Bună, sunt Daniela Constantin, psiholog și psihoterapeut în Brăila, licențiată și specializată în psihoterapie integrativă, acreditată de Colegiul Psihologilor din România.
Am absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde am obținut diploma de licență în psihologie. Formarea în psihoterapie integrativă am realizat-o în cadrul Asociației Române de Psihoterapie Integrativă din București, masterandă la Universitatea „Titu Maiorescu” din București, Facultatea de Psihologie, specializarea Psihanaliză. Sunt membră a Colegiului Psihologilor din România și membră A.R.P.I.
Parcurgerea tuturor acestor programe de formare a reprezentat o experiență valoroasă pentru mine. Cunoștințele dobândite în psihologie și psihoterapie mi-au schimbat perspectiva, modul de gândire și m-au ajutat să devin o versiune mai bună și mai înțeleaptă a mea.
Îmi doresc ca această transformare personală să o pot oferi, la rândul meu, sub forma sprijinului emoțional, a înțelegerii și a informațiilor utile, persoanelor care aleg „să se oprească din a face și să pășească în a fi” (Sheryl Paul).
De ce am ales psihoterapia integrativă?
Pentru că aceasta oferă o perspectivă amplă asupra complexității ființei umane, pornind de la unitatea corp–minte–spirit și folosind metode din diverse școli psihoterapeutice, fără a se limita la una singură.
Psihoterapia integrativă este flexibilă și se adaptează nevoilor fiecărui client, îmbinând tehnici din psihoterapia clasică, cognitiv-comportamentală, hipnoterapie, psihanaliză, psihodramă ș.a.
La baza acestei abordări stă ideea filosofică potrivit căreia nu există un singur adevăr absolut.
În continuare, voi reda o metaforă sugestivă pentru originile psihoterapiei integrative și pentru direcțiile actuale ale domeniului:
”Pe o insula indepartata, tinerii aflati in cautarea unei abordari teoretice si practice pentru a explica existenta umana si-au propus sa consulte mai multi intelepti. Primul intelept le propune o filosofie de viata care are la baza culoarea albastra. El subliniaza cu convingere ca cea mai importanta culoare a curcubeului este cea albastra. Al doilea intelept, imbracat in intregime in haine rosii, le prezinta o filosofie total diferita. El lauda virtutile culorii rosii, care ar fi culoarea cea mai importanta pentru realizarea confortului oricarei persoane. Contrar celor doi colegi, cel de-al treilea intelept a inceput sa laude meritele culorii galbene. El le vorbeste pe larg despre pace, confort si liniste. A alege galbenul inseamna, dupa acest intelept, a alege pacea interioara. Apoi, tinerii elevi asista la prezentarea filosofiilor fondate pe combinarea a doua culori primare… Si de data aceasta fiecare intelept pretinde, pe rand, ca modul lui de abordare ar fi cel mai eficient pentru intelegerea existentei umane. Dupa aceste discursuri, majoritatea tinerilor invatacei se întrebau confuzi si dezorientati ce culori sa aleaga si dupa ce criterii. La capatul catorva zile de reflexie, ei sunt convocati in cadrul unei ultime intalniri pentru a comunica ce orientare filosofica au ales. Spre marea lor surpriza, ei au fost primiti de marele guru al insulei care a si contabilizat optiunile, foarte disparate, exprimate: combinari de doua culori –58%; albastru –20%; galben –13%; rosu –9%. Marele guru le-a propus, apoi, o experienta. El a dispus culorile curcubeului pe un disc pe care a inceput sa-l roteasca. Pe masura ce el accelera miscarea, aparea, spre marea uimire a tinerilor elevi, culoarea alba. Au inceput atunci sa discute impreuna despre natura si compozitia acestui nou fenomen.” (Dufour)