Epiglotita flegmonoasă

Epiglota este un cartilaj de forma unei clapete situat la baza limbii, având rolul de a acoperi traheea în timpul actului de deglutiție. Consecutiv acestei mișcări, epiglota împiedică pătrunderea alimentelor în trahee, acestea fiind dirijate către esofag. Inflamația epiglotei poatră denumirea de epiglotită, iar cele mai frecvente cauze de apariție a acesteia sunt infecția microbiană, efectul iritant al anumitor substanțe din mediu sau traumatismele. Varianta flegmonoasă a epiglotitei afectează predominant copiii cu vârste cuprinse între 2 și 3 ani și deseori se extinde către structurile din vecinătate.

Cauze

Epiglotita flegmonoasă este specifică pacienților pediatrici în vârstă de până la 6 ani, iar microorganismul cel mai des implicat este Haemophilus influenzae tip B, bacterie responsabilă de producerea unui număr mare de infecții ale tractului respirator. Alte microorganisme implicate în patogenia epiglotitei flegmonoase sunt streptococul beta-hemolitic, pneumococul, stafilococul auriu, precum și virusurile gripale și paragripale.

Epiglotita acută (flegmonoasă) poate fi cauzată de asemenea de factori neinfecțioși precum inhalarea sau ingestia de substanțe iritante, lichide sau vapori fierbinți sau poate apărea consecutiv instalării unei reacții alergice (edemul glotic din cadrul șocului anafilactic).

Apariția acestei afecțiuni la adulți are loc mult mai rar, iar simptomatologia nu este la fel de importantă precum în cazul copiilor. (1), (2)

Semne și simptome

Debutul simptomatologiei este de tip acut, de ordinul minutelor, manifestările accentuându-se progresiv pe parcursul a câtorva ore. Principalele simptome ale epiglotitei flegmonoase sunt:
• Disfagie (deglutiție dificlă consecutiv edemului inflamator);
• Odinofagie (deglutiție dureroasă);
• Febră înaltă;
• Frisoane, care preced în general febra;
• Hipersalivație (copilul nu reușește să înghită saliva consecutiv durerii importante, iar aceasta se scurge din cavitatea bucală);
• Senzație de plenitudine la nivel cervical;
• Voce guturală.

Examenul clinic relevă următoarele detalii:
• Pacientul prezintă o stare de anxietate marcată, iar la inspecție se pot evidenția semne ale obstrucției căilor repiratorii (dispnee, stridor, cianoză);
• Poziția caracteristică acestei afecțiuni este cea „a trepiedului”: trunchiul aplecat înainte cu sprijin pe palme; de asemenea, pacientul tinde să realizeze hiperextensia gâtului cu protruzia mandibulei;
• Poziția de decubit dorsal determină apariția insuficienței respiratorii prin deplasarea în sens caudal al epiglotei inflamate;
• La palparea regiunii cervicale se pot evidenția adenopatii dureroase (ganglioni limfatici inflamați) ;
• Examenul local relevă congestie faringiană și tumefiere epiglotică importantă care se extinde către faldurile ariepiglotice. (1), (3), (4)

Doagnostic

Diagnosticul pozitiv se stabilește pe baza examenului fibroscopic care vizualizează în mod direct calea respiratorie și obiectivează aspectul roșiatic, edematos și rigid al epiglotei. Această manevră se efectuează după asigurarea suportului respirator, întrucât în cazul copiilor există riscul de obstrucție completă a căilor respiratorii consecutiv spasmului glotic. Prelevarea culturilor atât de la nivelul țesuturilor supraglotice, cât și a hemoculturilor permite identificarea agentului patologic și efectuarea antibiogramei. (2), (5)

Tratament

Abordarea terapeutică în cazul epiglotitei flegmonoase are la bază doi timpi distincți:
1. Securizarea căilor aeriene: reprezintă o manevră de maximă necesitate în cazul obstrucției căilor respiratorii, obiectivată prin apariția stridorului; aceasta se poate realiza prin introducerea unei sonde endotraheale sau prin efectuarea unei traheotomii; cazurile care nu evoluează către obstricția căii aeriene vor fi monitorizate cu atenție în unitatea de specialitate.
2. Antibioterapia: inițial se administrează o doză de antibiotic empiric, în acest sens se preferă ceftriaxona, iar după rezultatul antibiogramei se ajustează schema terapeutică, aceasta urmând să fie administrată pe o perioadă de 7-10 zile. (1), (5)

Prevenție

Cel mai eficient mijloc de prevenție este vaccinarea anti-Haemophilus influenzae tip B (Hib), acesta făcând parte din schema obligatorie de vaccinare. Administrarea are loc prima dată la vârsta de 2 luni, urmând să fie reperat la 4, 6, respectiv 12 luni. (6)