Parafilia ( deviatie sexuala )

Introducere

Parafilia (tulburari ale preferintei sexuale sau ale obiectului dorintei sexuale)

Parafilia se mai numeste si deviatie sexuala, deviatia (para-) consta in ceva spre care este atrasa (-filia) persoana. Elementul esential il constituie impulsurile sexuale intense, care se repeta si fanteziile excitante sexual, care implica obiecte neumane, suferirea sau umilirea de catre sine a partenerului sau, copii ori alte persoane care nu sunt de acord cu dorintele acestuia. Aceste deviatii de la un comportament sexual normal se pot asocia cu unele anomalii cantitative, ca de exemplu impotenta si frigiditatea. In unele cazuri, in incercarea initiala a persoanei de a depasi insuficienta excitabilitate normala cu ajutorul unor fantezii erotice conduce in timp la fixarea acestora, mai tarziu apare imposibilitatea desfasurarii unui act sexual normal fara a apela la ajutorul lor, ajungandu-se in final la practicarea modalitatii de safisfacere anormala a continutului acestor fantezii erotice.
Aceste practici bizare, neobisnuite sunt mai frecvente la barbati decat la femei, insa cauza lor exacta de aparitie este necunoscuta si a caror prevalenta a crescut semnificativ in ultimul deceniu. Se crede ca o mare importanta o au multiplele interferente atat cu aceste comportamente anormale cat si cu unele afectiuni ce apartin sferei psihice, ca de exemplu ca urmare a consumului de toxice: alcoolism, datorita traumatismelor, a afectiunilor vasculare, in cadrul proceselor degenerative- in dementa sau in cazul insuficientei dezvoltari de tip oligofren. Toate acestea ne pot duce la gandul ca parafilia (tulburare a comportamentului sexual) poate fi ca urmare a acestor afectiuni si factori. Sa nu uitam insa de aportul unor factori psihologici importanti in viata individului daca apar si de consecintele lor pe viitor, si anume abuzurile sexuale in copilarie.
In tot acest timp s-au enuntat cateva teorii si anume teoria psihanalitica care sustine ca deviatia sexuala ar rezulta dintr-o fixatie intr-una din fazele dezvoltarii psihosexuale; teoria invatarii sustine ca acest act bizar, neobisnuit este asociat cu excitatia sexuala in copilarie si care a dus la o invatare conditionata.
Odata cu trecerea timpului aceste persoane se angajeaza in mod repetat in acest comportament deviant si sunt incapabili sa isi controleze acest impuls, lucru care ii face sa actioneze ascultandu-si instinctele, urmand primul impuls. Astfel, acesta se poate hotara in multe momente sa inceteze acest comportament, dar nu se poate abtine la nesfarsit si atunci trece in a-si satisface nevoile, ca apoi sa fie invaluit de sentimente de vinovatie. Atunci cand persoana in cauza, de regula un barbat, este stresat, este depresiv, mai suparat sau anxios are o probabilitate mai mare de a se angaja in acest tip de comportament bizar, neobisnuit penntru cei din jurul sau. Aceste persoane se adreseaza rar din propria initiativa sa consulte un specialist, acestia captand atentia in cazul in care intra in conflict cu partenerul cu care convietuieste care nu ii satisface nevoile si care refuza sa coopereze la preferintele sexuale ale acestuia, sau cu societatea in care traieste care considera ca are un comportament rusinos.
Unele dintre cele mai commune si mai intalnite parafilii sunt :
-exhibitionismul
-fetesismul
-frotteurismul
-pedofilia
-masochismul sexual
-sadismul sexual
-fetesismul transvestic
-voyeurismul.
Tratamentul include interventia farmacologica combinata cu psihoterapia. Terapia farmacologica consta in administrarea antiadrogenilor antiandrogenilor cu efect de reducere a secretiei de testosteron si de a antagoniza (anula) actiunea acestuia la nivelul receptorilor la care se adauga medicatia psihotropa de regula se folosesc antidepresivele. Din categoria antiandrogenilor, cei mai utilizati sunt Cyproterone si Metroxyprogesteron acetat (asa numita “ castrare chimica” cu efect de reducere a sexualitatii exagerate pe durata tratamentului, dar care folositi in doze mari au si o serie de efecte adverse care insa le limiteaza folosirea. Cu mai putine efecte adverse se mai pot folosi alti antiandrogeni cu eliberare prelungita si anume agonisti de GnRH (gonadotropin releasing hormone) care se pot administra o data la 3 luni si au actiune reversibila asupra secretiei de testosteron. Se crede ca aceasta colaborare intre agonistii de GnRH si psihoterapie este destul de eficienta in controlul parafiliilor bineinteles intr-o administrare pe termen lung.