ROmedic Cabinete medicale Brasov Cabinete Psihiatrie Psihiatrie Brasov

Dependența de antidepresive. Mit sau realitate?

Dependența de antidepresive. Mit sau realitate?
Autor: Dr. Mihalache Delia

          Întâlnesc frecvent în practica medicală persoane care se tem să urmeze un tratament cu antidepresive. De ce? Răspunsul la această întrebare este aproape invariabil: “dar dacă devin dependent de ele?”

          Antidepresivele sunt medicamente utilizate pentru a trata tulburări ale dispoziției, fie ele depresii, anxietăți sau stări mixte anxios-depresive. Cauzele acestor tulburări sunt multiple:

  • prezența unor situații de viață sau evenimente care au un impact negativ important în viața unei persoane
  • ca stare secundară a unor boli cronice sau terminale
  • depresia postpartum ce se poate instala în urma unei sarcini, etc.

          Doar o mică parte dintre cei care suferă de depresie sau anxietate conștientizează aceste afecțiuni, în primul rând pentru că simptomatologia se instalează si evoluează lent pe parcursul mai multor săptămâni sau luni. De cele mai multe ori persoanele ajung să solicite ajutor medical destul de târziu, atunci când recuperarea se va realiza mai dificil și va fi nevoie de un tratament de durată.

         Dintre cei care ajung totuși la medic, un număr și mai mic vor urma un tratament corespunzător, cei mai mulți fiind speriați de ideea de a deveni dependenți de antidepresive. Ulterior unii vor întrerupe tratamentul imediat cum vor obține o ameliorare a simptomatologiei. Și de aici se produce haosul.

Întreruperea bruscă a unui tratament cu antidepresive, fără un sfat medical referitor la modalitatea de a face acest lucru în siguranță, duce la apariția unui sindrom de întrerupere, denumit impropriu “sindrom de sevraj la antidepresive”.

          Termenul de “sevraj” implică automat o dependență, adică procurarea plăcerii din administrarea pastilelor, nevoia de creștere a dozei pentru a obține efectul dorit cât și alte simptome caracteristice drogurilor și fenomenului de toleranță-dependență-sevraj.

          Pacienții trebuie să fie informați de către medic că antidepresivele, asemenea altor medicamente precum antihipertensivele, antiepilepticele, antihistaminicele, fiind tratamente administrate pe o perioadă mai lungă de timp, vor determina gradual o adaptare fiziologică a organismului la aceste substanțe. În același fel și întreruperea administrării trebuie făcută treptat pentru a permite organismului să se reechilibreze în lipsa lor.

          Oprirea bruscă a administrării nu face altceva decât să întărească suspiciunile pacienților în legătură cu “dependența de pastile “odată ce sindromul de întrerupere se instalează la intensitate maximă. Printre cele mai frecvente simptome întâlnite sunt: amețeală, vertij, grețuri, vărsături, diaree, simptome pseudogripale (letargie, cefalee, transpirații, frisoane, dureri musculare), insomnie, anxietate, iritabilitate, dispoziție depresivă. Uneori întreaga simptomatologie pentru care s-a inițiat tratamentul in prima fază poate reveni, fiind deseori confundată de către pacient cu un nou episod de boală sau cu o altă afecțiune medicală. Astfel pacientul se poate expune la investigații inutile, la schimbarea nejustificată a tratamentului, sau va evita întru totul un tratament cu antidepresive și astfel va permite cronicizarea afecțiunilor, care ulterior vor avea un impact major asupra funcționării sociale și profesionale.

          Desigur că terminologia de specialitate și deosebirea riguroasă între “dependentă/sevraj” și “sindrom de întrerupere” poate fi lipsită de relevanță pentru pacient. Totuși, informarea acestuia în legătură cu posibilitatea apariției unor simptome de întrerupere, a faptului că ele se vor ameliora în câteva zile/săptămâni dacă sfatul medical este urmat corespunzător, poate face o diferență considerabilă în ce privește starea de bine și sănătatea pacientului.

 
Programare