Ileus meconial

Ileusul meconial este definit ca obstrucția ileonului terminal din cauza prezenței în lumenul intestinal al nou-născutului a meconiului de consistență mult mai crescută decât în mod normal.

Meconiul reprezintă conținutul intestinal care se acumulează în intestinul fătului, constituind totodată și primul scaun al nou-născutului. Evacuarea acestia din lumenul intestinal al nou-născutului are loc în primele 24-48 de ore de la naștere și, în mod normal, are o consistență mai crescută decât scaunele ulterioare ale nou-născutului și un aspect lipicios. (1, 2)

Epidemiologie

33% din totalul cazurilor de obstrucție neonatală a intestinului subțire se datorează ileusului meconial. Aproximativ 90% din cazurile de ileus meconial au drept cauză fibroza chistică. Cu toate acestea, de-a lungul timpului au fost raportate cazuri în care ileusul meconial a apărut în absența fibrozei chistice (21,6% dintre nou-născuții cu ileus meconial nu prezintă semne clinice sau rezultate ale investigațiilor de laborator care să ateste existența fibrozei chistice).
Între 10 și 25% din nou-născuții diagnosticați cu fibroză chistică prezintă și ileus meconial.

Ileusul meconial este considerat o afecțiune rară, afectând 1 din 25.000 copii anual. (3, 4, 5)

Semne și simptome

Cele mai întâlnite semne și simptome ale nou-născutului cu ileus meconial sunt cele caracteristice obstrucției intestinale, printre acestea numărându-se:

• Vărsături biloase
• Distensie abdominală
• Absența scaunului
• Identificarea la palparea abdomenului a unor anse intestinale destinse, mărite în volum (5, 6, 7)

Fiziopatologie

Ileusul meconial este regăsit majoritar în contextul fibrozei chistice (mucoviscidozei), o afecțiune genetică autozomal recesivă care determină afectare multiplă de organ (insuficiență pancreatică, infecții pulmonare recurente, deficit ponderal). Reprezintă totodată una din manifestările precoce ale fibrozei chistice, meconiul devenind aderent de pereții intestinali și căpătând o consistență vâscoasă, densă. Distal de ileonul terminal, colonul este îngust, fără conținut intestinal, atribuindu-i-se denumirea de „microcolon”.

În ceea ce privește compoziția la copiii cu fibroză chistică, meconiul are o concentrație crescută în proteine și scăzută în carbohidrați, prezentând, de asemenea, și un conținut redus de apă. Printre factorii care favorizează creșterea consistenței meconiului se numără și acțiunea proteazei pancreatice, respectiv cantitatea crescută de albumină conținută de meconiu care se întâlnește în cazul copiilor bolnavi de mucoviscidoză. Mai mult decât atât, motilitatea intestinală anormală care este întâlnită uneori la pecienții cu fibroză chistică contribuie la formarea ileusului meconial. (5, 8)

Complicațiile cele mai întâlnite (cca. 50% din cazuri) în rândul nou-născuților cu ileus meconial sunt:

• Perforația – o complicație gravă, care, prin pătrunderea meconiului în cavitatea peritoneală, poate duce la peritonită
• Malrotația intestinului subțire /volvulus (torsiunea ansei intestinale în jurul său)

În cazul în care este afectată vascularizația ileonului terminal, având drept rezultat ischemia și infarctul intestinal, se poate declanșa peritonita, și, ulterior, prin resorbția țesutului afectat, pot apărea chiar zone de atrezie intestinală (prenatal). De asemenea, există și un risc crescut de colestază în rândul nou-născuților cu ileus meconial. (5, 6, 7)

Diagnostic

Prenatal, ecografia poate decela modificări sugestive pentru ileus meconial și/sau fibroză chistică, însă nespecifice. Diagnosticul este suspectat, în majoritatea cazurilor, intr-un context clinic adecvat, atunci când nou-născutul prezintă semne și simptome care sugerează obstrucție intestinală, cu sa fără istoric familial de mucoviscidoză. Dacă există un grad înalt de suspiciune, se pot efectua următoarele investigații:

• Radiografie abdominală
• Teste de confirmare a fibrozei chistice
• Clismă baritată

La radiografia abdominală se pot observa anse intestinale dilatate, cu aspect caracteristic de „bule de săpun” sau „geam mat” (cu rol diagnostic pentru ileusul meconial). În contextul peritonitei meconiale, pot fi observate fragmente meconiale calcificate la nivelul peritoneului și/sau scrotului.
Clisma baritată poate ilustra obstrucția ileonului terminal, împreună cu prezența microcolonului. (2, 5, 6, 7)

Tratament

În absența complicațiilor, tratamentul este non-chirurgical și constă în efectuarea de clisme cu eliminarea meconiului restant și eliberarea lumenului intestinal.
În cazul prezenței complicațiilor (perforație, volvulus, atrezie intestinală) sau în lipsa răspunsului la tratamentul non-chirurgical, se impune tratamentul chirurgical. (2, 5, 6, 7)