Greutatea la naștere poate influența riscul de afectare renală după ultramaratoane
Cohortă
Nivel 6 — Cohortă retrospectivă
©
Autor: Airinei Camelia 2024 vizite
Prezentare
Un studiu realizat pe alergători de ultramaraton sugerează că dezvoltarea intrauterină poate influența modul în care rinichii tolerează efortul fizic extrem la vârsta adultă. Cercetarea publicată în jurnalul Frontiers in Ecology and Evolution a arătat că atât greutatea mică la naștere, cât și greutatea foarte mare la naștere sunt asociate cu creșteri mai accentuate ale creatininei după curse de anduranță desfășurate în condiții de frig extrem sau căldură intensă, indicând o susceptibilitate crescută la afectare renală acută indusă de exercițiu.
Rinichiul joacă un rol esențial în aceste procese deoarece menține echilibrul hidroelectrolitic, susține funcția cardiovasculară și reglează filtrarea sângelui în timpul efortului prelungit.
În timpul exercițiului intens și de lungă durată, fluxul sanguin renal și rata de filtrare glomerulară scad deoarece sângele este redistribuit către mușchi și piele pentru disiparea căldurii.
Atunci când efortul este foarte prelungit, mai ales în condiții de deshidratare, poate apărea afectare musculară importantă, cu eliberarea de mioglobină în circulație. Aceasta poate obstrua tubii renali și poate favoriza apariția leziunii renale acute.
Totodată, dezvoltarea rinichiului este puternic influențată de viața intrauterină. Numărul de nefroni este stabilit până în săptămâna 36 de gestație, iar greutatea la naștere este strâns corelată cu acest număr.
Greutatea mică la naștere este asociată cu un număr redus de nefroni și cu o rezervă funcțională renală mai mică. Pentru a compensa, rinichii dezvoltă hiperfiltrare glomerulară și hipertrofie, ceea ce poate favoriza leziuni cumulative în timp.
Interesant este faptul că și greutatea foarte mare la naștere a fost asociată anterior cu risc crescut de boli renale și hipertensiune, sugerând existența unei relații în formă de U între greutatea la naștere și sănătatea renală.
Toți participanții:
Au fost măsurate înainte și imediat după cursă:
Scăderea în greutate corporală a fost utilizată ca marker indirect pentru deshidratare.
În medie:
Participanții din cursa desfășurată în căldură au avut și pierderi mai mari de greutate corporală:
La 35% dintre participanții din cursa „caldă”, pierderea ponderală a depășit 5%, iar maximul observat a fost de 9%, ceea ce sugerează deshidratare semnificativă.
Nivelurile post-cursă de mioglobină au fost:
Creșterea procentuală a mioglobinei a fost:
Autorii consideră că această diferență a fost influențată de designul curselor:
În schimb, cursa din Spania a fost organizată pe etape, cu perioade de recuperare între zile.
După ajustarea pentru sex, vârstă, distanța parcursă, deshidratare, afectare musculară, tipul cursei, atât greutatea mică la naștere, cât și greutatea foarte mare la naștere au fost asociate independent cu creșteri mai mari ale creatininei.
Cele mai mici creșteri ale creatininei au fost observate la o greutate la naștere de aproximativ 3,8 kg. Acest punct minim al curbei este similar cu valorile considerate anterior asociate cu:
Persoanele cu:
Acest lucru poate favoriza acumularea creatininei și apariția leziunii renale tranzitorii după exerciții intense.
Autorii sugerează că rezerva funcțională renală poate reprezenta unul dintre factorii care limitează toleranța individuală la efortul extrem.
Aceste observații sugerează că dezvoltarea fetală poate influența modul în care organismul tolerează stresul fiziologic extrem chiar și la adulți sănătoși și foarte antrenați.
Studiul sugerează că activitatea fizică extremă reprezintă un stres fiziologic important chiar și pentru indivizii adaptați la efort prelungit.
Exemple similare au fost observate și la populația Rarámuri din Mexic, cunoscută pentru tradiția alergării pe distanțe foarte lungi, unde au fost raportate:
Atât greutatea mică la naștere, cât și greutatea foarte mare la naștere au fost asociate cu creșteri mai mari ale creatininei după ultramaraton, independent de deshidratare, afectare musculară sau condițiile de mediu.
Rezultatele susțin ideea că dezvoltarea fetală și rezerva funcțională renală pot reprezenta factori biologici importanți care influențează limitele toleranței umane la efortul extrem.
Context
Capacitatea oamenilor de a desfășura activitate fizică de anduranță pe distanțe lungi a avut un rol central în evoluția speciei umane. Strategii precum vânătoarea prin urmărire persistentă au favorizat dezvoltarea unor adaptări fiziologice complexe pentru:- eficiență energetică;
- termoreglare;
- retenție de lichide;
- conservarea proteinelor.
Rinichiul joacă un rol esențial în aceste procese deoarece menține echilibrul hidroelectrolitic, susține funcția cardiovasculară și reglează filtrarea sângelui în timpul efortului prelungit.
În timpul exercițiului intens și de lungă durată, fluxul sanguin renal și rata de filtrare glomerulară scad deoarece sângele este redistribuit către mușchi și piele pentru disiparea căldurii.
Atunci când efortul este foarte prelungit, mai ales în condiții de deshidratare, poate apărea afectare musculară importantă, cu eliberarea de mioglobină în circulație. Aceasta poate obstrua tubii renali și poate favoriza apariția leziunii renale acute.
Totodată, dezvoltarea rinichiului este puternic influențată de viața intrauterină. Numărul de nefroni este stabilit până în săptămâna 36 de gestație, iar greutatea la naștere este strâns corelată cu acest număr.
Greutatea mică la naștere este asociată cu un număr redus de nefroni și cu o rezervă funcțională renală mai mică. Pentru a compensa, rinichii dezvoltă hiperfiltrare glomerulară și hipertrofie, ceea ce poate favoriza leziuni cumulative în timp.
Interesant este faptul că și greutatea foarte mare la naștere a fost asociată anterior cu risc crescut de boli renale și hipertensiune, sugerând existența unei relații în formă de U între greutatea la naștere și sănătatea renală.
Despre studiu
Cercetătorii au analizat 44 de alergători de ultramaraton: 29 bărbați și 15 femei. Participanții au fost recrutați din două competiții extreme:- Rovaniemi150 din Finlanda – desfășurată în condiții arctice, reci și cu zăpadă;
- Al Andalus Ultimate Trail din Spania – desfășurată în condiții de căldură intensă.
Toți participanții:
- aveau minimum 19 ani;
- nu aveau boli renale cunoscute;
- și-au raportat greutatea la naștere.
Au fost măsurate înainte și imediat după cursă:
- creatinina serică;
- mioglobina serică;
- greutatea corporală.
Scăderea în greutate corporală a fost utilizată ca marker indirect pentru deshidratare.
Diferențele dintre cursele în frig și cele în căldură
Cursele desfășurate în condiții de căldură au produs creșteri mai mari ale creatininei decât cele desfășurate în frig.În medie:
- creatinina a crescut cu 0,5 mg/dL în cursa „caldă”;
- comparativ cu 0,2 mg/dL în cursa „rece”.
Participanții din cursa desfășurată în căldură au avut și pierderi mai mari de greutate corporală:
- -3,6% în medie;
- comparativ cu -2,2% în cursa desfășurată în frig.
La 35% dintre participanții din cursa „caldă”, pierderea ponderală a depășit 5%, iar maximul observat a fost de 9%, ceea ce sugerează deshidratare semnificativă.
Afectarea musculară a fost mai mare în frig
Contrar așteptărilor, afectarea musculară evaluată prin mioglobină a fost mai severă în condiții de frig.Nivelurile post-cursă de mioglobină au fost:
- 4386 ng/mL în cursa „rece”;
- 2038 ng/mL în cursa „caldă”.
Creșterea procentuală a mioglobinei a fost:
- 3327% în frig;
- 1467% în căldură.
Autorii consideră că această diferență a fost influențată de designul curselor:
- cursa arctică a fost continuă și autosusținută;
- participanții au transportat echipamente și au avut puțin timp pentru odihnă;
- terenul cu zăpadă și umezeală a crescut solicitarea musculară.
În schimb, cursa din Spania a fost organizată pe etape, cu perioade de recuperare între zile.
Greutatea la naștere și modificările creatininei
Cea mai importantă observație a studiului a fost relația în formă de U dintre greutatea la naștere și creșterea creatininei după ultramaraton.După ajustarea pentru sex, vârstă, distanța parcursă, deshidratare, afectare musculară, tipul cursei, atât greutatea mică la naștere, cât și greutatea foarte mare la naștere au fost asociate independent cu creșteri mai mari ale creatininei.
Cele mai mici creșteri ale creatininei au fost observate la o greutate la naștere de aproximativ 3,8 kg. Acest punct minim al curbei este similar cu valorile considerate anterior asociate cu:
- risc minim de mortalitate neonatală;
- risc redus de diabet zaharat tip 2;
- funcție metabolică optimă.
Posibilă explicație biologică
Autorii consideră că rezultatele reflectă variații ale rezervei funcționale renale dezvoltate în viața fetală.Persoanele cu:
- greutate mică la naștere;
- sau greutate foarte mare la naștere;
Acest lucru poate favoriza acumularea creatininei și apariția leziunii renale tranzitorii după exerciții intense.
Autorii sugerează că rezerva funcțională renală poate reprezenta unul dintre factorii care limitează toleranța individuală la efortul extrem.
Rezultate importante privind riscul de leziune renală acută
Aplicând criteriile standard utilizate pentru suspiciunea de leziune renală acută la persoane neaflate în efort:- 57% dintre sportivi au avut creșteri ale creatininei ≥ 0,3 mg/dL;
- toți cei cinci participanți cu greutate la naștere ≤ 2,5 kg au îndeplinit acest criteriu.
Aceste observații sugerează că dezvoltarea fetală poate influența modul în care organismul tolerează stresul fiziologic extrem chiar și la adulți sănătoși și foarte antrenați.
Implicații evolutive
Autorii propun că rezerva funcțională a organelor, inclusiv a rinichilor, ar fi putut influența limitele biologice ale strategiilor de subzistență bazate pe anduranță în evoluția umană.Studiul sugerează că activitatea fizică extremă reprezintă un stres fiziologic important chiar și pentru indivizii adaptați la efort prelungit.
Exemple similare au fost observate și la populația Rarámuri din Mexic, cunoscută pentru tradiția alergării pe distanțe foarte lungi, unde au fost raportate:
- creșteri importante ale creatininei;
- depleție plasmatică;
- semne de afectare renală după curse de anduranță.
Limitările studiului
Autorii menționează mai multe limitări:- greutatea la naștere a fost auto-raportată;
- nu au existat informații despre vârsta gestațională;
- nu au fost disponibile date despre diabetul sau obezitatea maternă;
- numărul de participanți a fost relativ mic;
- sportivii de ultramaraton reprezintă o populație foarte selectată;
- nu au fost colectate date complete despre utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Concluzii
Studiul sugerează că greutatea la naștere poate influența susceptibilitatea rinichilor la stresul produs de exercițiul de anduranță extrem.Atât greutatea mică la naștere, cât și greutatea foarte mare la naștere au fost asociate cu creșteri mai mari ale creatininei după ultramaraton, independent de deshidratare, afectare musculară sau condițiile de mediu.
Rezultatele susțin ideea că dezvoltarea fetală și rezerva funcțională renală pot reprezenta factori biologici importanți care influențează limitele toleranței umane la efortul extrem.
Detalii studiu
Participanți
44
Intervenție
Participarea la competiții de ultramaraton (Rovaniemi150 sau Al Andalus Ultimate Trail).
Populație
44 de alergători de ultramaraton (29 bărbați, 15 femei) cu vârsta de minimum 19 ani și fără boli renale cunoscute.
Endpoint primar
Modificarea nivelului creatininei serice înainte și imediat după cursa de ultramaraton.
Efect principal
Greutatea la naștere mică sau foarte mare este asociată cu o creștere mai pronunțată a creatininei serice post-cursă, indicând o susceptibilitate crescută la stres renal.
Concluzii
Dezvoltarea fetală și rezerva funcțională renală sunt factori biologici care influențează toleranța la efort extrem, existând o relație în formă de U între greutatea la naștere și riscul de afectare renală.
Limitări
Greutatea la naștere auto-raportată, lipsa datelor despre vârsta gestațională, număr mic de participanți, populație foarte selectată, lipsa datelor despre utilizarea AINS.
Recomandări clinice
Monitorizarea funcției renale la sportivii de anduranță, luând în considerare istoricul dezvoltării fetale ca factor de risc pentru rezerva funcțională renală.
Referințe
Murray, A. A., Longman, D. P., Brown, E. L., et al. (2026). Birth weight shapes renal damage from prolonged endurance activity later in life. Frontiers in Ecology and Evolution 14. DOI: 10.3389/fevo.2026.1800460. https://www.frontiersin.org/journals/ecology-and-evolution/articles/10.3389/fevo.2026.1800460/full
Image by Drazen Zigic on Magnific
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.