Să înțelegem tulburarea de panică
Tulburarea de panică face parte din grupul tulburărilor de anxietate, alături de fobii, tulburări obsesiv-compulsive și tulburări de stres posttraumatic. Acestea sunt cele mai frecvente tulburări psihiatrice, fiind mai des întâlnite la populația de sex feminin. Ea se caracterizează prin recurența unor atacuri de panică însoțite de o anxietate anticipatorie legată de experimentarea unui nou atac de panică.
Atacul debutează brusc, cu anxietate intensă, progresivă, ce atinge intensitatea maximă în cel mult 10 minute. De cele mai multe ori acesta apare fără motiv, din senin, fiind acompaniat de o multitudine de simptome precum:
- amețeli sau senzația de leșin
- transpirații
- palpitații
- senzații de furnicături și amorțeli la nivelul extremităților
- tremor
- senzație de sufocare și dureri în piept
- teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
- teama de a muri
Numeroase afecțiuni medicale pot prezenta simptome asemănătoare atacului de panică precum: palpitațiile și durerile în piept din cadrul infarctului miocardic, lipsa de aer întâlnită la cei care suferă de astm, parestezii în cadrul afecțiunilor neurologice și deficitului de vitamina B12 sau senzația de amețeală întâlnită în cazul anemiilor.
Nu sunt rare cazurile în care unele persoane se prezintă la medic pentru dureri intense în piept și palpitații, îngrijorate ca au suferit un infarct miocardic, dar la o examinare atentă, să afle ca sunt perfect sănătoase. Sentimentul de frustrare devine cu atât mai pregnant cu cât aceste episoade se repetă, îngrijorarea că ar putea retrăi o astfel de situație se intensifică și astfel calitatea vieții este profund influențată în sens negativ, unele persoane ajungând chiar să evite să plece de acasă.
Un consult psihiatric poate clarifica cauzele acestor simptome și medicul poate oferi un tratament de specialitate. Atacul de panică poate fi indus de o serie de factori psihologici precum frustrări și stresuri continue sau severe, anxietatea devenind apoi un răspuns condiționat la alte situații frustrante mai puțin severe. Atacul de panică este astfel rezultatul tendinței de interpretare catastrofică a senzațiilor corporale ce apar într-un context anxios banal. Spre exemplu dificultatea de a respira este interpretată eronat ca o senzație de sufocare pe care persoana încearcă sa o depășească prin hiperventilație. Se declanșează astfel un cerc vicios deoarece hiperventilația determină scăderea nivelului pulmonar de dioxid de carbon ce induce mai departe un proces de vasoconstricție și astfel o cantitate mai mică de oxigen va ajunge la nivel cerebral, rezultând senzații de amețeală, sufocare, parestezii la nivelul extremităților, modificări cognitive și de percepție cu teama de a pierde controlul corpului.
Dacă nu este tratată, evoluția devine cronică și este complicată până la 65% din cazuri de depresie sau dependență de alcool și alte droguri. Tratamentul tulburării de panică constă în psihoterapie și tratament medicamentos. Psihologul vă poate învăța în primul rând să conștientizați că ceea ce simțiți este un atac de panică și să aplicați diverse tehnici de relaxare a respirației și a anumitor grupe musculare. De asemenea, reducerea consumului de cafea și renunțarea la fumat pot scădea considerabil frecvența atacurilor de panică. Tratamentul medicamentos va fi inițiat de către un medic psihiatru, atunci când acestea sunt severe sau acompaniate de depresie și de scăderea considerabilă a calității vieții.
Este important să solicitați un consult psihiatric și un tratament de specialitate cât mai repede posibil pentru a evita cronicizarea acestei afecțiuni.