Hipertensiunea arterială poate duce la modificări structurale ale rinichilor

Hipertensiunea arterială (HTA) și diabetul zaharat de tip 2 sunt considerate printre cele mai frecvente cauze ale bolii cronice de rinichi. Până în prezent, efectele diabetului asupra structurii și funcției renale au fost mult studiate, dar impactul hipertensiunii – independent de diabet – asupra modificărilor structurale la nivelul rinichilor rămăsese mai puțin elucidat. Un studiu al echipei de cercetători de la Universitatea de Medicină din Viena oferă acum dovezi ferme că hipertensiunea, de una singură, provoacă alterări incipiente în filtrul renal.

Obiective și designul studiului

• Cercetarea a cuprins 99 de pacienți, unii având hipertensiune arterială (HTA) și/sau diabet de tip 2 (T2DM), iar alții fără aceste afecțiuni.  
• Materialul biologic a provenit din mostre de țesut renal neafectat, recoltate în timpul nefrectomiilor efectuate pentru tumori de rinichi (perioada 2013–2018).  
• Scopul a fost identificarea diferențelor la nivel de podocite și glomeruli (volum, densitate celulară), atât la persoanele cu HTA, cât și la cele cu HTA + T2DM sau fără niciuna dintre afecțiuni (grupul de control).

Metodologia de analiză

• Au fost utilizate tehnologii moderne de imagistică și inteligență artificială (analiză deep-learning) pentru a evalua mărimea și densitatea podocitelor, precum și volumul glomerular.  
• Podocitele sunt celule specializate în corpusculii renali, responsabile pentru integritatea barierei de filtrare. Disfuncția sau pierderea lor indică un risc crescut de insuficiență renală pe termen lung.

Rezultate

Modificări structurale date de HTA:  

• Grupurile cu hipertensiune (cu sau fără diabet) au prezentat o scădere a densității podocitelor față de grupul de control.  
• Nucleii podocitelor erau semnificativ mai mari în grupurile HTA (atât cu, cât și fără T2DM) comparativ cu pacienții fără aceste condiții.  
• Aceste anomalii au apărut independent de prezența diabetului zaharat, sugerând că hipertensiunea, singură, poate iniția leziuni renale incipiente.

Dimensiuni glomerulare:  

• În mod interesant, volumul glomerular nu a prezentat diferențe majore între pacienții cu numai HTA și cei cu HTA + T2DM.  
• Se subliniază astfel că simpla hipertensiune are un efect direct asupra structurii renale, comparabil cu influența cumulativă a diabetului.

Consecințe privind funcția renală:  

• Podocitele mai puține și nucleii hipertrofiați sunt corelate cu deteriorarea compensării renale după nefrectomie, sugerând potențial un impact negativ asupra capacității rinichiului de a se adapta și menține funcția normală.  
• Modificările ar reprezenta pasul microscopic inițial către afectarea filtrării glomerulare și, în cele din urmă, boală cronică de rinichi.

Implicații clinice

• Studiul aduce dovezi clare că hipertensiunea poate produce, în stadiu timpuriu, leziuni renale structurale, înainte de apariția simptomelor clinice, chiar în absența diabetului.  
• Detecția precoce și tratamentul susținut al hipertensiunii ar putea încetini progresia bolii cronice de rinichi și reduce riscurile pe termen lung (de ex. proteinurie, insuficiență renală).  
• Importanța controlului tensiunii arteriale crește și mai mult la pacienții care au deja riscuri metabolice, dar concluziile relevă că până și pacienții numai cu hipertensiune pot suferi de anomalii renale subclinice.

Concluzii și perspective

Acest studiu aduce un plus de înțelegere despre cât de devreme hipertensiunea singură poate genera alterări la nivel de podocite și glomeruli, constituind semnalul microscopic al unei posibile evoluții spre boală renală cronică. Dacă până acum focalizarea principală era pe diabet drept factor major de afectare renală, rezultatele de față subliniază rolul direct al hipertensiunii în inițierea leziunilor. Astfel, monitorizarea și tratamentul prompt al tensiunii arteriale devin esențiale pentru protecția pe termen lung a funcției renale.