Dinții tociți (abrazați)

De-a lungul istoriei, principala cauză a piederii țesuturilor dure dentare a fost caria dentară. Atunci când au fost îmbunătățite metodele de igienizare a cavității orale, precum și apariția pastelor de dinți și a gelurilor îmbogățite cu fluor, incidența cariei dentare a scăzut, astfel că a crescut și durata de viață a unui dinte pe arcada dentară. Cu toate acestea, viața prelungită a unui dinte pe arcade presupune uzura acestuia (sau „tocirea”) care poate fi fiziologică sau patologică. (1)

Atunci când tocirea dinților se produce în zeci de ani, atunci când nu este accentuată, este de aceeași intensitate pe suprafețele masticatorii ale tuturor dinților de pe arcade și se manifestă la persoane de vârsta a treia, putem vorbi de o uzură fiziologică a dinților sau de atriția dentară.

Uzura patologică poate avea diferite forme și cauze, apare la orice vârstă și poate avea diferite grade de intensitate. Uzura patologică se poate manifesta în diferite forme – abrazia, abfracția și eroziunea. Aceste denumiri reflectă, de obicei, etiologia (cauzele) uzurii dentare, dar există situații când două forme se pot suprapune în cazul aceluiași pacient. (1)

Cauze

Înainte de a începe un tratament corespunzător în cazul unui pacient cu uzură dentară patologică, medicul dentist trebuie să identifice cauza apariției acestei afecțiuni și stabilirea diagnosticului.

Abrazia dentară este uzura unuia sau a mai multor dinți din cavitatea orală cauzată de procese mecanice (fricțiune), cel mai frecvent prin mestecarea sau interpunerea între dinți, în mod repetat, a unor obiecte dure. Frecvent, abrazia dentară apare pe fondul unei igiene dentare exagerate, prin periajul intempestiv, cu perii de dinți dure, cu paste de dinți abrazive și cu aplicarea unei tehnici și presiuni greșite din partea pacientului. (1)
   
Abfracția dentară reprezintă uzura dinților cauzată, de asemenea, de procese mecanice, de data aceasta de forțe parafuncționale sau de forțe masticatorii anormale. Aceste forțe apar atunci când relațiile ocluzale dintre dinți sunt anomale (felul cum dinții de pe cele două arcade dentare – maxilară și mandibulară – au contacte unii cu alții atunci când cavitatea orală este închisă) și se manifestă fie prin mișcări de masticație atipice, fie prin scrâșnitul anormal al dinților în afara momentelor de masticație. Aceste forțe anormale produc microfisuri și microfracturi în smalțul dintelui, iar pe termen lung apar zone de uzură pe suprafața acestuia. (1), (2)

Eroziunea dentară este cauzată de procese chimice care se produc la nivelul țesuturilor dure dentare (smalț și dentină). Procesul chimic de distrugere a cristalelor de hidroxiapatită din structura acestor țesuturi dure este practic același ca și în cazul cariei dentare. Cu toate acestea, sursa de acid nu este rezultatul metabolismului bacteriilor din cavitatea orală, ci poate fi o sursă externă sau internă. (2)
   
Sursele acide externe sunt multiple:

• băuturile acide: sucurile carbogazoase, sucurile de fructe, băuturile energizante etc.
• alimentele acide: fructe precum citricele, fructele de pădure, merele, caisele, prunele, ananasul, căpșunele etc.
• medicamentele acide: suplimentele cu vitamina C sub formă masticabilă, când vitamina C rămâne în contact prelungit cu suprafața dinților. (3)

Sursele acide interne provin, cel mai adesea, din sucurile gastrice, cu un conținut crescut de acid clorhidric. Acesta ajunge în cavitatea bucală fie prin refluxul gastro-esofagian, fie în cazul vărsăturilor frecvente, cum sunt pacienții bulimici de exemplu. Nu trebuie ignorate aumite boli metabolice care pot acidifia saliva (un pH scăzut) și care determină de asemenea, o uzură chimică a suprafețelor dentare. (2)
   

Localizarea abraziei dentare

Abrazia dentară se poate manifesta la nivel diferit, în cavitatea bucală, în funcție de cauză. Atunci când este consecința unui periaj intempestiv, abrazia se poate observa în regiunea cervicală a fețelor vestibulare ale dinților posteriori (zona de lângă marginea gingiei a fețelor dentare vizibile din cavitatea bucală). Atunci când este consecința interpunerii unui obiect dur (a unui creion/pix, fumatul de pipă, folosirea unei scobitori) abrazia apare pe fețele dinților utilizate fie în incizia alimentelor, fie în masticație (la nivelul dinților posteriori). (1)
 
Abfracția dentară se manifestă la limita dintre smalțul dentar și cementul radicular, astfel că frecvent apare sub nivelul gingiei. Fiind localizată aici, este puțin probabil ca uzura dentară să fie cauzată prin periaj intempestiv sau interpunerea unui obiect dur. (1)
  
Eroziunea dentară apare diferit, în funcție de cauza – internă sau externă – care a produs uzura. Atunci când ea este una externă, eroziunea apare pe fețele externe ale dinților (cele vizibile direct în cavitatea bucală) fiindcă acestea sunt zonele cu care intră în contact sursele acide. Atunci când este rezultatul unui consum exagerat de fructe, eroziunile pot apărea și pe fețele masticatorii ale dinților.
  
Când cauza este una de tipul refluxului gastro esofagian sau vărsăturle frecvente, eroziunile apar pe fețele interioare ale dinților (spre limbă), fiindcă această zonă este prima cu care acidul clorhidric din sucurile gastrice va intra în contact (2) .
  

Diagnostic

Medicul dentist este cel care va diagnostica tipul de uzură. Identificarea cauzei și implicit a formei de uzură dentară este foarte importantă în stabilirea planului de tratament, deoarece înlăturarea cauzei va determina menținerea rezultatelor obținute prin tratament și va preveni reapariția uzurii dentare în alte zone.

Clinic, gradul de uzură dentară este cuantificabil, în scopul de a stabili un diagnostic precis, dar și un plan de tratament. Astfel, uzura dentară se poate manifesta doar în smalțul dentar, în smalț și în dentină, cu sau fără expunerea camerei pulpare, afectarea cementului radicular etc. (4)

Tratament

Tratamentele în cazul uzurii dentare depind de gradul de distrucție la nivelul dintelui/dinților. Astfel, medicul dentist apelează la tehnici de reconstituire dentară (obturații sau plombe, coroane protetice cu sau fără reconstituiri corono-radiculare). Toate acestea se vor realiza în paralel cu eliminarea cauzelor, acest lucru însemnând și colaborarea cu alte specialități medicale (medic internist, nutrițonist, psihiatru etc).

Recomandări

Prevenirea apariției și reapariției uzurii dentare cea mai importantă. Putem preveni uzura dentară realizând un periaj dentar corect, fără o presiune excesivă asupra dinților, cu alternarea pastelor de dinți (mai abrazive și mai puțin abrazive) și cu utilizarea unor perii de dinți soft sau medium. 

De asemenea, trebuie evitată introducerea în cavitatea bucală a obiectelor dure, precum pixul, creionul, pixul, cuie etc. Se recomandă renunțarea la fumatul pipei, dar și consumul moderat de alimente și băuturi acide.
  
Atunci când uzura dentară este deja instalată, foarte importantă este contribuția medicului dentist care prin întrebări țintă pe care le pune pacientului, poate afla cel mai frecvent cauza uzurii dentare. Astfel medicul dentist va crea o listă personalizată de recomandări pentru a preveni reapariția uzurii dentare și pentru ca prognosticul afecțiunii să fie unul favorabil.