Scopofobia (scoptofobia) - frica de a fi privit cu atenție, analizat

Scopofobia, cunoscută și sub denumirea de scoptofobie, este o tulburare de anxietate caracterizată prin teama excesivă de a fi privit sau analizat atent de către alte persoane. Termenul „scopofobie” provine din cuvintele grecești „skopeo” (a privi) și „phobos” (frică). Persoanele care suferă de scopofobie pot simți un disconfort puternic în situațiile în care se află sub privirile atente ale altora. Din acest motiv, persoanele cu scopofobie pot evita în mod activ orice situație în care ar putea fi supuse atenției, cum ar fi să vorbească în public, să interacționeze cu străini sau chiar să fie fotografiate sau filmate. Frica de a fi analizate se poate extinde și la situații mai generale, cum ar fi a merge în locuri publice sau a participa la evenimente sociale. (1, 2, 3)

Cauzele scopofobiei

Cauzele exacte ale scopofobiei nu sunt pe deplin înțelese, dar există mai multe teorii, precum:

• experiențe traumatice din trecut (hărțuirea, abuzul sau agresiunea sexuală, traumele sociale, cum ar fi bârfele sau umilințele în copilărie sau adolescență, pot contribui la dezvoltarea scopofobiei);
• factori genetici și biologici (anumite cercetări sugerează că există o componentă genetică a anxietății sociale și a fobiilor specifice, inclusiv a tulburării de anxietate);
• factori de mediu (exemple cum ar fi stresul cronic, lipsa de siguranță sau de sprijin social, pot contribui la apariția fobiei);
• tulburări de anxietate (scopofobia poate fi asociată cu alte tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburarea de panică);
• trăsături de personalitate (persoanele care se confruntă cu timiditatea, vulnerabilitatea sau lipsa de încredere în sine pot fi mai predispuse la dezvoltarea scopofobiei). (1, 2, 4)

Semne și simptome

Scopofobia este o tulburare de anxietate specifică ce se manifestă prin teama irațională de a fi privit sau observat de către alți oameni. Această frică poate fi atât de puternică încât poate interfera semnificativ cu viața de zi cu zi a unei persoane și poate duce la evitarea situațiilor sociale sau publice. Simptomele scopofobiei pot varia de la persoană la persoană și pot include o gamă largă de reacții atât emoționale, cât și fizice.

O persoană cu scopofobie poate experimenta simptome psihologice, precum anxietatea și frica intensă, în situații în care se simte privită sau observată, teamă ce poate duce la evitarea activităților care implică interacțiune socială, precum participarea la evenimente sociale sau discursuri publice.

Simptomele fizice ale scopofobiei pot varia în intensitate și pot include:

• palpitații;
• transpirație excesivă;
• tremur;
• greață;
• senzație de sufocare;
• dureri în piept.

De asemenea, o persoană cu scopofobie poate simți o durere sau disconfort în stomac și poate avea senzația de amețeală sau de leșin. În plus, simptomele scopofobiei pot fi declanșate sau agravate de situații specifice, cum ar fi vorbitul în public, interacțiunea cu oamenii noi sau privitul în ochii altor persoane. (1, 2, 3, 4)

Tratament

Tratamentul scopofobiei implică de obicei terapia cognitiv-comportamentală (TCC), o formă de terapie care se concentrează pe schimbarea gândurilor și comportamentelor negative și nerealiste care stau la baza anxietății și a fobiilor. Terapeutul va lucra cu pacientul pentru a identifica gândurile și credințele negative și pentru a învăța tehnici de gestionare a acestora și de schimbare a comportamentelor. (1, 4, 5)

Terapia de expunere (implică expunerea treptată și controlată la stimulii care provoacă frica, precum situații sociale sau publice) este o altă formă de terapie care poate fi folosită pentru tratarea scopofobiei. Expunerea la situațiile care provoacă simptomele fobiei se realizează doar într-un mediu sigur și controlat. (4, 6, 7)

De asemenea, există și unele medicamente anxiolitice, cum ar fi benzodiazepinele sau inhibitorii de creștere a serotoninei, care pot fi prescrise pentru a ajuta la reducerea anxietății și a simptomelor fizice asociate cu scopofobia. Este important să se discute cu medicul despre beneficiile și riscurile oricăror medicamente, înainte de a fi administrate. (4, 8)

În unele cazuri, schimbarea stilului de viață, cum ar fi evitarea alcoolului și a cofeinei sau efectuarea regulată de exerciții fizice, pot ajuta la reducerea anxietății și a simptomelor scopofobiei. În plus, tehnicile de gestionare a stresului, cum ar fi meditația sau yoga, pot fi de asemenea utile pentru a reduce anxietatea și a îmbunătăți starea generală de bine. (4)

Recomandări

Dacă vă confruntați cu scopofobie sau orice altă tulburare de anxietate, este recomandat să căutați ajutorul unui specialist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru, pentru a obține diagnosticul corect și un plan de tratament adecvat. Tratamentul scopofobiei poate fi un proces lung și dificil, astfel că va fi necesar să aveți răbdare și să fiți perseverent pentru a face față provocărilor și pentru a învăța să vă simțiți confortabil în situațiile sociale sau publice. (1, 2)