Studii de cohortă — Nefrologie

Studiul demonstrează că o capacitate cardio-respiratorie ridicată este asociată cu un declin mai lent al funcției renale la vârstnici, evaluat prin cistatina C pe parcursul a 5 ani.

Studiul prospectiv pe 2808 pacienți cu DZ2 demonstrează că osmolalitatea urinară à jeun scăzută este un predictor independent pentru progresia bolii renale, oferind o stratificare a riscului aditivă.

Studiul demonstrează că o scădere de 30% a UPCR pe 2 ani este un indicator surogat comparabil cu UACR pentru riscul de insuficiență renală, fiind util în monitorizarea BRC și studii clinice.

Studiu de cohortă (N=151) arată că vârstnicii ≥75 ani în hemodializă au o mortalitate la 5 ani de 59,6%, cu risc crescut de fracturi și hipoalbuminemie, necesitând abordare geriatrică complexă.

Studiul validează ecuația EKFC în Norvegia, demonstrând o acuratețe superioară față de CKD-EPI la adulți și copii, reducând erorile de estimare a funcției renale la vârstele extreme.

Studiul NHANES (8.592 pacienți) demonstrează că scorurile neinvazive de fibroză hepatică (FIB-4, NFS, LiverRisk) prezic sindromul CKM avansat și mortalitatea cardiovasculară, oferind o stratificare...

Studiul demonstrează că un model de îngrijire multidisciplinară pentru sindromul cardiorenal-metabolic reduce HbA1c cu 1,2% și dublează aderența la tratamentul ghidat în 6,8 luni.

Restricția de sare la cirotici cu hiponatremie severă crește riscul de leziune renală acută și mortalitatea, fără a îmbunătăți controlul ascitei, comparativ cu dieta liberă.

Studiul longitudinal pe 6.616 veterani arată că terapia cu testosteron la bărbații transgender scade eGFR, în timp ce terapia cu estrogeni la femeile transgender nu modifică funcția renală.

Studiul compară 68Ga-DOTA-Bombesin PET/CT cu 18F-FDG PET/CT, demonstrând o sensibilitate superioară a noului trasor în detectarea metastazelor ganglionare și osoase în cancerul mamar.

Un studiu de cohortă danez pe 314.742 de femei arată că diabetul gestațional crește de aproape 2 ori riscul de cancer renal, fără a influența riscul de cancer mamar, ginecologic sau tiroidian.

Studiu de cohortă pe 29 de ani (71 pacienți) care demonstrează profiluri clinice distincte în APS-1 (clasic vs. nonclasic) și rolul central al dezreglării interferonului în patogeneza bolii.

Studiul pe 294.618 pacienți demonstrează că indicatorul TyG-KDM-BA (rezistență la insulină și vârstă biologică) prezice riscul cardiovascular mai precis decât indicatorii metabolici tradiționali.

Studiul pe 346.868 de participanți demonstrează că indicii aterogeni ai plasmei (AIP), în special AIP-BRI, prezic independent riscul de multimorbiditate cardiometabolică pe 16 ani.

Studiul UK Biobank (N=29.697) arată că GDF-15 prezice independent riscul de ASCVD (HR 1,25) și MASLD (HR 1,62), depășind biomarkerii clasici în stratificarea riscului cardiovascular-renal-metabolic.