Analizele uzuale: ce înseamnă și cum le interpretăm corect
Analizele de rutină pot depista precoce afecțiuni cardiovasculare, metabolice, renale, hepatice etc., fiind complementare cu anamneza și cu investigațiile clinice și instrumentale. Când există o suspiciune de diagnostic sau dorim să eliminăm un diagnostic diferențial, putem realiza o selecție adecvată a analizelor, iar interpretarea acestora trebuie făcută întotdeauna având în vedere contextul clinic. Întrucât valorile depind de factori precum vârsta, sexul, momentul recoltării, medicația și alimentația, este importantă corelarea acestora cu simptomele și istoricul medical.
Analizele uzuale cuprind investigațiile de laborator efectuate periodic pentru evaluarea stării generale de sănătate, fiind recomandate anual, la un control de rutină sau în cadrul evaluărilor preventive.
Una dintre investigaţiile de rutină este hemoleucograma completă, care cuprinde analiza detaliată a globulelor roșii, a celor albe și a plachetelor sanguine. Prin examinarea fracţiunilor celulare, se obţin informaţii care permit identificarea unui sindrom anemic, atunci când valorile eritrocitelor sunt reduse. În schimb, valorile crescute ale hemoglobinei sau ale hematocritului apar, în mod obișnuit, în contextul deshidratării sau al policitemiilor. În ceea ce privește leucocitele, acestea au sarcina de a proteja organismul de infecții și alte agresiuni externe. În cadrul lor se disting mai multe tipuri – neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile și bazofile – fiecare având o funcție specifică în răspunsul imun. De obicei, obiectivăm valori crescute (leucocitoză) ale acestora în cadrul infecțiilor, inflamațiilor sau sub efectul stresului și pot să scadă (leucopenie) în cazul unor infecții virale severe, al tratamentelor imunosupresoare sau al afecțiunilor hematologice. Și valorile crescute ale eozinofilelor ne pot orienta către investigații suplimentare, putând indica alergii sau parazitoze.
Numărul și funcționalitatea plachetelor sanguine pot obiectiva tulburări de coagulare, determinând un risc crescut de sângerare sau predispoziția pentru formarea cheagurilor. Trombocitopenia (valori mai mici de 150.000/µl) duce la prelungirea timpului de sângerare, putând fi întâlnită și în afecțiuni autoimune, infecții, splenomegalie sau afecțiuni maligne. Trombocitoza reactivă, numită și trombocitoză secundară, este cel mai frecvent tip de trombocitoză, fiind de obicei tranzitorie, deoarece valorile crescute ale trombocitelor apar ca reacție la o altă afecțiune. Cel mai frecvent sunt asociate cu afecțiuni inflamatorii, anemie, intervenție chirurgicală sau unele afecțiuni maligne.
Citiți continuarea articolului:
https://www.arcadiamedical.ro/medinfo/analizele-uzuale-ce-inseamna-si-cum-le-interpretam-corect

