Coma indusă medicamentos

Coma indusă medicamentos reprezintă o stare de inactivare profundă a creierului, de alterare importantă a stării de conștiență, care este obținută prin utilizarea unui medicament. Este o metodă folosită pentru protecția creierului în diverse situații ce presupun lezarea sa, precum hipertensiunea intracraniană și statusul epileptic. (1), (2)

Coma indusă medicamentos este obținută prin titrarea unui anestezic (cel mai frecvent propofol, pentobarbital și tiopental), în funcție de activitatea cerebrală reflectată prin electroencefalogramă (EEG). Revenirea din comă presupune întreruperea administrării medicamentului utilizat. (1), (2), (3)

Cauze

În condiții de lezare a creierului, pentru protecția acestuia, este necesară utilizarea unui anestezic care reduce metabolismul cerebral și fluxul sanguin, astfel diminuând tensiunea intracraniană. (1)

Coma indusă medicamentos este utilizată pentru tratamentul pacienților cu risc ridicat de afectare a creierului, în situații precum:

• hipertensiunea intracraniană
• statusul epileptic
• trauma craniană
• supradozarea drogurilor (1), (2)

În ceea ce privește statusul epileptic, medicamentul este folosit cu scopul de a inhiba activitatea focarului epileptic. (1)

Pentru inducția comei sunt utilizate medicamente cu efect continuu asupra pacientului, ce permit menținerea comei pentru o perioadă suficient de lungă. Cel mai frecvent se realizează cu:

• propofol
• pentobarbital
• tiopental (3)

Coma indusă medicamentos este obținută prin titrarea anestezicului în funcție de activitatea cerebrală reflectată prin electroencefalogramă (EEG). Este urmărit patternul EEG de tip „burst suppression”, care reflectă o inactivare profundă la nivelul creierului. Atunci când acest tip de traseu EEG este atins, controlul poate fi realizat prin scăderea sau creșterea ratei de infuzie a anestezicului pentru a modifica nivelul de supresie. De obicei, coma indusă medicamentos este necesară pentru minim 24 de ore. (1)

Riscurile presupuse de această procedură sunt cel mai frecvent reprezentate de:

• scăderea tensiunii arteriale
• infecții pulmonare în urma inhibării reflexului de tuse
• coșmaruri (3)

Semne și simptome

Pacientul în comă este inconștient și prezintă activitate cerebrală minimă. Are ochii închiși și nu răspunde la diverși stimuli din mediul înconjurător, precum sunete, durere, nu poate realiza mișcări voluntare și nu comunică. Reflexele sunt, de asemenea, reduse. (4)

Diagnostic clinic și paraclinic

Evaluarea nivelului stării de conștiență se realizează cu ajutorul scalei Glasgow, care reflectă funcția cerebrală și răspunsul la stimuli. Această scală cuprinde următoarele elemente: deschiderea ochilor, răspunsul verbal, mișcările voluntare. Majoritatea pacienților comatoși au un scor de maximum 8. (3), (4)

Coma indusă medicamentos este reflectată de patternul „burst suppresion” pe electroencefalogramă, care semnifică o inactivare profundă la nivelul creierului. (1)

Tratament

Tratamentul pacienților aflați în comă presupune susținerea funcțiilor vitale, precum respirația și activitatea cardiacă. Pentru revenirea din coma indusă medicamentos este necesară întreruperea anestezicului folosit pentru inducție, atunci când nu mai este nevoie menținerea sa. (1), (4)