Expunerea îndelungată la altitudine foarte mare afectează funcția cardiopulmonară la adulții sănătoși din zonele de câmpie

Un studiu recent publicat în jurnalul Scientific Reports a evaluat impactul expunerii prelungite la altitudine foarte mare asupra funcției cardiopulmonare la adulți sănătoși din regiuni de câmpie, utilizând testarea cardiopulmonară de efort (TCPE). Studiul a fost conceput pentru a furniza date obiective care să sprijine dezvoltarea de măsuri preventive și strategii de adaptare pentru persoanele care lucrează sau locuiesc în zone de mare altitudine.
Altitudinile foarte mari, de peste 3.000 m, se caracterizează prin presiune atmosferică scăzută și hipoxie severă, factori ce pot produce modificări semnificative asupra sistemului cardiovascular și respirator. Deși populațiile native se adaptează fiziologic acestor condiții, indivizii proveniți din zonele de câmpie sunt mai vulnerabili la efectele nocive ale hipoxiei susținute.

Obiectivul studiului

Scopul cercetării a fost de a evalua, în mod cantitativ, efectele expunerii de 5 luni la altitudine foarte mare asupra funcției cardiopulmonare a 45 de adulți sănătoși din Beijing, folosind TCPE și teste de funcție pulmonară statică, înainte și după expunere.

Metodologie

Participanții, toți angajați în activități sedentare (medici, profesori, manageri), au fost monitorizați înainte și după o ședere de 5 luni în Lhasa (3.700 m altitudine). Evaluările au inclus:

• Indicele de masă corporală (IMC), circumferințe corporale, tensiune arterială, SpO2
• Teste TCPE (VO2peak, AT, WRpeak, ΔVO2/ΔWR, etc.)
• Teste de funcție pulmonară statică (FVC, FEV1, MVV, etc.)

Analizele au fost realizate cu ajutorul sistemului Quark PFT Ergo, iar datele au fost interpretate statistic prin t-test pereche și semnificație p < 0,05.

Rezultate

Modificări fiziologice de bază

După expunerea la altitudine:

• SBP și DBP au crescut semnificativ (p = 0,001);
• SpO2 a scăzut semnificativ (p < 0,001);
• Greutatea, IMC și frecvența cardiacă nu au suferit modificări semnificative.

Parametrii TCPE afectați

După revenirea la nivelul câmpiei, s-au observat scăderi semnificative (p < 0,001) în:

• VO2peak și AT (capacitate aerobă și prag anaerob);
• WRpeak și COpeak (puterea de vârf și debitul cardiac maxim);
• OUES și ΔVO2/ΔWR (eficiența oxigenului);
• VO2peak/HR și VEpeak (capacitatea de transport și ventilație);
• PetCO2peak – presiunea CO2 alveolar de vârf.

VE/VCO2 slope a crescut semnificativ (p = 0,004), indicând o eficiență ventilatorie redusă.

Funcția pulmonară statică

FVC, FEV1 și MVV au înregistrat variații minore nesemnificative statistic (p > 0,05), sugerând că impactul hipoxiei a fost mai pronunțat în dinamică decât în repaus.

Interpretare și mecanisme fiziopatologice

Scăderea VO2peak și AT reflectă o scădere a performanței metabolice și cardiopulmonare globale. Posibile cauze includ:

• Creșterea presiunii arteriale pulmonare → hipertrofie ventriculară dreaptă;
• Hipervâscozitate sangvină → rezistență crescută la fluxul microcirculator;
• Adaptări structurale miocardice → fibroză și contractilitate redusă.

Creșterea VE/VCO2 slope și scăderea PetCO2peak indică o ventilație ineficientă și perfuzie pulmonară deficitară. De asemenea, reducerea OUES indică o rezervă cardiopulmonară diminuată, sugerând impact semnificativ asupra respirației în efort susținut.

Recomandări și direcții preventive

Pe baza constatărilor, autorii propun următoarele strategii:

• Evaluare medicală și pre-adaptare înainte de mutarea la altitudine;
• Activitate fizică progresivă, de intensitate redusă sau moderată după sosire;
• Suplimentare intermitentă cu oxigen, în funcție de toleranță;
• Alimentație echilibrată, bogată în antioxidanți (vitamine C și E);
• Educație sanitară privind adaptarea la înălțime și riscurile asociate.

Limitări ale studiului

• Număr redus de participanți (n=45);
• Lipsa evaluării factorilor comportamentali (fumat, alcool);
• Exclusiv adulți chinezi din câmpie – rezultatele nu sunt generalizabile la alte populații;
• Lipsa analizelor invazive (hemoglobină, hematocrit, EPO).

Concluzii

Expunerea de lungă durată la altitudine foarte mare determină o scădere semnificativă a funcției cardiopulmonare și metabolice la adulții sănătoși proveniți din zonele de câmpie. Implementarea timpurie a măsurilor de recuperare și adaptare poate contribui la restabilirea performanței funcționale și la reducerea riscurilor de sănătate în mediul hipoxic.