Impactul pandemiei COVID-19 asupra funcționării neurobiologice la adolescenți

Pandemia COVID-19 a reprezentat un factor major de stres cronic la nivel global, iar adolescenții, aflați într-o perioadă sensibilă de dezvoltare neurobiologică, au fost deosebit de vulnerabili. Studiul publicat în jurnalul Translational Psychiatry a investigat modul în care stresul pandemic a afectat funcționarea sistemelor biologice sensibile la stres – axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA), inflamația sistemică și activarea prefrontală – la adolescenți evaluați înainte și după restricțiile impuse de pandemie.
Expunerea la stres cronic alterează funcționarea axei hipotalamo-hipofizo-adrenale (HPA), determină creșterea inflamației și afectează structuri cerebrale precum cortexul prefrontal, hipocampul și amigdala. Adolescența este o perioadă critică din punct de vedere neurobiologic, caracterizată prin dezvoltări endocrine, imune și neuronale. Stresul din această perioadă poate avea efecte de durată asupra sănătății mintale și fizice. În acest context, pandemia COVID-19 a amplificat dificultățile emoționale la adolescenți, dar puține studii au examinat simultan efectele asupra mai multor sisteme biologice.

Despre studiu

Studiul a inclus 154 de adolescenți (89 fete, 65 băieți), împărțiți în două grupuri potrivite după vârstă și sex:

• Grupul pre-COVID: evaluat între 2016 și 2019 (n = 76)
• Grupul post-COVID: evaluat între 2020 și 2022 (n = 78)

Participanții provin dintr-un studiu longitudinal desfășurat în zona San Francisco Bay. Ambele grupuri au fost echilibrate în funcție de stadiul pubertar, statutul socio-economic, expunerea la stres timpuriu și alți factori relevanți, cu excepția indicelui de masă corporală, mai mare în grupul post-COVID.

Metodologie

• Evaluare endocrină prin nivelurile zilnice de cortizol salivar (CAR și AUCg)
• Inflamație sistemică prin nivelul de proteină C reactivă (PCR) obținută din probe de sânge capilar
• Funcționare neurală evaluată prin fMRI în timpul a două sarcini afective:
  • Monetary Incentive Delay pentru procesarea recompensei
  • Affect Labeling pentru reglarea emoțiilor negative
• Analize statistice permutaționale non-parametrice (MANCOVA și ANCOVA), controlând pentru variabile de confuzie precum IMC, lotul de analiză și ora recoltării.

Rezultate

Diferente generale între grupuri

Analiza multivariată a arătat diferențe semnificative între adolescenții pre- și post-pandemie în funcționarea axei HPA, inflamație și activarea cerebrală (p = 0,006).

Funcționare endocrină (axa HPA)

• AUCg (cortizol total zilnic): semnificativ mai scăzut la grupul post-COVID (p = 0,002)
• CAR (răspunsul de trezire): fără diferențe semnificative (p = 0,568)

Inflamație sistemică

• PCR: niveluri semnificativ mai ridicate la adolescenții post-pandemie (p < 0,001)

Activare cerebrală (fMRI)

• mPFC (răspuns la recompensă): activare mai redusă la grupul post-COVID (p = 0,005)
• vlPFC (reglare emoțională): activare mai redusă la grupul post-COVID (p = 0,004)
• NAcc (anticipare recompensă): fără diferențe semnificative (p = 0,343)

Interpretare

Adolescenții evaluați după pandemie au prezentat:

• disreglare a axei HPA, evidențiată prin cortizol total redus
• inflamație sistemică crescută, prin PCR ridicat
• reducerea activării PFC în contexte afective și de recompensă

Aceste modificări sunt compatibile cu efectele stresului cronic și reflectă o stare de încărcare alostatică, ceea ce indică uzura fiziologică acumulată în urma expunerii prelungite la stres.

Implicații

Constatările sugerează că pandemia a indus modificări neurobiologice profunde, comparabile cu cele observate la adolescenții expuși la stres timpuriu sever. Aceste efecte sunt îngrijorătoare deoarece:

• apar într-o perioadă critică de dezvoltare
• afectează sisteme interdependente care influențează sănătatea fizică și psihică
• pot modifica traiectoria dezvoltării adolescenților post-pandemie

Limitări

• Dimensiunea relativ redusă a eșantionului
• Compoziție demografică predominant albă și din medii socio-economice înalte
• Utilizarea imputării multiple pentru date lipsă

Concluzii

Adolescenții evaluați după pandemia COVID-19 prezintă semne clare de modificări în funcționarea axei HPA, inflamației sistemice și procesării cerebrale a emoțiilor și recompenselor. Aceste rezultate susțin ipoteza că pandemia a reprezentat un stresor sistemic care a afectat profund echilibrul biologic al tinerilor, cu posibile consecințe pe termen lung asupra sănătății și dezvoltării lor. Este esențial ca aceste efecte să fie monitorizate și să fie dezvoltate intervenții adaptate pentru sprijinirea acestei generații în procesul de recuperare post-pandemică.