restricționezi de la mâncare devi exagerat de preocupat de aceasta. Iar pentru cei care mănâncă în exces mâncarea devine un fel de drog pe care îl folosesc pentru a se calma în situații neplăcute sau stresante.
Unii au sugerat că tulburările de comportament alimentar reprezintă mai mult răspunsul natural al organismului de a se adapta unor sitații anormale (înfometare) care au la bază ideile moderne culturale și stresul.
Nu există o songură cauză pentru bolile de alimentație, de cele mai multe ori este vorba de un cumul de factori și situații, comportamente complexe ce trebuiesc tratate ca atare.
Tipuri de tulburări alimentare
După cum am mai spus, aceste simptome pot apărea în mod distinct în funcție de fiecare persoană și nu toată lumea poate fi pusă în aceeași categorie. Însă din punct de vedere medical bolile de alimentație sunt:
Anorexia, ce are ca simptome:
imagine a propriului corp distorsionată
refuzul de a menține o greutate corporală normală
amenoree la femei
slăbire
teamă excsivă de îngrășare
o preocupare excesivă pentru mâncare ( de regim, fără grăsimi, fără zahăr, etc)
ritualuri și obiceiuri specifice
retragele socială și emoțională
Bulimia, ce are ca simptome:
episoade repetate de mâncat excesiv în care persoana simte că pierde controlul asupra faptelor sale urmate de eforturi compensatorii neadecvate pentru a preveni îngrășarea (vomă, laxative, diuretice, sport excesiv sau înfometare)
folosirea mâncării pentru a face față situațiilor stresante
sunt exagerat de preocupați de greutate și aspect fizic
se simt singuri, triști, iritați, deprimați și riscă să aibă tentative de suicid
Pacienții cu bulimie au de obicei o greutate normală și sunt oameni inteligenți, cu o educație bună.
Mâncatul compulsiv, ce are ca simtome:
episoade de mâncat exagerat fără comportamente compensatorii
de obicei în timpul unui „episod” pacienții mănâncă foarte repede, până când se simt extrem de plini, chiar până apar dureri de stomac, iar apoi apar sentimente intense de rușine, vină, dezgust, depresie
atunci când mănâncă excesiv oamenii simt că sunt pe pilot automat și că nu se pot opri
mâncatul compulsiv are de 4 ori mai multe șanse să persiste mai mult decât anorexia sau bulimia
cel mai frecvent episoadele de supraalimentare au ca punct central ingestia unei cantități mari de alimente cu mult zahăr sau multe grăsimi, dar câteodată ei pot mânca mâncare crudă, congelată sau din gunoi
Oamenii care suferă de sindromul mâncatului compulsiv suferă de obicei și de depresie și sunt de cele mai multe ori obezi. O cauză pentru această boală poate fi ținerea unor diete în mod cronic, repetat.
Prevenirea și tratamentul tulburărilor alimentare:
Tratamentul variază în funcția de gravitatea fiecărui caz. Tratamentul trebuie să fie de obicei la nivel: fizic, psihologic și schimbarea stilului de viață.
Pentru anorexie tratamentul inclde de obicei spitalizarea pentru a reface starea de sănătate și a preveni moartea, iar apoi tratament psiholigic de lungă durată pentru a preveni recăderile.
Pentru bulimie tratamentul constă de obicei în antidepresive și consiliere psihologică.
Pentru sindromul mâncatului compulsiv nu se cunoaște încă un tratament însă de obicei se recomandă modelel normale de a păstra o greutate normală și a avea un stil de viață sănătos. Metoda de tratament depinde de la pacient la pacient.