Divorț din cauza neințelegerilor

Depresie postnatala, soțul nu a ințeles. Dupa ce am nascut sotul nu m-a sustinut, a devenit foarte nervos pentru ca nu i se parea ca fac bine ce fac cu bebele, nu era cum citise si auzise el.Locuind in casa socrilor si ei au intervenit, la fel cu sfaturi de pe vremea lor, dar nu le-am cerut niciunul.
Am intrat in depresie din cauza contazicerilor si nu reusesc sa imi revin nici dupa 10 luni dupa nastere.Simt ca sunt constransa sa ma adaptez parerilor lor desi eu simt ca mama ca fac bine ceea ce fac.Copilul este fericit dar eu sunt ca o fantoma.Nu am suflet nu ma simt iubita pentru ca sotul nu mai vrea sa ne reluam viata de cuplu.
Mi-a spus ca nu m-a iubit niciodata si ca s-a saturat de mine de mult sar s-a simtit dator sa nu se desparta de mine deoarece am pierdut 8 ani alaturi de el

Sunt in imposibilitatea de a intelege cum a stat alturi de mine daca nu m-a iubit.Ca a uitat asta cred.Dupa 3 ani frumosi petrecuti impreuna a decis sa plece in Anglia sa lucreze.Locuiam in oras cu el in gazda, plecasem de la parintii lui din casa din cauza neintelegerilor, dupa un am de locuit cu ei.Ii vizitam decat timp in care ne spuneau sa ne mutam inapoi ca ei ne vor aproape.Eu tot refuzam stiam ca nu este in regula si nu-mi imaginam cum e sa ma intorc.Dar uite ca dupa 3 ani am luat decizia sa nu raman singura in oras, sotul plecand in Anglia, ci sa ma mut la ei, dorind mai mult sa nu pierdem lucrurile daca o sa plec si eu ulterior in Anglia.
Sotul nu a avut acelasi plan ca mine, situatia jobului nu i-a permis sa ma ia cu el si nici nu si-o dorea probabil.
Ma tot amagea ca ma ia cu el, venea in tara la 3 4 luni si statea pe perioada sarbatorilor, timp in care trebuia sa ne readaptam unul cu altul.De aceea ne-am racit, fiecare dorind altceva de la viata.din cauza stresului din casa si de la servici mi s-a declansat tiroida, crescadu-mi un nodul pe glanda in cauza si fiind nevoita sa iau tratament corespunzator.In urma lui m-am ingrasat excesiv, plus sedentarismul si cauzale externe.In perioada ultimului Craciun fara bebe am ramas insarcinata, incercam de ceva vreme dar doar cans se intorcea sotul, chiar erau sanse minime sa rama gravida, si doar eu imi diream asta, sotul imi indeplinea dorinta dar nu mi -o împărtașea.Cu greu am rămas pentru ca imi repeta ca nu e atras de mine ca m-am ingrasat si nu are cum fizic sa imi faca ceca, daca reusesc eu bine daca nu el nu se chinuie.
Nu stiu cum am putut sa rezist acestor comentarii si sa nu-mi dau seama ca este o problema de atunci.Am plans mult dar tot am fost alaturi de el si in naivitatea mea prosteasca am facut cumva sa intretinem relatii sexuale pentru a face copilul mult dorit.
Aveam momente cand imi spuneam ca nu este posibil sa mai vreau sa fim impreuna ca trebuie sa ne despartim pentru ca nu ma simteam bine jignita si lasata in tara atata timp singura.
Dar cand am vazut testul de sarcina pozitiv am uitat tot raul si a inceput o etapa frumoasa pentru mine.
El acum mi-a spus ca de atunci nu ma mai inghite ca m-am transformat total nu numai fizic, ca nu ma mai doreste nici cat ma dorea atunci cand am conceput copilul.
Dupa venirea bebelusului nu m-am simtit apreciata deloc, doua luni si ceva am plans nonstop, m-a contrazis in orice, nimic dupa parerea lui nu faceam bine si se uita urat de ma facea sa imi fie frica sa fac ce faceam.Astfel am ratat si alaptarea copilului, imi simtea emotiile si plangea iar eu nu aveam lapte pentru ca nu eram linistita.
Nu stiu cum au trecut 10 luni, saracul copil a asistat la certurile noastre, nu toate pentru ca ne dadeam mesaje mai mult, el oricum nu statea mult acasa nici ca sa vorbim.Toata ziua era la job, seara venea la baita lui bebe si pleca iar pana tarziu.
Nu ii placea sa stea cu noi.Nu s vrut sa ma ajute sa ma refac el considera ca prin alimentatie reusesc dar la mine este mai mult o peoblema psihica si hormonala.Chiar daca nu a mai plecat in Anglia si si-a vazut copilul zilnic si pe mine implicit, nu am reusit sa ne revenim.El nu isi mai doreste, eu nu il mai pot iubi acum dar totusi doresc sa crestem bebele amandoi.
Nu ii pot vorbii omeneste pentru ca mi se pare ca nu merita, chiar daca financiar are grija de noi, ma simt dezamagita si simt un gol in suflet deoarece nu ma simt iubita.
Tot el a hotarat sa divortam pentru ca nu ma mai suporta.eu trebuie sa asist fara ajutor la toanele lui de dragul copilului.Nu stiu unde gresesc, oricat imi doresc nu mai pot fi calma si binedispusa.I-am spus ca nu imi revin si acum imi spune ca sunt proasta si am probleme psihice.Si ca daca ar putea sa imi ia copilul ar faceo, sa ma scoata total din viata lor.

Vă mulțumesc pentru raspunsul prompt, o să incerc să găsesc cea mai buna soluție.