Alveolotomia

Alveolotomia este o tehnică chirurgicală prin care se urmărește extragerea unor dinți sau resturi de rădăcini ce nu pot fi îndepărtați prin tehnici simple de extracție. Este o intervenție efectuată sub anestezie locală, în care se face o fenestrație (decupare a tablei osoase) în osul alveolar în scopul facilitării accesului la rădăcină. Prin îndepărtarea porțiunii de os care o acoperă, aceasta poate fi vizualizată direct, iar manipularea instrumentelor devine mai ușoară, traiectul și poziția radiculară fiind la vedere, este posibilă realizarea unei extracții corecte în timp scurt și netraumatizant pentru pacient.

Indicații

Se optează pentru această tehnică ori de câte ori extracția pe cale obișnuită nu are șanse de succes sau nu este posibilă:

• Când în urma unor extracții, mai vechi sau recente, au rămas resturi implantate în os ce se pot infecta, complicațiile septice interesând osul sau/și regiuni anatomice de vecinătate;
• Când rădăcinile au o formă anatomică specială, fiind inabordabile prin tehnici simple (convergențe sau divergențe);
• Când dinții sunt lipiți de os (hipercimentoza, anchiloza) și nu există spațiu între alveolă și dinte, ligamentele periodontale s-au calcifiat, dintele făcând corp comun cu osul;
• Când rădăcina este situatâ sub o punte dentară fixă pe care dorim să o păstrăm în cavitatea orală a pacientului sau când dinții vecini s-au deplasat și nu mai există loc la suprafața alveolei pentru a introduce instrumentele pe cale obișnuită;
• Dacă există riscul insinuării instrumentului în sinusul maxilar sau împingerii rădăcinii în această cavitate;
• Dacă dinții prezintă chisturi mari sau formațiuni tumorale pe traiectul rădăcinii;
• Dinții care prezintă risc de fractură (carii importante, anomalii de structură).

Indicații preoperatorii:

• Se recomandă pacienților să mănânce înainte de a se prezenta pentru operație, deoarece există riscul unei hipoglicemii care trebuie compensată;
• Este recomandată clatirea bucală cu soluții antiseptice în scopul diminuării florei bacteriene;
• Pacientul purtător de proteză mobilă o va îndepărta din cavitatea orală pentru a nu fi aspirată în timpul intervenției;
• Se lasă hainele groase, se deshid nasturii de la gât, se slăbește centura urmărind asigurarea unei respirații normale.

Tehnica alveolotomiei

În dependență de cazul clinic se va alege și tehnica de alveolotomie corespunzătoare.

• Alveolotomia cu rezecție limitată a tablei osoase
• Alveolotomia cu rezecție parțială sau totală
• Alveolotomia cu fenestrație apicală
• Alveolotomia pe cale alveolară înaltă (Tehnica Wassmundt)

În toate cazurile, intervenția va începe cu anestezia loco-regională a zonei. Se taie mucoasa gingivală cu tot cu periostul din dreptul dintelui respectiv, cu grijă deoarece ea va reprezenta substratul de vindecare a plăgii postoperator. Cu ajutorul unor instrumente speciale (decolatoare) se va îndepărta gingia pentru a descoperi osul ce acoperă rădăcina în limita necesității. Perforarea lui se realizează cu freze de os asigurând răcirea în scopul evitării supraîncălzirii ce se poate complica prin necroză. În dependență de poziția rădăcinii se va calcula și cât de mare trebuie să fie suprafața abordată, dar și localizarea ei (dinspre marginea alveolei spre apex până la descoperirea rădăcinii sau fenestrația la nivel de apex). Dacă tabla este groasă, se perforează o serie de orificii circumscrise regiunii care mai apoi se unesc cu ajutorul unei freze, eliminându-se în bloc. Urmează extracția propriu-zisă a restului cu ajutorul elevatorului, pensei sau chiuretei. Cavitatea rămasă este curățită eventual, de țesutul de granulație sau așchiile osoase remanente, verificată să nu rămână margini de os care să irite mucoasa cu care se va acoperi, se spală cu ser fiziologic sau/și apă oxigenată. Lamboul decolat inițial se aduce peste gaura osoasă atât cât să acopere și marginea alveolei și se suturează cu fir neresorbabil.
În cazul în care nu se reușește acoperirea în totalitate a osului, se aplică meșe cu iodoform, eventual susținute de ligaturi de sârmă (meșele se schimbă după 3 zile).

Recomandări

• Timp de o oră pacientul va menține compresele, după care le va îndepărta;
• Alimentația se poate relua după două ore, cu condiția ca mâncarea să fie în stare lichidă sau semilichidă, să nu fie fierbinte sau prea rece;
• Este interzis fumatul și consumul de alcool în prima zi după intervenție; rana nu va fi deranjată cu limba pentru a permite organizarea cheagului de protecție și a evita o hemoragie postoperatorie;
• Periajul dentar și alimentația normală se reiau a doua zi, evitând zona pentru a-i permite cicatrizarea;
• După 7 zile, pacientul se va prezenta pentru scoaterea firelor de sutură.
• Se indică tratamentul cu antialgice pentru a reduce inflamația și durerile (exceptând aspirina), antibioticele se vor prescrie doar la pacienții cu risc de suprainfecție (diabet, endocardită, SIDA etc), când operația a fost lungă și traumatizantă sau dacă în terenul pe care s-a intervenit exista deja un proces infecțios;
• Pentru a reduce inflamația se mai poate recomanda aplicarea de pansamente cu gheață în dreptul zonei, menținute maxim 15 min, de mai multe ori în cursul primelor două zile.

Complicații postoperatorii

• Durerea și edemul (inflamarea regiunii) sunt manifestări normale și încep să scadă în cel mult 3 zile; dacă nu se retrag este necesar să vă prezentați la medic;
• Hematoamele la nivelul feței, necesită tratament cu antibiotice pentru a evita suprainfectarea lor (vindecarea durează aproximativ două săptămâni), dacă medicul consideră că este cazul, se drenează;
• Infectarea plăgii, ce nu permite cictrizarea va beneficia de un tratament cu meșe de iodoform sau repetarea suturii, după eliminarea prealabilă a țesuturilor patologice.