ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Bucuresti

Mini ghid de intelegere a stadiilor de dezvoltare la copii

Autor: psihoterapeut Adriana Serban-Ionescu

Ca parinte, poate ca ti-ai pus deja anumite intrebari legate de dezvoltarea copilului tau: „Care sunt caracteristicile varstei copilului meu? Este normal modul in care se comporta in anumite situatii ?” sau „Cum ar fi mai bine sa ma port cu el?” Iata, foarte pe scurt, anumite particularitati ale etapelor de dezvoltare psiho-comportamentala parcurse de copii: Prima copilarie, adica intre 1 si 3 ani. In acesta perioada copilul invata sa imite, deci este bine ca parintii sa aiba grija la felul cum se manifesta- nu numai in aceasta perioada- fata de copil pentru ca ei sunt primele lui modele. Copiii adopta foarte mult din comportamnetul parintilor, de aceea sa nu ne miram atunci cand acesta face ceea ce face parintele si nu ce zice. Este important ca parintele sa aiba un comportament congruent cu ceea ce spune, adica sa faca el insusi ceea ce vrea sa transmita verbal copilului (sa nu minta si sa spuna adevarul, sa nu fie nervos si sa ramana calm in situatii dificile etc). In acest stadiu de dezvoltare, copiii experimenteaza jocul intr-un mod simbolic, gasind noi insusiri obiectelor, adica sa nu fim atat de surprinsi atunci cand foloseste un biscuite din care a muscat pe post de tren si sa propuna parintelui sa se joace in acest fel cu el. Acum invata sa deseneze… (iar „operele” lui vor fi, mai mult ca probabil, doar mâzgălituri) sau va dori sa incerce sa faca diverse lucruri pe care le fac adultii (sa participe la executia diverselor activitati din bucataria mamei sau din atelierul de lucru al tatalui)- e important in aceasta perioada de dezvoltare a copiilor, ca parintii sa nu-si manifeste dezamagirea fata de modul in care sunt executate, ci sa aiba calmul si rabdarea necesara sa faca lucrurile impreuna, sa il incurajeze pe copil sa continue, sa-l invete- ca lectii pentru viata- ca pentru a reusi este nevoie sa exerseze. Este bine ca parintele sa accepte ideea ca in acesta etapa de viata atentia copilului este superficiala si ca in permanenta este stimulat de lumea care il inconjoara, curios sa o cunoasca. Rolul parintelui, in acesta perioada este sa-l invate povestioare scurte, insusiri ale lucrurilor si fiintelor, prenumele lor ca parinti, pentru că acum le poate retine și reproduce. Este etapa din dezvoltare când invata sa vorbeasca si este esential ca parintele sa comunice intens cu el. A doua copilarie cuprinsa intre 3 si 6-7 ani este perioada in care copii sunt foarte curiosi sa afle lumea din jurul sau... nu trebuie sa ne mire ca va pipai tot ce vede pentru ca asa cunoaste el lucrurile. E nevoie sa intelegem şi sa acceptam ca individualitatea psihica a copilului se formeaza mai ales atunci cand se opune la tot ce ii vom cere si (ne) va testa până unde poate merge. Putem sta linistiti pentru ca această perioadă va trece si copilul va invata sa se adapteze la cerinţele parintelui. Este important ca parintele sa nu se enerveze si sa respecte dorința copilului atunci cand, de exemplu cere să i se spuna aceleaşi povești pentru că acum, el are nevoie să-și consolideze imaginile din minte. Cea de-a perioada din copilărie este cuprinsa intre 7-10 ani. Este cea in care copilul devine scolar. Este capital spijinul parintelui in aceasta etapa. El trebuie sa se adapteze mediului scolar si de aceea are nevoie mai mult ca oricand de reguli si ordine, de respectarea unui program zilnic bine stabilit in care sa isi faca temele, sa se joace in aer liber si sa doarma cel putin 10 ore pentru a avea rezultate bune la scoala. Pubertatea este stadiul de dezvoltare cuprins intre 10-14 ani. Este bine ca parintii sa se pregateasca si sa inteleaga faptul ca in aceasta perioada fiul sau fiica lor devin mai sensibili in plan emotional, si tot acum apare intersul fata de sexul opus. Detasarea (usoara) fata de parinti si, uneori, critica fata de acestia...face parte din evolutia fireasca a unui copil acum preadolescent. In aceasta etapa de dezvoltare isi manifesta preferinta pentru grupul celor egali de varsta, pentru ca astfel isi testeaza calitatile. Adolescenţa este perioada dintre 14 și 20 ani. In aceasta etapa de dezvoltare, copilul ajuns acum adolescent are nevoie din partea parintilor - mai mult ca niciodata in evolutia sa- de a experimenta mai multa libertate, intodeauna insa insotita de limite. Mai multa liberatate inseamna si asumarea responsabilitatilor- si parintii au rolul de a-l ajuta pe adolescent sa constientizeze acest lucru. Este important ca parintii sa manifeste dragoste, grija, incredere... si echilibru intre aceste coordonate. Prea mult control si grija il va face sa se razvratesaca si sa refuze o „dragoste” care ar putea sa o perceapa ca sufocanta, iar prea putin interes si atentie fata de universul preocuparilor lui- il va face sa se simta neimportant si sa traga concluzia ca poate sa faca orice, pentru ca oricum parintilor nu le pasa. Sigur, acestea au fost doar cateva din particularitatile specifice dezvoltarii unui copil-in general vorbind. Multe alte caracteristici pot fi adaugate, printre care acelea care constituie individualitatea proprie fiecaruia. Daca toate acestea insumate asigura functionarea copilului in familie si in afara ei, la gradinita sau la scoala, atunci putem vorbi de normalitate.

 
Programare