Somnul indus de stres: O reacție cu rol terapeutic?

Un articol de perspectivă publicat în mai 2025 în revista Neuron explorează interacțiunea complexă dintre stres și somn, sugerând că, în anumite contexte, somnul indus de stres ar putea reprezenta un răspuns adaptativ benefic. Autorii propun că, în special după provocări emoționale sau imunitare, somnul poate susține recuperarea și reziliența, mediat de circuite cerebrale-cheie precum aria tegmentală ventrală (VTA) și habenula laterală. Cu toate acestea, natura adaptativă a acestui răspuns este profund dependentă de context.

Context

Somnul, care include fazele REM și non-REM, este esențial pentru sănătatea organismului. Privarea de somn induce stres sever și poate deveni letală la animale. Relația dintre stres și somn este bidirecțională: stresul activează circuitele de vigilență (precum locus coeruleus), fragmentând somnul, dar poate crește și nevoia de somn. Majoritatea studiilor se concentrează pe insomnia indusă de stres, însă autorii acestui articol aduc în prim-plan un fenomen opus: somnul indus de stres.

Somnul indus de stres: un răspuns adaptativ?

Nu toate formele de stres declanșează insomnie. Stresorii emoționali sau infecțioși pot induce somn, un fenomen denumit "somn de boală". Acest tip de somn este conservat filogenetic și susține recuperarea fiziologică. Modele animale, precum stresul social (social defeat), expunerea la prădători, stresul imprevizibil sau șocurile electrice, au arătat că pot crește somnul în anumite condiții.

Studiul evidențiază că aceeași sursă de stres poate induce insomnie sau somn, în funcție de context, moment și mediu. Astfel, somnul post-stres ar putea reprezenta un răspuns protector adaptativ care susține mecanismele de coping și recuperare.

Mecanisme și implicații în modele animale

Somnul non-REM după boală sau leziuni susține vindecarea cardiacă și fiziologică. Somnul REM post-stres îmbunătățește comportamentele sociale și reduce anxietatea la rozătoare. Neuronii GABAergici din VTA promovați de stres induc somn și reduc comportamentele anxioase. REM poate contribui la extincția fricii și la reconsolidarea memoriei, facilitând reziliența.

Privarea imediată de somn după traumă poate, paradoxal, reduce consolidarea amintirilor traumatice. Acest lucru sugerează că sincronizarea somnului față de stres este crucială.

Perspective asupra cercetării umane

• Rolul cronotipului: Preferința pentru orele de somn influențează susceptibilitatea la insomnie post-stres sau somn indus de stres. Stresul poate perturba ritmurile circadiene.

• Intervenții țintite: Terapia cognitiv-comportamentală, igiena somnului sau alte intervenții ar putea îmbunătăți calitatea somnului și reziliența la stres.

• REM și depresia: Persoanele cu depresie au adesea somn REM prelungit. Unele tratamente reduc REM, dar datele animale sugerează că REM poate avea roluri adaptive.

Întrebări deschise și direcții viitoare

• Ce tipuri de stres favorizează somnul și prin ce mecanisme?

• Care sunt circuitele neuronale și neuromodulatorii implicați?

• Ce rol joacă sistemele endocrine și imunitare?

• Cum influențează cronotipul interacțiunea stres-somn?

• Pot intervențiile care vizează somnul preveni tulburările legate de stres?

Concluzii

Somnul indus de stres poate facilita recuperarea psihologică și fiziologică, dar efectele sale depind de natura stresului, momentul somnului și factori individuali. Îmbunătățirea calității somnului ar putea deveni o componentă centrală în intervențiile destinate prevenirii și tratării tulburărilor legate de stres.