Fibrilatia atriala - una dintre cele mai frecvente tulburari de ritm

©

Autor: Redacția ROmedic

Fibrilatia atriala - una dintre cele mai frecvente tulburari de ritm
Advertorial oferit de AIR MED

Fibrilatia atriala este una dintre cele mai frecvente tulburari de ritm, caracterizata printr–o depolarizare atriala total anarhica, dezorganizata, cu pierderea efectiva a contractiei atriale.

Propagarea excitatiei pe aceste circuite este facilitata de faptul ca stimularea vagala scurteaza durata perioadei refractare a miocardului atrial. Stimularea simpatoadrenergica favorizeaza instalarea diurna a fibrilatiei atriale paroxistice, la bolnavii cu cardiopatii organice, si in mod particular la aceia cu cardiopatie ischemica.

Factorii precipitanti ai formei adrenergice de fibrilatie atriala sunt: stresul, alcoolul, cafeina si ceaiul.

In functie de durata si de modul sau de terminate se clasifica in trei forme:
  • paroxistica,
  • persistenta
  • permanenta.

Fibrilatia atriala paroxistica are o durata de cel mult 7 zile, adeseori mai scurta de 24 de ore si se converteste spontan sau prin tratament medicamentos la ritm sinusal, cu relative usurinta.

Fibrilatia atriala persistenta dureaza mai mult de o saptamana si de obicei necesita pentru intrerupere o cardioversie electrica.

Fibrilatiei atriala permanenta ii apartin acei patienti la care tentativele de conversie electrica sau meclicamentoasa ale aritmiei raman fara succes.

Consecintele instalarii fibrilatiei atriale sunt reducerea cu 25-30% a debitului cardiac, remodelarea cardiaca si accidentele tromboembolice.

Reducerea debitului cardiac poate fi un factor precipitant al insuficientei cardiace congestive. Ea se datoreaza desfiintarii sistolei atriale, sistolelor ventriculare ineficiente (precedate de diastola scurta, si cu umplere ventriculara insuficienta), si regurgitarii mitrale sau tricuspidiene functionale generate de perturbarea mecanismului de inchidere normal al acestor valve. In timp, reducerea debitului cardiac se accentueaza, ca urmare a evolutiei bolii cauzale, sau a remodelarii dilatative a ventriculilor secundara tulburarii de ritm, care genereaza o adevarata tahicardiomiopatie. Ca urmare, la bolnavii cu fibrilatie atriala paroxistica sau persistenta perioadele aritmice devin tot mai lungi, recurenta fibrilatiei se produce la intervale de timp din ce in ce mai scurte, iar obtinerea si perenizarea ritmului sinusal, prin soc electric extern si droguri antiaritmice este din ce in ce mai dificila.

In aceste cazuri fibrilatia atriala este un inductor potential de edem pulmonar acut si/sau de hipotensiune arterial sistemica severa.

Tratament

Stategiile terapeutice in fibrilatia atriala au la baza trei optiuni fundamentale:
  • 1) restabilirea si mentinerea ritmului sinusal
  • 2) controlul frecventei ventriculare
  • 3) prevenirea accidentelor embolice; dintre acestea ultima optiune este obligatorie.

Restabilirea ritmului sinusal se poate face prin soc electric extern sau prin conversie medicamentoasa.
Conversia electrica electiva a aritmiei se face in cazurile de fibrilatie atriala cu durata indelungata (fibrilatie atriala persistenta), fara degradare hemodinamica. Conversia electrica efectiva este precedata de tratamentul anticoagulant oral. Administrarea prealabila de droguri antiaritmice care scad pragul de defibrilare electrica creste rata de success a conversiei electrice elective. In mod traditional, socul electric initial are energia de 200 Joule, iar daca nu se restabileste ritmul sinusal, energia este crescuta treptat spre 380 Joule.

Accesati acest link pentru detalii despre defibrilatoare.

Data actualizare: 25-04-2017 | creare: 25-04-2017 | Vizite: 1350
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeasi sectiune: