Funcționarea psihoterapiei, pe înțelesul tuturor!

Mulți oameni care vin la psihoterapie ar vrea să știe mai multe despre procesul din spatele întâlnirilor cu terapeutul. Mai precis, ar dori să afle din capul locului cum „funcționează” psihoterapia sau „ce îți face terapeutul, de fapt?”. Această dorință este cât se poate de legitimă, deși nu este foarte ușor să îi răspunzi. În primul rând, pentru a fi un psihoterapeut bun sunt necesari ani de pregătire și experiență, pe care cu greu i-ai putea rezuma în câteva răspunsuri scurte. Pe de altă parte, modelele psihologice sunt multe, complicate și, pe alocuri, greu de înțeles. Să nu uităm că nu lucrăm cu o știință la fel de precisă cum este anatomia, unde, de îndată ce deschizi corpul unui om, te aștepți cu maximă precizie să găsești organele și sistemele în locuri dinainte știute!



În psihoterapie, lucrăm cu ipoteze. Tu vei aduce o bogăție de experiențe, întrebări și solicitări: toate acestea nu pot fi înțelese pe deplin decât dacă sunt încadrate într-un model psihologic coerent. De exemplu, faptul că fumezi poate fi înțeles în următoarele moduri: poate fi considerat un obicei învățat, în virtutea faptului că ai primit recompensa grupurilor sociale de fumători sau poate fi un soi de protest în fața părinților care ți-au interzis fumatul, cu scopul de a-ți exprima autonomia sau poate fi o fixație în stadiul oral definit de psihanaliză sau poate avea o semnificație în funcție de istoria ta personală ...sau.... sau.... etc. Împreună, noi vom avea diverse intuiții despre care din explicații aduce mai multă înțelegere. Ei bine, odată cu explicația se vehiculează și intervenția, soluția care ți se va propune! De funcționarea ei depinde continuarea pe aceeași strategie sau schimbarea modului în care privim problema. Prin urmare, un psihoterapeut bun este un psihoterapeut care „jonglează” cu toate modelele psihologice, nu care este prizonierul unui singur mod de a vedea lucrurile: psihanalitic, sistemic, comportamental, etc.

Înțelegerea, explicarea (conceptualizarea) cazului este diferită de atribuirea unui diagnostic. Deși unele persoane vor să afle cum se „numește”, în termeni psihopatologici, problema de care suferă, vom încerca să nu ne agățăm de etichete. Etichetele se „lipesc” prea mult de mintea noastră și, de cele mai multe ori, nu ne lasă să evoluăm.

Așadar, cum „funcționează” procesul psihoterapiei? Este un proces prin care construim, împreună, ipoteze și soluții. Este o colaborare continuă, bazată pe înțelegere, dar nu rareori presărată cu momente de „magie”. Despre acestea din urmă, terapeutul nu vă poate spune foarte multe pentru că (nu-i așa?) un magician nu-și deconspiră niciodată secretele.