Ocluzia dentara

Ocluzia dentara se refera la contactul dintre dintii de pe maxilarul superior si dintii de pe mandibula. Ocluzia statica este contactul dintilor in repaos, iar ocluzia dinamica este atunci cand maxilarul se misca la fel ca in timpul masticatiei. Ocluzia dentara depinde de structura osoasa, muschi, nervi, structura dintilor, sau de postura. Ocluzia normala se obtine atunci cand:

- exista contact intre toti dintii atunci cand articulatiile mandibulei sunt centrate pe baza craniului;

- exista contact intre canini in momentul in care mandibula se misca lateral;

- contactul se face numai pe dintii anteriori atunci cand mandibula se misca spre spatele craniului;

Neandeplinirea acestor conditii rezulta intr-o muscatura gresita, sau malocluzie. Malocluziile se datoreaza fie unor discrepante dentale, fie unor discrepante scheletale, fie unei combinatii de cauze. Malocluziile scheletale sunt cauzate de alinierea incorecta a mandibulei, maxilarului sicraniului, iar malocluziile dentale sunt asociate cu traumatismele, obiceiurile orale, lipsa dintilor, dintii prea mici, sau alte anomalii ale formei dintilor.

In general, majoritatea persoanelor prezinta o usoara malocluzie, insa nu necesita tratament. Malocluziile sunt clasificate pe baza pozitiei primului molar superior fata de restul ocluziei:

Malocluzie clasa I - Ocluzia molara este normala, insa dintii din fata pot fi ingramaditi sau erupti mai in fata sau mai in spate. Un exemplu obisnuit este atunci cand caninii permanenti cresc pe langa dintili de lapte, in exterior.

Malocluzie clasa II - Numita si supraocluzie verticala. Dintii superiori sunt iesiti mai in fata, depasindu-i pe cei inferiori.

Malocluzie clasa III - Ocluzia inversa, sau subocluzia, este atunci cand dintii de pe mandibula sunt iesiti mult in fata

Un alt tip de malocluzie estet ocluzia deschisa - atunci cand se formeaza un spatiu intre dintii din fata superiori si dintii din fata inferiori.

Pe langa distorsionarea aspectului fizic, malocluziile pot ridica problema bolilor parodontale, bruxismului si a tulburarilor articulatiei temporomandibulare. Aceste anomalii ale ocluziei se trateaza prin aparate ortodontice, extractii sau chiar interventii chirurgicale maxilofaciale.