Fractura de cot

Fractura de cot

Fractura de cot este reprezentată de ruptura unui os de la nivelul articulației cotului. Cotul este o articulație între braț și antebraț. Oricare dintre oasele situate la nivelul acestei articulații, inclusiv olecranul sau „vârful cotului”, pot reprezenta un posibil risc de fractură. În funcție de complexitatea și profunzimea fracturii, aceasta poate fi însoțită și de fracturi ale altor structuri componente ale cotului, precum un ligament, tendon sau mușchi. (1)

Din punct de vedere anatomic, articulația cotului este formată din 3 oase principale: humerus, ulna și radius, ce sunt acoperite de cartilaj. Consistența cartilajului permite mobilitatea articulației și capacitatea de a absorbi șocul. Oasele sunt ținute împreună prin intermediul ligamentelor ce formează capsula articulară. Se găsesc două ligamente importante:

  • Ligamentul colateral medial - înspre interiorul cotului
  • Ligament colateral lateral - înspre exteriorul cotului
  • Ligament inelar


Acestea, împreună asigură stabilitatea cotului, ținând humerusul și ulna în strâns contact. Alte două tendoane importante de la nivelul cotului, sunt reprezentate de tendonul mușchiului biceps și tendonul mușchiului triceps. (2)

Există mai multe tipuri de fracturi de cot:

  • Fractura de olecran - apare, de obicei, atunci când mușchii tricepsului se contractă brusc în timpul unei căderi. Fiind osul situat în vârful cotului, este cel mai vulnerabil la fracturi deoarece mușchii sau alte țesuturi nu il acoperă.
  • Fractura de cap radial - capul radial este osul ce se articulează cu humerusul. Simptomele acestei fracturi includ durere la rotația palmei și extensia brațului, fiind însoțite de umflături.
  • Fractura distală a humerusului - fracturi mai rare, însoțite de dureri la nivelul cotului, tumefacție sau senzația de instabilitate la ridicarea unui obiect. (3)


Factori de risc

  • Persoanele în vârstă sunt mai predispuse la acest tip de fracturi
  • Participarea la sporturi precum fotbal, hockey, lupte sau gimnastică
  • Menopauza sau alte afecțiui ce pot conduce către pierderea osoasă sau minerală
  • Impactul direct asupra cotului (3)


Cauze

Cauzele ce pot conduce către fractura de cot sunt:

  • Căderi directe pe cot
  • Impactul unei lovituri puternice asupra cotului
  • Căderile pe un braț întins și în tensiune pentru a se sprijini în cădere, ce pot asocia și leziuni ligamentare (4)
  • Traumatismele (coliziuni de automobile sau motociclete) (3)


Orice altă leziune directă asupra cotului, încheieturii mâinii sau a umărului, poate afecta implicit cotul. (4)

Diagnostic

Din punct de vedere al diagnosticului, un medic poate pune acest diagnostic în urma unei evaluări fizice ale umărului, cotului și încheietura mâinii, urmată de o evaluare imagistică. Acest examen clinic constă și într-o serie de întrebări prin care medicul va deduce când a avut loc accidentul, gravitatea fracturii, gradul durerii și nivelul de mobilitate al articulațiilor. Necesită un istoric medical complet și pentru a înțelege dacă au mai existat anterior leziuni la acest nivel, crescând astfel riscul de a dezvolta acest tip de fractură sau de a o complica. (3)

Evaluarea imagistică constă în radiografie, ce permite localizarea exactă a fracturii și severitatea acesteia, precum și o evaluare computer tomograf ce are o acuratețe mult mai mare față de radiografie. (3)

Semne și simptome

Din punct de vedere al simptomatologiei, cel mai frecvent simptom care însoțește fractura de cot, este durerea acută, intensă, ce nu permite mobilitatea cotului. (3)

Simptomatologia fracturii de cot este adesea însoțită de:

  • Dureri ce apar brusc și pot limita posibilitatea mișcării cotului
  • Durere la mișcarea cotului sau rotația antebrațului
  • Se poate manifesta prin tumefacția „vârfului” cotului și vânătâi ce se pot extinde către braț sau către încheietura mâinii
  • Sensibilitate la atingere
  • Amorțeală la unul sau mai multe degete
  • Sentiment de instabilitate al articulației (4)


Alte simptome ale unei fracturi ce poate implica atât brațul, cât și antebrațui, pot fi:

  • Diformitatea cotului sau zonelor adiacente
  • Vânătăi, roșeață
  • Dificultate la mișcare- flexie, extensie, rotație
  • Amorțeală, senzație de rece la nivel de antebraț, mână sau degete
  • Durere severă în urma unei leziuni la nivel de cot (5)


De regulă, astfel de fracturi pot fi prevenite prin respectarea unor măsuri de siguranță. Exercițiile fizice regulate pot reduce rigiditatea și maximiza mobilitatea oaselor, precum și purtarea echipamentelor de protecție în sporturile mai periculoase. (3)

Uneori, chiar și cu un tratament corect instituit, unii pacienți pot suferi complicații pe termen lung, cum ar fi:

  • Dezvoltarea artritei post-traumatice- aceasta apare la nivelul articulației după o leziune. Poate să apară la scurt timp sau chiar după ani. Chiar dacă oasele se vindecă corect, faptul că cartilajul este deteriorat, poate duce la durere și rigiditate în timp (4)
  • Rigiditate și reducerea mobilității cotului- uneori pacienții nu iși pot recupera total mobilitatea deplină a articulațiilor, din acest motiv, unii necesită terapie fizică intensivă sau chiar intervenții chirurgicale suplimentare. (3)
  • Nealinirea oaselor sau articulație ce nu se poate alinia corect nici după tratament (3)


În funcție de fiecare pacient în parte, aceștia iși pot relua activitatea după aproximativ 4 luni, sau recuperarea poate dura chiar mai mult de un an. (4) Fractura de cot este adesea asociată cu complicații grave și potențial invalidante. Necesită asistență medicală imediată, mai ales dacă aveți răni deschise. (5)

Tratament

Tratamentul ce poate fi administrat la camera de gardă, poate fi reprezentat de o atelă care sa mențină cotul într-o poziție corectă, analgezice pentru ameliorarea durerii, antiinflamatoare, până când se decide dacă este nevoie sau nu de intervenție chirurgicală. De regulă, o atelă este purtată aproximativ 6 săptămâni înainte de a începe mișcări ușoare ale cotului. (4)

Ori de câte ori o fractură este deschisă, instabilă sau oasele s-au mutat din loc, va fi necesară o intervenție chirurgicală. În funcție de gravitatea fracturii, operația poate consta în repararea oaselor, a vaselor de sânge sau a nervilor. Din cauza riscului crescut de infecție, în primul rând, se va efectua curățarea plăgii, prevenind astfel riscul de diseminare al infecției în organism. Pacienții pot primi și o doză de vaccin antitenaos, pentru a preveni contaminarea suplimentară. (4)

Există și un tratament non-chirurgical ce poate fi aplicat în cazuri selecționate, cum ar fi utilizarea unei curele sau atele, atunci când fractura prezintă un risc scăzut de dislocare al oaselor, sau atunci când poziția oaselor este în regulă. (6)

Deoarece tratamentul non-chirurgical poate necesita perioade lungi, există riscul de rigidizare a cotului. Din acest motiv, de obicei, este necesară o perioadă de terapie fizică pentru a putea recâștiga mobilitatea. (4)

Un kinetoterapeut poate oferi o gamă de exerciții pentru:

  • Îmbunătățirea mobilității
  • Reducerea gradului de rigiditate
  • Consolidarea mușchilor de la nivelul cotului


Pe întreaga această perioadă, nu este permisă ridicarea de obiecte grele, împingerea sau tragerea de lucruri cu brațul rănit, timp de câteva săptămâni. (4)

În cazul în care persoana în cauză nu ajunge imediat la spital, până la sosirea echipajului medical, sunt recomandate de luat în considerare câteva sfaturi. Dacă aveți o rană deschisă, o puteți acoperi cu un bandaj sau un material curat. Dacă sângerați, aplicați o presiune fermă la nivelul plăgii și ridicați brațul. Pe zona umflată, este recomandat să aplicați un pachet cu gheață sau o compresă rece. (5)

Încercați pe cât posibil să imobilizați osul rupt. Nu încercați să îl îndreptați și nu încercați să împingeți un os rupt înapoi dacă acesa iese din piele. Acest lucru este permis doar de către un personal medical instruit. (5)

Concluzie

Fractura de cot este ruptura unuia dintre oasele componente articulației cotului, fiind o fractură des întâlnită. Aceasta poate fi prevenită prin obișnuința de a efectua exerciții fizice cât mai des, pentru o mai bună mobilitate a corpului, dar și prin purtarea echipamentelor de protecție în sporturile mai periculoase (de exemplu, ski). Acest tip de fracturi, în funcție de complexitate, pot să necesite doar o imobilizare a membrului respectiv timp de câteva săptămâni, sau chiar o intervenție chirurgicală, atunci când oasele nu sunt corect aliniate, se pot deplasa sau chiar ies din piele. Este important să ajungeți cât mai repede la urgențe, pentru a preveni alte posibile complicații sau infecții.


Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.