Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Mai ales pentru cei care nu mai vad iesirea din starea respectiva... credeti-ma ca trece, acum va scrie un om care sa vindecat si care priveste viata altfel... un om pentru care nu mai era speranta si care avea atacuri de panica in fiecare zi, totul devenise un cosmar din care era imposibil sa ies, o viata pe care o vedeam ca si irosita si sumbra...

ei bine, fara medicatie si fara sa ajung la psiholog sau mai stiu eu ce biserici acum sunt un alt OM...

Imi era frica sa mai ies din casa, aveam tulburari majore de memorie, imi era frica sa nu inebunesc, ameteala, moleseala, greata, picioare moi, slabiciune generala... pur si simplu credeam ca am o boala grava pe care medicii nu mi-o pot depista, viata mea devenise un calvar din care eram 100% ca nu mai gasesc iesirea.

Fel de fel de ganduri inspaimantatoare imi treceau prin minte, frici din cele mai diverse... chiar credeam ca am inceput sa inebunesc...

Imi e greu sa scriu aici toate etapele prin care am trecut, insa va pot garanta ca nu exista tratamente medicamentose minune sau diete miraculoase. Pur si simplu totul e din interiorul vostru si din felul in care priviti situatia in sine !!! Schimbarea principala trebuie sa o faceti in gandire si interpretare.

Ca ajutor suplimentar recomand doar uleiuri de peste omega 3 si coenzima Q10. Nu vreau sa fiu acuzat de reclama de careva asa ca am sa lamuresc de acum remarca : NU SUNT PRODUSE DE O ANUMITA FIRMA SI NU REPREZINTA NUME DE PRODUS CA MARCA INREGISTRATA, SUNT MULTE FIRME CARE LE PRODUC DECI LE PUTETI ALEGE DE LA CINE SI UNDE VRETI.

Dragii mei... ca prim pas trebuie sa intelegeti foarte bine cu ce va confruntati, nu sunteti singuri si ar trebui sa incetati sa discutati subiectul cu oricine intalniti pt ca asta nu va face altceva decat sa cimenteze ideea ca aveti ceva grav sau ca ati fi irecuperabili etc etc

Simplu si la obiect, invatati sa nu va mai temeti, cu putin exercitiu psihic acceptati frica/teama ca pe ceva natural, atunci cand vine ridiculizati-o si totul se va schimba.

In fine, asta seara chiar intamplatot mi-am adus aminte de romedic si mi-am zis sa postez aici faptul ca sunt un om care si-a revenit din chinurile care pareau nesfarsite.

Viata are acum alta culoare si poate nu am sa fiu crezut dar acum chiar mi-as dori un atac de panica pentru a experimenta din nou acele senzatii dar se pare ca nu vrea cu nici un chip sa mai apara.

Daca pot sa ajut cumva o fac gratuit in limita timpului care il pot dedica, stiu ca multi care or sa citeasca asta isi zic in sinea lor ca totusi ei au o forma ceva mai grava si ca nu mai au scapare etc etc... nu e asa... trebuie sa faci o singura schimbare majora de la care va pleca restabilirea ta ca om.

Nu trebuie tratata fiecare fobie in parte, ci doar schimbata perspectiva asupra vietii si asta este foarte simplu si precis atat timp cat constientizezi si accepti problema cu care te confrunti.

Pentru cei care vor un sprijin sau sfaturi ma puteti contacta -*

NU VA PIERDETI SPERANTA PENTRU CA NU AVETI O BOALA PSIHICA CI DOAR O SENSIBILITATE AVANSATA CONCRETIZATA IN SCHIMBAREA PERSPECTIVEI TOTALE ASUPRA MEDIULUI SOCIAL


(*modificat de administrator)

Aveti perfecta dreptate. Am trecut cu mare greu prin asa ceva chiar cu ganduri de suicid in 2009 in urma aflarii unui dignostic de cancer invaziv stadiul II b de col uterin la numai o saptamana de la casatorie si cununia religioasa. Am trecut cu chin prin citostatice, raze, operatia de scoatere a aparatului genital in totalitate si menopauza indusa chirurgical la doar 34 de ani. Dar intr-o zi mi-am dat seama ca pot invinge raul cu multa indiferenta si mi-am zis: ce o fi o fi.Acum sunt sanatoasa, foarte optimista, ies afara din casa chiar daca trag de mine si o ora si incerc sa ma bucur pentru orice in viata. Multa sanatate va doresc !!!

Sunt intr-o sitoatie la fel de anxietate, panica, frica sa nu am cine stie ce boala, nod in gat, dureri in diferite zone ale corpului, oboseala, li[sa poftei de mancare si va scriu cu lacrimii in ochii ca vreau sa fiu eu cea din inainte din tot suletul, eu iubesc viata si pe Dumnezeu dar nu inteleg de unde neputinta asta si frica asta parca am tot corpul tensionat.

@ meryiob felicitari pentru modul sanatos in care privesti viata si pentru curajul de care dai dovada.

@ mihaela o : stiu cum te simti, e ca si cum ai fi in iad si nu vezi scapare insa starea ta de bine e foarte aprope, chiar mai aproape decat ti-ai putea imagina... incepi sa nu te mai temi de senzatiile generate de anxietate, cand apar comunica cu ele si zi-le ca e ok ca ele sunt acolo si daca vor pot sa se amplifice la nesfarsit... panica la fel, invata sa o controlezi pt ca e a ta si tu dictezi ce are voie, este un sentient fals ca te acapareaza frica... o sa vina o zi cand ai sa privesti asta razand crede-ma.

SA de-a Dumnezeu sa fie asa CAT IMI DORESC SA FIU BINE cum eram inainte.Este o stare foarte proasta de tensiune in tot corpul as vrea sa fiu degajata cum eram inainte.Cel mai rau este noaptea cand incepe ; cu nod in gat, dureri, ameteli, si tin ceva timp pana nu ma rog sau i-au pastila nu ma linistesc, tremur toata.AS DORI SA VB CU TINE MAI MULT DESPRE LUCRUL ACESTA.DUALTAX este id-ul tau de mess?

DUALTAX te rog sa imi lasi si mie mesaj in legatura cu uleiul de peste omega 3 si coenzima Q10, firma de la care ai luat u mai exact.
Iti multumesc!

Da.si eu am astfel de simtome. Dar pur si simplu am impresia ca viata mea nu mai poate lua un curs normal. Imi este pur si simplu groaza sa ies afara. Deseori am impresia ca uit cine sunt. Nu ma mai pot concentra absolut deloc la scoala. Am avut si ganduri de suicid.

Deseori devin chiar agresiva fara motiv, si imi este foarte frica sa nu mor sau sa ma sinucid chiar eu, sau sa le fac rau oamenilor din jur la care tin. Mama este foarte speriata cand ii spun cum ma simt. Si sper ca intr-o buna zii sa ies afara fara sa imi fie frica!

Ma duc si la psiholog, simt ca ma ajuta foarte mult! Dar de aceasta teama nu pot sa scap.

Ptr Dualtrax o intrebare daca se poate. De cat timp te-ai vindecat si ce ai facut ca sa te vindeci?

Pot sa zic ca sunt vindecat de cateva luni, principalul pas care l-am facut a fost sa infrunt atacurile de panica, atunci cand ma luau imi doream sa fie cat mai intense posibil, stiam ca e al meu ca doar eu il controlez si nu el pe mine, stiam ca starea fizica e data de excesul de adrenalina. Iti ia ceva timp si odata ce ai inceput sa infrunti atacurile de panica, nu numai ca ele nu mai vin dar starea de anxietate generala dispare... exista recurenta bineinteles dar perseverand ajungi sa te vindeci total.

Sunt mai multi pasi si am incercat toate metodele posibile pana am ajuns sa stapanesc asa bine totul.

Mai am si eu zile cand nu apuc sa mananc, sunt nedormit si pe fondul unei stari de nervozitate generata de diverse activitati sociale, ma mai incearca asa o senzatie de atac de panica, problema acum e ca imi doresc unul dar nu vrea sa mai apara...

@dualtrax acum acum 8/9 luni am cunsumat cu 3 fosti prieteni o tigare cu plante etnobotanice am intrat in panic/tremurat nu am mai fumat de atunci dupa o luna am citit pe internet un baiat a consumat etnobotanice si ii era frica sa nu inebuneasca cum ar fi anxietatea, de atunci am inceput si eu mi-e frica sa nu inebunesc odata am avut atac de panica cand fumam (tigari normale) crezand ca este o criza de astm m-am lasat si de tigarii cu greu incepusem sa zic ca numai puteam sa respir ca respiram greu de 2 ori in somn m-am sculat imi batea inima tare nu prea puteam sa respir imi era frica.
Acum imi este mai bine dar tot ma gandesc ca am vro boala mintala am ajuns chiar si la schizofrenie citeam intr-o seara si zicea ca persoanele devin miloase si iar am intrat intr-o stare de panica ( agitatie, imi venea sa plag chiar daca frica chiar daca nu este genul meu, nu am vrut sa ma duc nici cu prietena la un bal al bobocilor a urmat o despartire, acum vad ca ma simt mai bine dar nu stiu pe viitor, cand mai vad pe cineva ca vorbeste singuri incep sa zic Doamne daca devin si eu ca ei, chiar imi este cam frica. Multa sanatate.

Intr-adevar ajuta foarte mult Q10 si Poliomega, am luat eu, nu stiu pentru cat timp, dar acum parca sunt alt om. Nu am mai avut atacuri de cateva saptamani bune, de cand iau aceste suplimente.A, si feriti-va cat puteti de situatiile stresante, eu am observat la mine ca acesta este factorul ce declanseaza atacul de panica, atunci cand se aduna mai multe probleme si trebuie sa iau decizii intr-un timp foarte scurt, creste pulsul si inevitabil apare atacul de panica.Sanatate tuturor!

buna ziua sunt ina si sufar si eu de atacuri de panica de f mult timp ( se fac aproape 20 de ani ) asi dori sa va intreb cam pentru cat timp sa iau aceste suplimente alimentare. multumesc mult

draga Maria, nu te astepta sa treaca atacurile de panica doar cu medicamente. Alea iti amelioreaza starea generala si te sustin in drumul spre vindecare. Trebuie sa inveti sa fii puternica, sa eviti f multe lucruri care te indatoreaza inutil, sa inveti sa refuzi s.a.m.d

e destul de complex sa explic aici tot procedeul spre vindecare insa ca un rezumat iti pot spune urmatoarele lucruri : am indurat chinurile anietatii si depresiei ani de zile pentru ca nu stiam nici macar cu ce ma confrunt. Ceea ce trebuie sa intelegi atat tu cat si ceilalti care trec prin asta este faptul ca nu e vb de o boala ci de o atitudine gresita asupra modului de a privi viata si care ne duce catre o hiper-sensibilizate totala in care cazi ca o prada.


Ajuta sa iei coenzima Q10, Omega 3, etc dar nu ele sunt cele care te vindeca... ci DOAR TU POTI FACE ASTA printr-o schimbare de mentalitate si de reactie asupra factorilor din viata ta.

Eu ajunsesem sa nu ma mai pot ridica din pat, in fiecare zi imi era extrem de rau, agorafobia era la cote maxime incat nu mai puteam iesi din casa, dezvoltasem o fobie sociala foarte grava si aveam cate 3-4 atacuri de panica pe zi.

Acum sunt un om perfect normal, plec oriunde in tara singur, starea aia de ameteala (cap in nori) generala a disparut complet si viata este alta... asa cum nu am privito niciodata... stiu ca iti e greu dar cu putina perseverenta scapi de iadul asta care ti se pare la un moment dat normal si fara iesire.

ca sfaturi din partea mea :

In caz de atac de panica :
1 - Respiratia cubica = 5 secunde inspiri usor, 10 secunde tii aerul in piept apoi in 5 secunde expiri usor aerul din plamani si tot asa. Stiu ca e greu, mai ales ca in timpul atacului simti ca nu poti respira insa aceasta respiratie cubica previne hiperoxigenarea creierului ce ne geneara ameteala si confuzie.

2 - Cand incepe sa te ia valul, doresteti ca atacul de panica sa fie cat mai intens !! da exact asa, primeste-l cu bratele deschise pentru ca e al tau, nu tu al lui, nu este un factor extern. Cand te cuprinde frica impuneti ca vrei mai mult, senzatia sa fie mult mai intensa, inchide ochii si simte cum adrenalina eliberata iti da toate acele senzatii de la furnicaturi in diverse locuri, senzatii de presiune in piept, vedere difuza, membre moi s.am.d... plus celelalte senzatii de irealitate si gravitate.

Invata sa respiri... 99% din anxiosi respira gresit, ceea ce permite hiperventilarea creierului, nu te speria, nu te poti omora singur oprinduti respiratia in mod voit, obisnuieste-te sa respiri incet, si vei vedea o schimbare enorma.

Nu mai discutati cu orice persoana problema voastra, cei care nu au trecut prin asta or sa considere ca sunteti "mofturosi" si va ve-ti amplifica ideea ca aveti o problema.

imi pare rau ca nu am spatiul si timpul necesar sa postez aici chiar toti pasii insa va spun cu sinceritate ca intr-o buna zi nu o sa va mai confruntati cu starea asta.

sincer eu de multe ori dupa ce am eradicat total anxietatea din viata mea, mi-am dorit un atac de panica sa re-experimentez senzatiile respective insa nu pot sa mai dezvolt unul cu toate ca am incercat in situatii limita cand eram f stresat, nervos etc dar nimic... e ca o himera, cand ajungi sa il vrei dispare pentru totdeauna.

multumesc mult pentru raspuns. Chiar in seara cu eclipsa de luna am avut ultimul atac de panica. am adorimit pe la 00.00 si pe la 00.20 m-am trezit cu niste palpitatii groznice am sintit ca parca cineva mi-a taiat manile.am loat repede un rivotril ( de frica binenteles... ) si mi-am revenit. de fapt am adorimt.Off doamne nu stiu ce sa mai fac., dar data viitore o sa incerc respiratia pe care ai descris-o tu mai sus ca m-am saturat de pastile...Va doresc sanatate si sper sa ne mai auzim, oricum eu urmaresc cu interes tot ce scrieti voi pe acest post we placut

Imi pare bine ca te pot ajuta. Stiu ca pare ciudat dar retine faptul ca atacul de panica nu e ceva care te omoara, ci doar un complex de senzatii... incepi sa nu mai fugi de el, accepta si studiaza toate zenzatiile pe care el ti le ofera, nu fugi de el niciodata pentru ca nu e ceva rau.

buna seara dualtrax buna tuturor. doresc sa revin cu o intrebare, nu stiu daca voi ati avut aceleasi simtome ca si mine in ceea ce priveste atacul de panica dar doresc sa va intreb ( asta in cazul in care ati avut aceleasi senzatii ca si mine ) atunci cind bataile imini se accelereaza f tare si simti ca iti vine sa o iei razna, sa fugi, ca daca stai pe loc o sa mori este ceva de facut ( ceva special vreau sa spun ) . multumesc pentru rasunsuri o seara buna tuturor

buna maria, desigur, aia e manifestarea principala a atacului de panica, inima bate tare de parca ar vrea sa iasa afara, transpiri, esti ametit, simti ca lumea din jur se scufunda, senzatia de irealitate, teama puternica, diverse dureri (piept mai ales) senzatia de amorteala si lesin... e normal ca inima sa bata asa tare din cauza ca pancreasul in clipele alea elibereaza adrenalina in corp... e o senzatie pur naturala si ASTA NU A OMORAT PE NIMENI NICIODATA ! de aia trebuie sa iti impui singura curaj si in clipele alea sa accepti toate acele senzatii si sa iti doresti ca frica aia sa fie cat mai puternica, atacul de panica il ai pt ca iti e frica de el, e o stare care iti apartine si pe care tu o domini/controlezi nicidecum nu e un factor extern care actioneaza dupa voia altuia.

ah si am uitat sa mentionez senzatia de sufocare, anxiosii sunt oameni care dezvolta frici nejustificate iar cand constientul sau subconstientul tau identifica un "pericol" declanseaza o caracteristica elementara de aparare : fugi sau ataca, adrenalita este eliberata in organism pentru a raspunde mai rapid stimulilor, muschii tind sa se contracte cu putere, inima bate tare pentru a te pregati de un eventual efort, sangele se concentreaza mai mult pe trunchi decat pe membre de unde si senzatia de maini si picioare moi, mai sunt senzatiile de nod in gat, ochi uscati, amorteala,

in definitiv invatati sa fiti curajosi pentru ca moartea nu e ceea ce va imaginati voi si nici nu o sa vina in momentele alea, infruntati propriile temeri, trebuie sa va autoeducati pentru ca ati dezvoltat o gandire negativa si falsa asupra vietii si a factorilor de risc.

Si inca ceva : odata cu anxietatea dezvoltasem tot felul de fobii incat imi era frica sa mai plec de acasa, daca ajungeam intr-un mall deja eram zombie, simteam ca ma prabusesc iminent, dupa care nu mai puteam interactiona cu oamenii din cauza fobiei sociale acute, nu puteam purta un dialog normal, aveam tulburari de memorie, de concentrare, plus foarte multe frici printre care aceea de a nu ma ineca la masa. Odata ce am invins atacurile de panica spre uimirea mea au inceput sa dispara toate aceste temeri care acum le privesc ca fiind aberante si cu scuzele de rigoare chiar haioase.

Ma bucur de o viata frumoasa acum, nu mai am starea de ameteala continua ce ma domina in trecut, vad partea frumoasa a vietii, si va asigur ca daca va puneti ambitia toti o sa depasiti chinurile depresiei si anxietatii,

ai mare dreptate in tot ceeace spui... eu una sunt o fricoasa de cand ma stiu...este o caracteristica de familie ca sa zic asa... si cred ca asta a dus in timp la boala pe care o am acum.O sa incerc sa ma controlez, sa vad care e punctul slab la atacurile de panica personale, si sa incerc sa iau masurile care trebuie asta si cu ajutorul sfaturilor primite de la tine. In sfirsit o sa va tin la curent cu evolutia boli ca sa zic asa. O seara buna si ne auzim curand

Dualtrax ma bucur ca ai reusit sa lupti cu fobiile si anxietatea, totul e foarte frumos din ceea ce spui.Dar cee ce nu inteleg cum ai reusit totusi?
Vad ca medicamentos nu ai luat nimic decat niste suplimente... "Ca ajutor suplimentar recomand doar uleiuri de peste omega 3 si coenzima Q10".
Totusi fobia sociala cred ca reusesti sa scapi de ea doar prin schimbarea modului de a gandi?
Ma asteptam sa-mi spui ceva de Analiza Tranzactionala sau terapia cognitiv-comportamentala lucruri de care de fapt sunt interesat si daca stii pe Forum un loc unde s-a discutat despre asta te rog nu ezita da link-ul.
Deci in conceptia mea cred ca totul se reduce la o strategie concreta ptr schimbarea modului de a gandi.
La mine o parte foarte importanta din schimbare a fost cu ajutorul Duhovnicului dar sunt si deschis catre cele 2 puncte ridicate mai sus.

Pai mai Ionica, sa iti raspund pe rand :

- De reusit pot sa zic ca am facut asta doar cu perseverenta si vointa (nu te astepta ca cei din jur sa iti inteleaga problema ca sa te poata ajuta)

- Da, am folosit niste suplimente dar nu ele mi-au schimbat modul de a gandi

- Fobia sociala impreuna cu atacurile de panica si agorafobia au disparut odata cu schimbarea mea in gandire, pur si simplu mi-am impus sa nu ma mai tem de moarte pt ca insasi teama de moarte intretine anxietatea, si asta fie ca iti dai seama sau nu de lucrul asta dar crede-ma ca in ziua cand nu ai sa te mai temi de moarte anxietatea dispare in totalitate, ea e direct proportionala cu frica asta.

-

- Nu am ce linkuri sa iti dau de pe site etc pentru ca nu am folosit nimic de pe forum

- O importanta destul de mare a avut si o carte careia nu ii pot mentiona numele aici insa ti-o pot da in format PDF pe mess

- Te citez "Deci in conceptia mea cred ca totul se reduce la o strategie concreta ptr schimbarea modului de a gandi" exact asa e, ai dreptate, si sunt de acord cu ideea ca un mediacament nu iti poate schimba modul de a gandi ci doar poate sa te faca zombie sau happy pe termen scurt (ca orice alt drog) si lucrul cel mai concret pt care am evitat medicatia este sevrajul de dupa...

- Referitor la ultimul punct din postul tau tin sa iti zic ca sunt total paralel cu religiile si orice alte secte, cred in dumnezeu nu si in religii, e bine pt unii care cred in ele ca ii ajuta

Da iti voi trimite adresa mea de mail si mess pe adresa Forumului.
Nici nu ai cum daca crezi in Dumnezeu sa mai crezi in alte religii.Religii inseamna ceva general gen Religie Hindusa, Islamica, Budista, Bahai etc.Nu avem timp sa studiem Biblia darmite sa mai apucam sa citim alte opere(carti) gen Vede, Coran etc ca sa aflam ce e cu ele??Si daca ne-am nascut aici intr-o credinta la ce ne-ar folosi sa facem un amestec?

Imi aduc aminte ca am citit la un moment dat o carte despre viata parintelui Arsenie Boca si la un moment dat vine unu foarte pornit sa ii spuna la parintele ca nu exista Dumnezeu.Da parintele ii raspunde ceva de genul"Ma! tu ai citit Biblia ca sa zici daca este sau nu adevarata?Ia pune-te tu si citeste-o si dupa aia sa vii la mine!"

Referitor la schimbarea modului de a gandi.Un preot cu spirit intelept, deosebit si vesel (cum este duhovnicul meu)nu crezi ca ma poate ajuta si bineinteles si prin purtarea de grija a lui Dumnezeu?De fapt Dumnezeu lucreaza prin el.
Bine nu contest ca sunt de mare folos ptr om si recomandarile si discutiile cu un psihoterapeut care stie tehnicile astea specifice si isi iubeste meseria.

As vrea sa vorbesc si eu cu tine dualtrax, te-am contactat deja pe mess daca am inteles bine adresa. Si eu am incercat toate cele pana am ajuns la concluzii ca ale tale: gandire pozitiva, acceptare ca pe ceva al tau care nu-ti face rau, chemarea atacului sau a fricii. Am scapat pentru o vreme dar starile revin si nu intotdeauna am taria sa accept ce mi se intampla, mai ales daca este intr-un loc public. Atunci confuzia este mult prea mare si pur si simplu nu imi mai vine imi minte ce trebuie sa fac. Stau pe loc sa accept starea dar parca ma cutremura si mai tare. Atunci apare iar frica, imi schimb pozitia, merg mai departe, apoi imi dau seama ca iar am pierdut lupta. O iau de la capat, ma plimb, respir, gandesc pozitiv, vad ca nu sunt pericole in jurul meu, accept, chem frica. Tine cam o saptamana apoi revin starile. Uneori devin depresiva ca nu mai scap de ele. Dar merg inainte si ma bucur sa aud ca tu declari cu tarie "sunt vindecat total"Trebuie sa mai existe un pas si pentru mine ca sa ajung sa scap definitiv de anxietate. Te rog sa ma ajuti! Multa sanatate!

pt anette1, ti-am dat deja accept pe mess, poate o sa vorbim acolo mai multe. Ce pot sa zic, momentan din ce imi scrii esti la inceput cu "vindecarea", trebuie sa inveti cum sa gandesti pozitiv nu sa iti impui asta, E o intreaga strategie de schimbare a modului de gandire si primul pas as zice eu este sa inveti cum sa gandesti apoi sa pui in practica.

Multi fac greseala de a gandi pozitiv "artificial" dar sa pastreze inca rezidente gandurile si starea de anxietate.

Da stiu ca e greu sa te tii tare in anumite locuri mai ales in spatiile publice f aglomerate ca acolo incep gandurile sa iti fuga si ramai doar cu un "cap gol" plin de frica si ratacire.

Nu trebuie sa te descurajezi cand incepi sa te vindeci si vezi ca starea aia inca mai revine, pentru ca la baza anxietatea e recurenta si tot incearca sa se reinstaleze ca un gand permanent.

Ai sa te bucuri pe viitor de o viata frumoasa daca iti doresti asta si crede-ma ca nu e greu. Eu am invins anxietatea si chiar nu eram genul de om perseverent sau curajos. Acum lucrurile stau altfel, am o viata perfect normala chiar fericita as putea spune si orice lucru neplacut care inainte ma dobora acum il ironizez si merg mai departe.

Inainte ma ingrozeam gandindu-ma ca va trebui sa ajung pe pastile sau cum va fi cand voi trata fiecare fobie in parte etc dar iata ca schimbarea de mentalitate invine toate fobiile odata inclusiv panica si frica de orice fel.

Imi pare rau ca nu am mai mult timp si spatiu acum dar tinem legatura.

Pt. tooooooti aflati in aceeasi stare in care AM FOST eu... dualtrax are perfecta dreptate!!!!!! numai asa mi-am revenit si eu!
dualtrax, nu te cunosc... dar habar n-ai tu cat de mult BINE mi-au facut mesajele postate de tine aici si incurajarile tale in momentele in care nu eram chiar ok... :( Pana intr-o zi cand am inceput sa citesc pe forum aici si am gasit mesajele tale... dupa ce am terminat, in urmatorul min mi-am propus sa ma schimb. Mi-am propus sa fiu cum eram inainte, sa nu ma "tina" pe loc o prostie! am tinut mult sa-mi fac cont si sa-ti multumesc pt toaaate cuvintele tale si toaaata sustinerea ta.

Este foaaarte adevaraaat! Eu numai comunicand cu starile mele am reusit! Eu am facut sedinte de terapie cogn-comportamentala la psiholog (si inca mai fac), imi cheeeeeeem starile, le roooog sa se amplifice cat vor k oricum m-am obisnuit cu ele si oricum nu-mi vor face rau, imi apar brobonele in palma, transpir, ma bucur!!! si le zic "haaaiiii sa vedem cu ce fel de stari noi mai vii, ce o sa-mi mai faci?" si (poate nimeni nu o sa ma creada) imi dispar! Apoi pur si simplu nu ma mai gandesc la acea stare. (Apropo, in starea in care eram acum o luna jum, am ajuns la urgenta, k nu stiam ce e cu mine, mi-au facut analize de sange, EKG, raze la plamani. si ce credeti? Toate analizele mi-au iesit fff bune) Atunci ma gandeam.bun, analizele sunt f bune dar starea mea e proasta...De ce??? Am fost la preot, i-am povestit toaaaaate starile mele si k mi-e frik sa nu mor si k am impresia k o sa cad pe strada, k o sa ma lase picioarele, k am un permanent nod in gat iar lipsa poftei de mancare o puneam eu pe motiv k nu mai am mult de trait (asociam toate starile mele cu stari legate de sfarsitul meu) Parintele mi-a spus sa-mi revin! Sunt tanara, frumoasa, m-am casatorit cu un suuuuper om, sunt realizata dpdv al carierei. care este problema mea??? de ce hranesc niste ganduri negative care-mi amplifica o stare de anxietate??? DE CE? Am fost la masluri (pt k asa am simtit nevoia) pt linistea sufletului meu.

Dupa care a inceput schimbarea. NU ma mai gandesc la starea mea (pe care n-o mai am daca nu ma mai gandesc), NU mai gandesc negativ, NU iau pastile...gen tratament.nu!
SUNT STARI CARE DEPIND DE NOI, CREDETI-MA!
E GREU, nu zic nu! Dar invatati sa vorbiti cu starea (asta ma invata si dna psiholog) Am facut transe si am vazut k imi pot controla corpul! Ganditi pozitiv si sanatos, alimentati-va (chiar daca n-aveti pofta), bucurati-va de fiecare zi (asa cum o fac si eu acum), faceti treaba prin casa, faceti mancare...faceti oriceeeeeeeee numai NU VA GANDITI LA starea de anx!

Si la mine mai apar!!! SO WHAT??? Le controlez acum si dispar ! Si sunt sigura k, incet incet, voi scapa definitiv de ele!!!
Daca a reusit dualtrax, fiind un exemplu aici, eu pot sa zic k am inceput cumva sa fiu biiiine. si sper la vindecarea totala!

E numai in capul nostru! De ce sa ne distrugem vietile si sa caram aceste stari in carca ani la randul???? de ce sa nu le dam uitarii si sa le ignoram???

As vrea sa va impartasesc ce mi-a explicat dna psiholog.. Imaginati-va ca sunteti la mare, in apa, cu o minge gonflabila. Dorind sa avem controlul tot timpul (k asa suntem noi, oamenii) vom incerca mereu sa ne asezam pe minge, s-o impingem jos, in apa, sa-i aratam k noi suntem PESTE ea si ca detinem controlul. SI CE SE INTAMPLA IN ACEST CAZ?????
Raspuns: Mingea nu se va duce NICIODATA JOS, va va DARAMA de tot atatea ori in care incercati CU DISPERARE s-o impinge-ti voi pe ea si se va crea acea stare de NESIGURANTA (K NU MAI DETII CONTROLUL), DE NELINISTE, AGITATIE.
PE CAND, CE SE INTAMPLA ATUNCI CAND CALMI, LUAM MINGEA SI INCET, NE LASAM GREUTATEA PE EA? CE SE INTAMPLA?
Raspuns: NE IMACAM CU MINGEA (ne impacam cu starea) SI, CULMEA... PLUTIM IN LINISTE...

Sper sa va dea de gandit. mie mi-a dat si m-a ajutat f mult!
Stiu ca sunt pe drumul cel bun si. astept noi rezultate!
P.S - am inceput sa citesc despre gandirea pozitiva ;)

Si eu ma bucur enorm pt tine Maya, ca sa reusesti trebuie doar putina vointa si perseverenta. Fiecare isi poate schimba modul de a trai, iar printre primii pasi reamintesc impacarea cu starea respectiva care ne apartine nu este ceva extern, starile si senzatiile respective nu ne ranesc in nici un fel doar ne sperie pentru ca nu le acceptam si prin urmare nu le recunoastem ca fiind ceva personal.

Anxietatea si depresia nu sunt boli!!! Sunt stari generale rezidente care survin in urma unui mod gresit de a gandi, cand va confruntati cu vreuna din ele sau cu ambele, folositi vointa, pentru ca in fiecare e o persoana puternica, trebuie doar sa o scoti la lumina.

RECUNOASTERE ACCEPTARE SCHIMBARE MOD GANDIRE VIATA PERFECT NORMALA

Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.