Spitalul Orasenesc Sannicolau Mare

Istoria spitalului din Sannicolau Mare este strans legata de istoria familiei Nako - o familie bogata de macedonieni, care acumulase o avere uriasa prin comertul cu vite (din Balcan si Viena). Initial se numeau Nacu, dar intrucat Macedonia dupa pacea de la Pasarovitz a ramas la Poarta, adica la turci, in timp ce Banatul devenise provincie imperiala austriaca.

Constructia unitatii medicale a fost realizata de Kalman Nako, incepand cu anul 1883, pe locul unei case de vanatoare - prima cladire a spitalului (actualul laborator si farmacie).

Spitalul avea numai 12 paturi, trata bolnavii psihici si functiona cu un singur medic, Dr. Loewenstein, (medicul familiei Nako).

A doua cladire este cea a fostei sectii de contagioase (pentru bolnavii de boli venerice). Abia in anul 1896 s-a constituit si o sectie de boli interne.

Forma actuala cu cele trei mari cladiri a fost realizata abia de fiul lui, Berta, contele Sandor Nako. Cele trei cladiri cu etaj ale internelor, chirurgiei si obstetricii s-au contruit intre 1908 si 1910 de catre arhitectul Kopetzek Gyoergy din Budapesta.

Spitalul a fost administrat pana in 1915 de familia Nako, dupa care a trecut sub administratia comitatului Torontal. La momentul constructiei, spitalul era foarte solid si foarte modern, avea de exemplu la inceputul sec. XX curent electric, livrat de moara.

Din 1958, Policlinica functioneaza in aceasta cladire si astazi. Spitalul a fost "unificat" cu policlinica, a carei personal era subordonat spitalului.