Viziunea mea ca psihoterapeut
A fi cel mai bun parinte care poti fi pentru copilul tau este o misiune importanta si nu tocmai usoara in acelasi timp. Presupune dragoste si cunostinte, responsabilitate, rabdare. Stim cu totii mai mult sau mai putin lucrurile acestea, partea cea mai dificila intervine atunci cand trebuie sa le punem in aplicare...! Mai ales fiindca de cele mai multe ori ne gasim in postura in care devenim parinti fara sa fim pregatiti cu adevarat pentru acest rol. Cel mai probabil ajungem sa ne comportam asa cum vazut la parintii nostri sau sa facem exact contrariul a ceea ce au facut ei. Si astfel, se poate sa ne aflam in pozitia in care ignoram sau tinem cont mai putin de nevoile, dorintele, caracteristicile personale ale copilului, de particularitatile si unicitatea lui.
Insa, ca parinte sa poti sa raspunzi potrivit nevoilor exprimate de propriul copil, sa-ti armonizezi stilul parental in functie de ceea ce transmite el inseamna sa-l ajuti sa creasca si sa se dezvolte echilibrat si sa devina, probabil, cel mai bun adult care ar fi putut sa fie, o persoana responsabila, capabila, implinita.
Sigur, exista parinti care reusesc sa construiasca o relatie armonioasa, consistenta cu copiii lor, care se straduiesc sa ofere un cadru propice unei bune dezvoltari fizice si psihice, constientizand- mai mult sau mai putin- importanta faptului ca astfel pun bazele, fundamentul devenirii viitoare a copilului lor- startul in viata.
Exista totusi si situatii cand, din diverse motive, de cele mai multe ori independente de vointa si dorintele proprii, se petrec evenimente de viata care adesea ne surprind mai putin pregatiti, si atat copilul cat si parintele sunt nevoiti sa le faca fata. Uneori, fara o raportare corecta, dezvoltarea unui copil poate fi afectata major, marcandu-l intr-un mod negativ.
Revenind la ideea de inceput a acestor randuri, rolul parintelui este esential si una dintre sarcinile lui este si aceea de a observa indeaproape copilul si de a sesiza acele manifestari in conduita lui care nu se incadreaza in normalitate sau care trezesc suspiciune. Ca parinte, a te informa, a apela la opinia si suportul unui specialist, a te preocupa de fericirea copilului, de starea lui psihica reprezinta o dovada de maturitate si responsabilitate, si nu in ultimul rand de curaj- curajul si determinarea de a face primii pasi atunci cand lucrurile nu merg bine si sa actionezi pentru a imbunatati situatia.
Daca exista ceva ce dorim sa schimbam la copilul nostru, ar trebui sa ne uitam mai intai la noi insine daca nu exista ceva ce ar trebui schimbat la noi. - C.G. Jung