Transplantul pulmonar

Primul transplant pulmonar a fost realizat in 1963. Odata cu introducerea imunosupresorului Cyclosporin la inceputul anilor 80, a devenit posibila folosirea transplantului ca tratament de electie in cazul bolilor pulmonare in stadiu terminal. Transplantul pulmonar este de 3 tipuri:

• Tranplantul unui singur pulmon;
• Transplantul ambilor pulmoni;
• Transplantul pulmonilor cu tot cu inima (transplantul cardio-pulmonar);

Indicatiile transplantului pulmonar
Tranplantul pulmonar se indica in principiu pacientilor cu boli pulmonare in faza terminala, in cazul carora posibilitatile medicamentoase au fost epuizate, iar speranta de viata este limitata de boala la mai putin de 2-3 ani. Transplantul unui singur pulmon se indica de regula in caz de emfizem (dilatarea patologica a alveolelor pulmonare) sau fibroza pulmonara idiopatica (intarirea tesutului pulmonar).
Transplantul ambilor pulmoni se indica in caz de mucoviscidoza (afectiune congenitala caracterizata de vascozitatea excesiva a secretiilor corporale, care, la nivel pulmonar, duce la obstruarea cailor respiratorii), in hipertensiunea pulmonara primara, in distensia pulmonara puternica asociata cu limitarea grava a respiratiei (insuficienta respiratorie globala), in infectiile repetate si in scleroza pulmonara asociata cu infectii recidivante.
Limita de varsta pentru transplantul unui singur pulmon este estimata, din punct de vedere medical, in functie de starea generala de sanatate a pacientului, la aproximativ 65 de ani, iar pentru transplantul ambilor pulmoni, la 60 de ani. Pentru efectuarea tranplantului pulmonar se va avea in vedere functionarea corespunzatoare a inimii, lipsa bolilor cardiace congenitale si integritatea functionala a masei musculare.

Contraindicatiile transplantului pulmonar
Transplantul pulmonar nu poate fi efectuat in caz de boli asociate sau factori psihosociali care prezinta un risc vital sau minimalizeaza sansele de reusita ale transplantului pe termen lung. Contraindicatiile actuale ale transplantului de plaman au in vedere urmatoarele boli:
- Boli infectioase diagnosticate clinic;
- Embolie pulmonara acuta;
- Insuficienta renala ireversibila in stadiu avansat;
- Tumori nevindecabile;
- Anumite boli sistemice, cum ar fi amiloidoza (degradare tisualara);
- Boli vasculare ale arterelor cerebrale/periferice in stadiu avansat;
- Abuz sever de nicotina, alcool sau droguri;
Operatia de transplant pulmonar este contraindicata si in cazurile in care potentialul primitor de organ nu este in stare sa se supuna procedurilor si investigatiilor pre- si postoperatorii. Aceasta disponibilitate (complianta) reprezinta o conditie de baza pentru reusita oricarui transplant si a oricarei interventii chirurgicale. De aceea, in legislatia medicala a transplantului se considera ca perspectivele de reusita a transplantului si complianta reprezinta criterii majore in procesul de inscriere a pacientilor pe lista de asteptare. Un alt factor important de decizie il reprezinta evaluarea detaliata a starii de sanatate in cazul pacientilor care au virusul HIV.
Transplantul pulmonar reprezinta o interventie foarte complexa, care prezinta o rata considerabila de complicatii si necesita tratament de intretinere toata viata, cu foarte multe efecte secundare. De aceea, se recomanda indentificarea la timp a pacientilor in cazul carora transplantul prezinta un risc major, pentru a preveni suprasolicitarea celor grav bolnavi cu investigatii detaliate. Contraindicatiile absolute ale transplantului pulmonar sunt, de exemplu, infectiile netratabile si o stare generala proasta (imobilizare la pat pentru o perioada mai lunga de timp). Experienta medicala arata, de asemenea, ca pacientii in varsta prezinta o rata de supravietuiere mai slaba decat cei tineri. Totusi, varsta unui pacient nu decide asupra disponibilitatii pentru un transplant. Centrele de transplant decid pentru fiecare caz in parte riscul pe care il prezinta operatia, daca pacientul este capabil sa suporte interventia si care este momentul optim de a-l inscrie pe lista de asteptare.

Donatorul
Se intampla foarte rar ca persoanele muribunde sa isi doneze organele. De obicei se folosesc la transplant parti din plamanii rudelor de gradul I, cu conditia ca pulmonii sa fie in stare perfecta de sanatate. Nu exista o limita stricta de varsta pentru donatori, insa se exlud persoanele cu neoplazii (in afara de tumorile cerebrale), boli virale si abuz de droguri.
Daca un pacient moare la sectia de terapie intensiva (de cele mai multe ori in urma unui accident), medicii mentin functia cardiaca si cea respiratorie cu ajutorul unor echipamente speciale. Moartea pacientului se defineste prin distrugerea ireversibila a creierului, iar investigatiile folosite pentru stabilirea mortii cerebrale sunt diverse si amanuntire, pentru a exclude cazurile de moarte cerebrala aparenta. Pacientul este recomandat imediat la centrul de transplant ca potential donator si o echipa medicala preleva cat mai repede pulmonii decedatului. Acestia sunt tratati cu o solutie de conservare, sunt raciti pana la 4 â—¦C si pastrati pe gheata. Organele donate pot rezista in acest fel 24 pana la 48 de ore. Totusi, experienta a aratat ca rezultatele transplantului sunt cu atat mai bune cu cat intervalul dintre intreruperea aprovizionarii cu sange a fost mai scurt. Pana in momentul transplantului se recomanda efectuarea tuturor testelor de siguranta pentru a preveni raspandirea infectiilor sau a tumorilor si asigurarea unui grad optim de compatibilitate (Vertraeglichkeit). Organele se transporta pe linii aeriene comerciale sau la sol, cu aturomobile medicale. Cu toate ca numarul donatorilor este in crestere, necesarul de organe nu este acoperit.