Coalescenţa labială (labiile mici lipite la fetiţe)

Coalescența labială (cunoscuta și ca adeziune labială) este o problemă medicală care constă în fuziunea labiilor minore în copilărie (majoritatea cazurilor apar între 13 și 23 luni). Afecțiunea, deși temporară, afectează aproximativ 1,8% dintre fetițe. În general, labiile lipite sunt observate de părinte după baie sau de doctorul pediatru la un consult de rutină. (1, 2)

Semne și simptome

Pe lângă labiile minore lipite există și alte simptome asociate coalescenței labiale: (1, 2, 3, 4, 5)

• zona genitală pare plată
• labia minoră este mică sau chiar absentă
• diferențe de culoare între zona labială și restul zonei genitale
• rar, umflături sau beșici
• dureri în zona genitală
• dificultăți la urinare
• scurgeri din vagin
• usturimi la urinare (primul indiciu al unei infecții urinare)

Trebuie știut că în multe cazuri de coalescență labială aceste simptome pot lipsi cu totul, singurul semn fiind alipirea labiilor minore. (6)

Cauze

Una dintre principalele cauze ale adeziunii labiale este un nivel scăzut al estrogenului. În mod normal labiile se separă la naștere deoarece o parte din estrogenul mamei este transmis prin placentă la bebeluș. După aproximativ 3-6 luni nivelul estrogenului scade, iar labiile minore se pot lipi ca urmare a unei iritații (de multe ori, eritem fesier) a pielii apărute, de cele mai multe ori, din cauza igienei inadecvate a zonei intime sau din cauza folosirii unor săpunuri sau pudre parfumate. (7)

De asemenea, este posibil la alipirea labiilor să apară ca urmare a unei traume fizice (de exemplu, căderea din leagăn și lovirea în zona genitală). (8)

Diagnostic

Doctorul pediatru sau medicul de familie pune diagnosticul după inspectarea vulvei fetiței. Coalescența labială arată ca un pod de țesuturi care acoperă intrarea vaginală sau uretrală. (9)

Tratament

De regulă, coalescența labială fără dificultăți la urinare sau alte simptome (usturime, durere, etc.) se vindecă de la sine în timp. Atunci când simptomele sunt prezente, doctorul recomandă aplicare de cremă cu estrogen (pentru cel puțin 1-2 luni) care are efecte pozitive în 90% din cazuri. Este bine de știut că această cremă nu trebuie aplicată în cantități mari. Prea mult estrogen poate duce la schimbări de culoare (vulva devine închisă la culoare) sau, foarte rar, sângerări vaginale. (8, 10, 12)

Alternativ, se recomandă cremă pe bază de betametazonă (pentru maximum 3 luni), care este la fel de eficientă, dar are mai puține efecte secundare. (9, 11)

După ce labiile minore se dezlipesc, se mai aplică 2-3 săptămâni crema cu estrogen sau betametazonă, după care se trece pe o cremă pe bază de vaselină. (9)

În fine, dacă aplicarea acestor creme nu reușește să dezlipească labiile, singura soluție rămasă este operația. Acest lucru se întâmplă foarte rar, fiind mai degrabă o excepție a cazurilor de coalescență labială. (5, 6)

Operațiile de separare labială au loc sub anestezie locală sau, în cazul în care fetița este agitată, va fi adormită. Pentru a asigura vindecarea zonei după operație doctorul va recomanda folosirea unei creme cu vaselină. (4, 5, 6)

Există riscul ca adeziunea labială să revină chiar și după operație, așa că este foarte importantă igiena intimă (cu produse fără ingrediente iritabile) precum și aplicarea cremei pentru 6-12 luni după intervenție. (7, 8, 9)

Coalescența labială nu poate fi prevenită motiv pentru care igiena zilnică și inspectarea zonei pentru iritații sau roșeală este obligatorie în primele 24 luni din viața fetiței. (9)

Coalescența labială este o afecțiune medicală rară și temporară care afectează în mod neplăcut viața celei mici. Igiena adecvată, observarea iritațiilor și drumul la doctor la apariția simptomelor sunt principalele măsuri pentru a combate această problemă.