Alergia la ambrozie

Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) este o plantă anuală, invazivă, responsabilă de marea majoritate a cazurilor de alergii respiratorii în perioada toamnei.

Ea înflorește în lunile august-octombrie și o singură plantă matură poate elibera pana la 1 miliard de granule de polen și zeci de mii de semințe ce își păstrează capacitatea de germinare ani de zile. Vârful perioadei de înflorire este de la mijlocul lunii august până la sfarșitul lunii septembrie, iar eliberarea de polen începe dimineața, odată cu răsăritul și continuă pe parcursul zilei, atingând apogeul la orele prânzului.
Eliberarea maximă se produce în zilele calde și uscate, când temperaturile nocturne sunt mai mari de 10 grade Celsius.

Ambrozia sau „iarba pârloagelor” este o importantă problemă în Statele Unite ale Americii, Europa (în special zona balcanică, valea Ronului), Canada, Japonia, Australia, iar în majoritatea țărilor europene planta este combătută prin metode chimice și mecanice, fiind recunoscută oficial ca plantă de carantină. (1, 2, 3)

Simptome

Alergia la ambrozie apare la persoanele sensibilizate, al căror sistem imun interpretează polenul ca fiind dăunător organismului și declanșează o reacție împotriva lui.

Deseori persoanele sensibilizate la polenul de ambrozie sunt alergice și la alte tipuri de polen, iar expresia clinică este rinita alergică.
Manifestările alergice încep la sfârșitul verii sau începutul toamnei, când planta înflorește și durează de obicei până la venirea frigului când ambrozia moare.

Simptomele cuprind:

• rinoree apoasă;
• strănut;
• prurit oculonazal;
• secreții oculare.

Persoanele astmatice pot suferi exacerbări în această perioadă, manifestate prin tuse, wheezing sau senzație de constricție toracică.

În rare cazuri există reacții încrucișate (din cauza similitudinii polenului de ambrozie cu alte fructe sau plante), iar persoanele pot manifesta alergii la pepene galben, roșii, kiwi, banane, ceaiul de tei sau mierea făcută din polenul unor plante înrudite cu ambrozia.

Aceste reacții sunt de regulă reprezentate de senzație de prurit în cavitatea orală (limbă, faringe), însă în cazuri excepționale pot merge până la șoc anafilactic.

Deși asociată cel mai adesea cu rinita alergică, alergia la ambrozie se poate manifesta și prin urticarie: papule intens pruriginoase cu caracter migrator, eritem. (1, 2, 3)

Diagnostic

Diagnosticul de alergie la ambrozie este sugerat de anamneză (rinită alergică sezonieră) și confirmat de teste cutanate (prick test) sau serologice.

Testele cutanate sunt realizate prin înțeparea ușoară a pielii și aplicarea pe suprafața acesteia a unei cantități mici de alergen; testul este considerat pozitiv dacă la locul inocularii apare senzație de prurit, edem, eritem.

Testele serologice constau în dovedirea existenței anticorpilor anti Amb a 1 (alergenul major) în sânge. (1, 2, 3)

Tratament

În prezent nu există un tratament specific în alergia la ambrozie, el fiind unul profilactic și simptomatic.

Pe perioada de înflorire a plantei, persoanele alergice trebuie să țină ferestrele închise mai ales în timpul dimineții, până la amiază când se atinge apogeul eliberării de polen și să folosească aerul condiționat, preferabil unul cu filtru HEPA (high efficency particulate air - elimină 99% din polen, dar și alte tipuri de alergeni: scuame de pe pielea animalelor, praf).

Concomitent, se pot folosi și purificatoarele de aer.

Hainele trebuie uscate în casă cu ajutorul unui uscător, în locul expunerii lor afară.

Simptomele pot fi minimizate cu ajutorul antihistaminicelor (per os sau sub formă de spray intranazal), a corticosteroizilor (spray intranazal) sau în caz de prurit și secreții oculare abundente pot fi folosite picăturile din aceleași clase de medicamente.

Tratamentul profilactic se începe cu 12 săptămâni înaintea sezonului de înflorire și constă în administrarea zilnică de antihistaminice.

În cazurile în care simptomele nu pot fi tratate satisfăcător prin medicație, se poate încerca terapia de desensibilizare (administrarea de alergen în doze crescânde pe o perioadă lungă de timp). (1, 2, 3)