Bacteriemie

©

Autor:

Bacteriemia reprezintă prezența bacteriilor vii în sânge. Bacteriemia asimptomatică poate apărea după manevre stomatologice, gastro-intestinale, genito-urinare sau în urma îngrijirii unei plăgi, precum și secundar utilizării unor catetere; pacientul poate prezenta în acest caz febră. Bacteriemia poate fi tranzitorie sau poate avea consecințe metastatice sau sistemice. Infecțiile asimptomatice evoluează către starea de boală atunci când organismul este tarat (imunitatea scăzută), ajungând chiar la septicemie. Apariția unor simptome severe, însoțite de febră, atestă gravitatea procesului infecțios- sepsis sau șoc septic.

Sepsisul este infecția sistemică care induce o reacție numită sindrom de răspuns inflamator sistemic- reacție inflamatorie acută cu manifestări clinice sistemice ce apar secundar descărcării în torentul sangvin a numeroși mediatori inflamatori endogeni.

Șocul septic este sepsisul sever asociat cu hipotensiune și hipoperfuzie sistemică care nu răspunde la reechilibrarea hidrică.

Bacteriemia poate determina endocardită la pacienții cu anomalii ale valvelor cardiace, necesitând astfel tratament antibiotic profilactic înaintea tuturor procedurilor. [1], [2], [3], [4]

Epidemiologie

Rezistența la antibiotice, comorbiditățile multiple, spitalizarea și instituționalizarea se asociază cu un risc crescut de a adezvolta bacteriemie. Majoritatea infecțiilor sistemice au ca agenți patogeni bacilii gram negativi, însă odată cu fenomenul de îmbătrânire a populației și a utilizării dispozitivelor medicale în vederea anumitor proceduri, în ultimii 20 de ani s-a înregistrat o creștere a prevalenței bacteriilor aerobe gram-pozitive. [1], [2]

Cauze

Cauzele bacteriemiei sunt:

  • proceduri dentare sau periajul energic al dinților, extracții dentare;
  • cateterizarea tractului urinar inferior;
  • biopsii gastro-intestinale sau rectale;
  • pneumonia;
  • tratamentul chirurgical al unui abces;
  • colonizarea dispozitivelor plasate în interior (catetere intracardiace, dispozitive și tuburi chirurgicale).


Bacteriemia cu bacterii gram-negative secundară infecției îsi are originea cel mai frecvent în tractul gastro-intestinal sau genito-urinar și la nivelul pielii pacienților cu ulcere de decubit, precum și la pacienții cu boli cronice și imunitate compromisă. În același timp, pacienții compromiși pot dezvolta bacteriemie cu anaerobi, fungi și coci gram-pozitivi.

Bacteriemia cu stafilococi apare frecvent la utilizatorii de medicamente injectabile.

Bacteriemia cu Bacteroides (anaerobi gram-negativi) se întâlnește la pacienții cu infecții abdominale și pelvine (în special tractul genital feminin). [1], [2], [3]

Mecanisme de apariție

Bacteriemia debutează cu o infecție localizată care apoi se răspândește prin torentul sangvin, afectând organe precum rinichiul, creierul, plămânii. Bacteriile atacă sistemul imun care inițial este responsabil de clearance-ul microbian, în timp ce ficatul și splina filtrează bacteriile care circulă în sânge. Bacteriile colonizează sursa principală de infecție; acestea pot fi tranzitorii și nesemnificative clinic sau pot scăpa răspunsului imun al gazdei, se înmulțesc, iar infecția locală poate migra în alte părți ale corpului. Bacteriile viabile prezente în fluxul sangvin pot determina septicemie. Prima barieră împotriva invaziei bacteriene este reprezentată de piele și mucoase. Bariera naturală de apărare este distrusă prin proceduri medicale, traumatisme, arsuri, ulcere, dar și prin procesul de îmbătrânire. [1], [2]

Clasificare

Bacteriemia poate fi tranzitorie (periajul dințior, biopsie), intermitentă (cu evoluțe către abces), sau persistentă (intravasculară). [4]

Diagnostic

Diagnosticul bacteriemiei este formulat pe baza istoricului medical, semnelor și simptomelor caracteristice, analize de laborator (markeri inflamatori-neutrofile, proteina C reactivă, procalcitonina), culturi din sânge și din alte eșantioane, sumar de urină, urocultură, examen coprocitologic și coproculturi (în caz de suspiciune de focar infecțios cu sediu digestiv), puncție lombară (în meningite), lavaj bronhoalveolar (în pneumonii).

Simptome precum febră persistentă, frisoane, tahipnee (creșterea frecvenței respiratorii), alterarea stării generale, hipotensiune, alături de simptomele gastro-intestinale (grețuri, vărsături, diaree, dureri abdominale), sunt sugestive pentru sepsis sau șoc septic. Pacientul mai poate prezenta pierderea apetitului, confuzie sau pierderea conștienței, tahicardie.

Într-o suspiciune de bacteriemie, sepsis sau șoc septic, diagnosticul este confirmat de hemoculturi, precum și culturi din eșantioanele corespunzătoare.

Șocul septic apare la 25-40% dintre pacienții cu bacteriemie semnificativă. [1], [2], [3], [4]

Prognostic și tratament

Pacienții cu imunitate compromisă, care au risc de endocardită, sunt profilactizați antibiotic înaintea procedurilor care pot produce bacteriemie semnificativă. Pacienții suspectați de bacteriemie primesc empiric antibiotice până la rezultatul culturilor, când tratamentul se va efectua țintit. Continuarea terapiei presupune ajustarea antibioterapiei conform rezultatelor de la cultură; se îndepărtează dispozitivele interne dacă acestea sunt suspicionate a fi sursa bacteriemiei.

Nu există o durată optimă a tratamentului, în majoritatea cazurilor tratamentul antibiotic se continuă 7-14 zile și se administrează întotdeauna parenteral. Administrarea orală este recomandată atunci când pacientul este clinic stabil și afebril de 48 de ore.


Cei 5D ai terapiei antimicrobiene optime iau în calcul:

  • right Diagnosis- diagosticul corect
  • right Drug- antibioticul corect
  • right Dose- doza corectă, important de apreciat în contextul potențialei coexistențe a unei insuficiențe renale sau hepatice
  • right Duration- durata corectă
  • De-escalation- dezescaladarea terapiei de spectru larg la terapie țintită, după identificarea agentului patogen și stabilirea profilului său de sensibilitate la antibiotice. [1], [2], [4]


Complicații

Bacteriemia poate determina anumite complicații care pun în pericol viața pacientului. Acestea pot fi:

  • sepsis;
  • meningită;
  • endocardită;
  • osteomielită;
  • peritonită;
  • celulită. [2], [4]

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Infecție bacteriană sau virală? Indiciile leucogramei (formula leucocitară)
  • O nouă tehnică ajută suprafețele din metal să distrugă rapid bacteriile
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.