Adicția numită masturbare

B, 40, casatorit cu copii.
Există ceva de care bărbații nu pot fi mandri : masturbarea. Instinctul acela animalic de neoprit si care ne face turbați. Vin majoritatea medicilor si a specialiștilor si spun : in exces nu e e daunatoare, ba chiar face bine. Dar noi bărbații stim foarte bine, ca puțin si echilibrat ptr noi înseamnă o luptă cu tine însuți. Majoritatea din bărbați o fac aproape zilnic, uneori de mai multe ori pe zi.
Mereu si mereu ma chinui sa ma opresc, sa iau o pauza si nu prea reușesc. Sentimentul este de neputința, de rusine ptr faptul ca nu ma pot controla.
Natura meseriei presupune sa fiu plecat din cand in cand de langa sotie. După un episod de masturbare, am simțit la un moment dat ca ma lasă genunchii: am știut clar ca e de la masturbare; m-am dat jos din pat sa vad ce simt, si mi-a fost clar ca ambii genunchi îi simțeam slăbiți.
Am vb de mult cu soția despre asta. Am o soție care la 40 arata ca la 25. Știe cu ce mă confrunt, si niciodata nu mi-a reproșat nimic. Si ea se masturbează, dar foarte rar. Viața intimă e activa si dinamică. Ne simțim bine amândoi si la vârsta asta intervine si experiența. Singura problema sunt copiii de care trebuie sa ne ferim.
Felicitări tuturor celor care reușesc sa fie echilibrați, sau celor care pot sa se abțină săptămâni sau luni. Noi bărbații o simtim clar pe corpul nostru ca face rău, că ruinează. In reprizele de abstinență, fie ele si scurte se simte clar o îmbunătățire a tonusului a dispoziției.
Concluzia ptr mine este una singură, dăunează grav sănătății.