Urgențele dentare

O urgență dentară este un tip de urgență medicală ce implică dinții și structurile de sutinere ale acestora, gingia, buzele, obrajii, limba (întreaga cavitate orală). Durerea manifestată în aceste zone, chiar minoră, poate cauza probleme severe și poate afecta și alte părți ale corpului (cap, gât).

Principalele simptome ale unei vătămari dentare ce determină o urgență stomatologică sunt:

• durere acută a dinților sau maxilarului;
• durere atunci când mestecați sau la schimbările de temperatură;
• umflarea feței sau a unei zone din cavitatea bucală; umflături ale gingiei;
• sângerări în diverse zone ale cavității bucale;
• schimbarea culorii a unui dinte (în urma unei traume, accident);
• infecție în zona gingiilor;
• dinții cu o mobilitate crescută sau dislocați;
• dificultăți ale respirației;

Există o serie de măsuri de precauție pe care le puteți lua pentru a evita diverse accidente sau vătămari ale dinților, buzelor, obrajilor și limbii, cum ar fi: gutiera preotectoare în cazul practicării unor sporturi ce ar implica astfel de riscuri, evitarea de a mesteca gheață, bomboane sau alimente dure ce ar putea fractura dinții.

O urgență dentară poate apărea oricând și oriunde, de aceea este bine să aveți cu dumneavostră un kit de urgențe care să conțină: un recipient mic cu capac, numele și numărul de telefon al medicului dentist, un calmant sau antiinflamator (evitați-le pe cele care au drept reacție subțierea sângelui, producând sângerare excesivă), un pansament steril sau tifon.

Manipularea cu grijă a urgențelor stomatologice minimizează daunele provocate. Iată care sunt câteva dintre cele mai frecvente urgențe dentare și cum puteți interveni imediat, până primiți asistență medicală specializată.

Durere acută de dinți

Durerile de dinți pot fi foarte severe și pot cauza și dureri de cap, febră sau somnolență.

• Îndepărtați orice rămășiță de alimente dintre dinți cu ajutorul aței dentare.
• Clătiți foarte bine gura cu apă călduță.
• Dacă aveți o zonă umflată, aplicați o compresă cu apă rece pe partea exterioară a obrazului.
• Nu aplicați aspirină sau alte calmante pe dintele afectat sau gingie, deoarece poate cauza arderea țesutului gingival.

• Dinții cu o mobilitate crescută

  În cazul în care un dinte se deplasează ușor în alveola sa, trebuie să aplicați o presiune ușoară cu degetul pentru a repoziționa dintele în aliniamentul normal.
  
  
  • Nu încercați să forțați repoziționarea dintelui în alveola dentară.
  • În cazul în care mobilitatea este foarte mare încercați să mențineți dintele în alveolă cu ajutorul unui pansament sau tifon, până ajungeți la medicul dentist (este recomandat să apelați la îngijiri medicale în urmatoarele 30 minute).
  
  Programarea de urgență la un medic dentist este obligatorie, deoarece altfel devine mai dificilă repoziționarea dintelui. Dacă nervul și vasele de sânge ale dintelui sunt încă atașate, acesta încă mai poate fi salvat, în caz contrar va fi extras defintiv. Pentru a-l trata, medicul va curăța foarte bine zona și apoi va facilita replantarea lui. În unele cazuri va fi necesară imoblizarea temporară a dintelui replantat pentru a-l stabiliza (atelă din compozite fixată de dinții adiacenți).
  În cazul în care au fost afectate vasele de sânge sau nervul, va fi necesar un tratament radicular pentru a preveni eventualele discromii sau apariția unui abces. Această procedură va fi urmata de o coronare dentară.
  
  

  Ruperea unui dinte

  Deși dinții sunt destul de puternici, ei pot fi ciobiți, fracturați sau rupți. Aceste fenomene se pot produce ca urmare: a unei mușcături puternice într-un aliment/obiect dur, a unei lovituri în față, a unei căzături, din cauza unor carii ce au slăbit dintele, bruxism.
  
  
  • Clătiți gura cu apă călduță sau o soluție salină specială (din farmacii).
  • În caz de sângerare aplicați un pansament steril sau tifon în zona vătămată (pe gingie, nu pe dinte).
  • Aplicați o compresă cu apă rece în exteriorul obrazului, în zona în care s-a produs vătămarea, pentru a preveni umflarea și apelați la asistență medicală.
  • Localizați și păstrați toate fragmentele dintelui ciobit/fracturat/rupt pentru a le duce medicului dentist (obligatoriu).
  
  În unele cazuri, precum o ciobire minoră, nu apare durere. Ea apare atunci când un fragment mai mare din dinte este pierdut, expunând sau vătămând nervul dintelui.
  Este foarte important să nu uitați să duceți medicului dentist fragmentele recuperate din dintele rupt. Acestea se recomandă a fi menținute hidratate, cum ar fi în lapte sau soluție salină (de lafarmacie). Procedura de restaurare a dintelui depinde de mai mulți factori, dar în special de natura și gravitatea daunei produse.
  
  

  Fracturarea unui dinte

  Fracturarea dintelui poate varia ca efecte, de la daune minore (fisura smalțului și a dentinei) până la daune majore (implicând fracturi ale rădăcinii verticale, diagonale sau orizontale).
  
  O fractură mai adâncă poate vătăma pulpa dentinară, însă dintele nu este dislocat iar gingia nu sângerează, însă pot determina o creștere a sensibilității la schimbările de temperatură. De asemenea, expunerea prelungită a dentinei la bacteriile orale poate cauza moartea pulpei dentinare. În cazul în care pulpa dentinară nu mai poate fi salvată, ori dintele va fi extras, ori se realizează o obturație de canal. O astfel de fractură trebuie tratată imediat.
  
  

  Dislocarea unui dinte

  Un dinte dislocat poate fi replantat dacă sunt urmarite o serie de etape pentru conservarea rănii și a dintelui.
  
  
  • În urma dislocării permanente a unui dinte, prindeți dintele de coroană, fără să atingeți rădăcinile.
  • Clatiți ușor cu apă călduță, pentru a îndepărta eventualele bacterii și resturi din cavitatea bucală.
  • Nu frecați și nu supuneți la presiune zona.
  • Încercați să nu înghițiți dintele. Nu curățați dintele, chiar dacă este murdar, deoarece puteți provoca leziuni ireversibile acestuia.
  • Puneți dintele într-un recipient cu lapte sau soluție salină de la farmacie și mergeți la medicul dentist imediat (după două ore, în general, dintele nu mai poate fi salvat; până în 30 minute de la vătămare dintele poate fi replantat, dacă nu există alte afecțiuni dentare).
  • Nu încercați să repozitionați dintele în alevolă deaorece puteți provoca daune.
  
  Aceasta este considerată a fi una dintre cele mai mari urgențe dentare, din cauza riscului de a pierde dintele și a tratamentului imediat ce trebuie aplicat. Medicul dentist va curăța zona și va încerca replantarea dintelui, stabilizându-l cu o atelă din compozite și o sârmă ortodontică, dacă acest lucru este posibil. Dinții primari dislocați nu sunt replantați, pentru a nu afecta dezvoltarea normala a dinților permanenți.
  
  

  Abcesul

  Abcesul este o infecție localizată la rădăcina dintelui, ori în spațiul dintre gingie și dinte, având drept rezultat o formațiune din țesut gingival, proeminentă, cu lichid (de natură bacteriană).
  
  Această formațiune proeminentă rezultă în urma instalării unei infecții bacteriene într-o zonă iritată sau ranită a țesuturilor moi, iar organismul încearcă astfel să împiedice infecția să se răspândească în organism.
  Abcesul este o afecțiune gravă, ce poate vătăma țesutul gingival și, în cazuri critice, alte părți ale corpului, dacă nu este tratată. Poate cauza dureri mari, febră, dureri ale ganglionilor gâtului sau incapacitatea de a deschide și închide gura normal.
  Medicul dentist va curăța zona, eventual va prescrie un tratament cu antibiotice. În cazul în care este necesar, se va realiza o extracție sau obturație de canal.
  
  Există două tipuri de abces:
  1. abces parodontal (al gingiei) - este determinat de o infecție localizată în spatiul dintre dinți și gingie. Cauze: resturi alimentare sau bacterii localizate în acest spatiu, boli ale gingiei.
  2. abces periapical (al dintelui) - se formează în interiorul dintelui și se produce de obicei atunci când nervul dintelui moare. Acest tip de abces expune vârful radicular al dintelui și poate afecta osul de susținere.
  
  Formațiunea bacteriană (puroi) trebuie drenată și curățată zona. În cazul unui abces periapical medicul dentist trebuie să realizeze un tratament al canalului radicular.
  
  

  celulita acută

  Fără să aibă o legătură cu celulita din sfera dermatologică, este caracterizată ca fiind o inflamație exudativă, de tip seros, ce se manifestă prin congestie locală și tumefacție dureroasă localizată în dreptul focarului cauzal.
  
  Poate avea consecințe mult mai grave decât abcesul și tratarea acesteia se face cu un o cură de antibiotice susținută și îndepărtarea sursei de infecție (extracția). Trebuie să consultați medicul dentist imediat.
  
  

  Blocarea unor corpuri străine între dinți

  • Nu utilizați obiecte acuțite, contodente pentru a îndepărta corpurile străine, resturile de alimente blocate între dinți, deoarece puteți vătăma gingia.
  • Utilizați ața dentară pentru a le îndepărta, având grijă să nu tăiați sau zgâriați gingia.
  • În cazul în care această metodă nu funcționează, apelați la asistență medicală.
  
  

  Fracturi ale maxilarului

  Dacă dumneavoastră credeți că aveți maxilarul fracturat (ca urmare a unei traume sau accident) aplicați comprese cu apă rece pentru a minimaliza umflătura.
  
  Trebuie să apelați la asistență medicală imediat (medicul dentist sau secția de urgențe a celui mai apropiat spital). De aceste urgențe se ocupă în general medicii chirurgiei maxilo-faciale și implică o intervenție chirurgicală și un tratament prelungit.
  
  

  Pierderea (căderea) plombei sau a coroanei dentare

  Restaurările dentare de acest tip pot la un moment să se desprindă, să devină mobile sau se pot rupe.
  
  Acestea reprezintă în rare situații o urgență stomatologică, însă pot provoca durere.
  Cauza acestor pierderi este în general dezvoltarea unor carii sub plomba sau coroana dentară, ce determină schimbarea formei dintelui, astfel încât nu mai poate susține restaurarea. În acest caz, înainte de a restaura dintele, trebuie să fie curățată zona cariată.
  Aceste urgențe pot fi tratate de către medicul dentist, și de obicei se înlocuiește plomba sau se recimentează coroana dentară. Pacienții pot acuza o creștere a sensibilității dentare în zona afectată.
  
  

  Desprinderea sârmelor, brackeț-ilor sau a arcurilor ortodontice

  Necesită atenție sporită, din cauza pericolului de a vătăma țesuturile moi din cadrul cavității bucale și de a zgâria suprafața dinților.
  
  Pentru a evita aceste inconveniente, trebuie să acoperiți capătul porțiunii din aparat ce s-a desprins/rupt cu un căpăcel mic din bumbac sau ceară dentară, după care trebuie să consultați medicul ortodont imediat.
  
  • Nu încercați să forțați reașezarea porțiunii desprinse și nici tăierea acesteia.
  
  

  Vătămări ale țesuturilor moi

  Țesuturile moi ale cavității bucale includ gingiile, limba, buzele și obrajii.
  
  Deoarece țesuturile moi ale cavității orale sunt extrem de sensibile și conțin numeroși nervi și vase de sânge, vătămarea acestora poate provoca disconfort, durere și sângerare. Din cauza vascularizării intense, o astfel de rană poate fi mai gravă decât pare. Sunt cazuri în care sunt necesare copci pentru a închide rana.
  
  Iată câteva măsuri temporare de ameliorare a durerii și oprire a sângerării:
  
  • Clătiți gura cu soluție salină (de la farmacie).
  • Aceste răni trebuie să fie curățate delicat cu un pansament sau un material curat.
  • Un pansament sau un tifon umed trebuie aplicat și ținut în locul respectiv timp de 20 minute. În cazul în care sângerare nu se oprește trebuie să consultați medicul.
  • Puneți o compresă cu apă rece în exteriorul obrazului, pentru a ameliora durerea și a preveni umflarea.
  • Aplicați gheață pe zonele învinețite.
  Dacă după aceste proceduri sângerarea nu se oprește, trebuie să consultați imediat medicul dentist.
  
  

  pericoronarita (inflamația pericoronară)

  Este o inflamație a țesutului gingival ce acoperă suprafața de ocluzie a molarilor care nu au ieșit definitiv în cavitatea bucală.
  
  Această inflamație este frecvent întâlnită în cazul măselelor de minte, și în special a celor din partea inferioară a maxilarului.
  Principala cauză a acestei inflamații este pătrunderea unor resturi alimentare și bacterii sub lamboul gingiei (lambou = fragment de țesut, de formă variabilă, care este disecat de la origine, dar rămâne legat de țesutul de origine printr-un pedicul nutritiv).
  
  Simptomele:
  
  • un gust neplăcut în gură (din cauza infecției);
  • respirație urât mirositoare;
  • durere în zona din spate a dinților;
  • inflamarea gingiei;
  • incapacitatea de a deschide și inchide gura normal;
  
  
  • Nu utilizați comprese călduțe pe față, în zona afectată, însă puteți clăti gura cu apă călduță.
  • Trebuie să consultați un medic dentist imediat.
  
  Tratarea acestei inflamații poate fi destul de complicată, însă inflamația se retrage atunci când fie lamboul este îndepărtat, fie măseaua de minte este extrasă sau pătrunde prin țesutul gingival pentru a se dezvolta în continuare.