Investigațiile necesare în diagnosticul și monitorizarea obezității
Obezitatea, considerată la ora actuală o afecțiune cronică, presupune acumularea de țesut adipos în exces, care afectează starea de sănătate a organismului, crește riscul complicațiilor pe termen lung și scurtează durata vieții.
Prevalența obezității și supraponderii în România este de aproximativ 57% din populație, 21% fiind persoane cu obezitate. Aproximativ 11% dintre copiii și adolescenții din România sunt obezi, iar 25% sunt supraponderali. Conform World Obesity Atlas, rata de creștere a obezității în România până în 2035 va fi de 2,1%/an la adulți și de 5,6%/an la copii, ceea ce ne situează în rândul țărilor cu cea mai accentuată rată de creștere a obezității la copii.
Obezitatea se împarte în 3 grade în funcție de indicele de masă corporală:
- gradul 1: IMC 30-34,9 kg/m2;
- gradul 2: IMC 35-39,9 kg/m2;
- gradul 3: IMC peste 40 kg/m2, cunoscut și sub denumirea de obezitate morbidă, extremă sau severă, stadializată în funcție de prezența complicațiilor și gravitatea acestora.
Această abordare subliniază faptul că obezitatea trebuie diagnosticată, tratată și monitorizată la fel ca orice altă afecțiune cronică (ex. hipertensiunea arterială, diabetul zaharat). Din păcate, accesarea serviciilor de sănătate menite să stabilească un diagnostic corect și complet, precum și stabilirea unui plan de tratament sunt întârziate uneori de lipsa de informare sau de factori socio-culturali, precum stigmatizarea persoanelor cu obezitate, prin prejudecăți și stereotipuri negative.
Citiți continuarea articolului: