Infecția cu virusul respirator sincițial (VRS sau RSV)

Virusul respirator sincițial sau RSV este unul dintre cele mai frecvente virusuri ce afectează în mod frecvent tractul respirator la copiii din întreaga lume, provocând simptome ușoare sau moderate, asemănătoare unei răceli. (1, 3)

În ultima perioadă, se consideră ca infecția cu RSV poate reprezenta un risc chiar și pentru adulți, nu doar pentru copii. Recuperarea este una relativ rapidă, între 1-2 săptămâni, fiind însă mult mai severă pentru copiii sub 6 luni sau pentru vârstnici. (1, 3)

Etiologie

RSV este un virus ARN monocatenar, având catenă negativă, ce face parte din familia Paramyxoviridae, respectiv genul Pneumovirus. Virusul sincițial respirator poate afecta atât animalele, cât și oamenii, fiind variante diferite ale aceluiași virus. (3)

Din punct de vedere structural, acesta este format dintr-un strat bilipidic, ce înconjoară un miez de ribonucleoproteină. (3)

Semne și simptome

Cel mai adesea infecția cu virusul respirator sincițial se manifestă la copii cu vârsta sub 1 an sub forma unei infecții respiratorii inferioare, precum:
• Bronșiolită: reprezintă inflamația celor mai mici căi respiratorii din plămân
• Pneumonie: infecție la nivelul plămânului (1, 2)

În cel mai negru scenariu, o bronșiolită netratată poate rar progresa către pneumonie, insuficiență respiratorie, apnee obstructivă în somn, urmată de deces. (3)

Semne și simptome

Simptomele infecției cu RSV încep după aproximativ 5 zile de la contactarea virusului, având un risc de agravare în următoarele 3-4 zile de boală.

Simptomele la copil pot fi ușoare spre moderate, incluzând:
• Rinoree (curge nasul)
• Tuse
• Febră
• Strănut
• Wheezing (respirație șuierătoare)
• Scăderea apetitului
• Infecții auriculare (mai rar) (1, 2)

Uneori, simptomatologia la copii poate fi nespecifică și greu de identificat pentru a pune un anumit diagnostic. Astfel, uneori infecția cu RSV se poate manifesta la copii doar prin:
• Scăderea apetitului
• Iritabilitate
• Scăderea activității
• Dificultăți de respirație (1)

Simptomele la adulți pot fi minime, ușoare sau chiar inexistente. Atunci când ele totuși există, pot avea o durată de aproximativ 5 zile și pot fi următoarele:
• Rinoree
• Faringită
• Tuse
• Dureri de cap
• Oboseală
• Febră (1)

Adulții și copiii infectați cu virusul respirator sincițial nu necesită spitalizare, dar există situații, precum adulții cu vârsta peste 65 de ani sau copiii sub 1 an, care pot necesita o îngrijire mult mai atentă, în special din cauza dificultăților respiratorii și a riscului de deshidratare. (1)

Datele recente arată că aproximativ unul până la doi din 100 de copii infectați cu RSV și cu o vârstă sub 6 luni, pot necesita internare într-o secție specializată. (1)

În funcție de gravitatea infecției respiratorii, pot necesita oxigen suplimentar, intubare și/sau ventilație mecanică, dar cu un prognostic bun. (1)

Cine este la risc pentru infecția cu virusul sincițial respirator?

Există particularități în ceea ce privește riscul de a dezvolta o formă mai gravă a bolii, atât pentru adulții, cât și pentru copii, precum:
• Copiii născuți prematur
• Nou-născuții sub 6 luni
• Copii și adulți cu sistem imun compromis din cauza unei patologii adiacente
• Copii sub vârsta de 2 ani care suferă de boală cardiovasculare congenitală
• Copii sub vârsta de 2 ani care suferă de afecțiuni pulmonare cronice
• Copii cu wheezing (respirație șuierătoare)
• Copii cu astm bronșic
• Adulți cu vârsta peste 65 de ani
• Adulți cu afecțiuni cronice cardiovasculare
• Adulți cu sistem imun deprimat (1, 2)

Virusul sincițial respirator poate provoca exacerbări ale unor afecțiuni adiacente serioase, precum:
• Astm bronșic
• Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
• Insuficiență cardiacă congestivă (1)

Cum se transmite infecția cu virusul sincițial respirator?

Fiind o infecție ce afectează preponderent tractul respirator, transmiterea va avea loc pe cale aeriană, astfel:
• Prin particulele de salivă pe care le poate transmite o persoană atunci când tușește sau strănută
• Prin suprafețe care au fost contaminate cu particule de virus
• Contact direct cu virusul, prin sărutul unui copil/adult care este deja infectat (1, 2)

O persoană deja infectată, poate fi contagioasă pentru cei din jurul ei de la 3 până la 8 zile. (1, 3)

Este foarte important de luat în calcul sistemul imunitar al fiecăruia, deoarece, atunci când acesta este slăbit, individul în cauză poate transmite infecția pentru o perioadă mai lungă de timp, precum 4 săptămâni. (1)

Copiii pot fi mult mai expuși, deoarece își petrec marea parte a timpului la grădiniță sau la școală, transmiterea fiind una foarte frecventă în comunitate. (1)

Cel mai frecvent, infecția cu virusul sincițial respirator apare în sezonul rece, începând din toamnă, iarnă, până în primăvară. Contagiozitatea unui virus, precum și severitatea infecției, poate să varieze de la an la an. (1)

Fiziopatologie

Perioada de incubație a acestui virus variază între 4-6 zile, lucru ce depinde de gazdă, respectiv de pacient, precum:
• Vârsta pacientului
• Dacă infecția cu RSV este primul episod pentru respectivul pacient
• Alte patologii asociate (3)

Debutul infecției are loc prin inocularea mucoasei nazofaringiene sau conjunctivale, pentru a putea ajunge apoi la nivelul tractului respirator, mai exact la nivelul celulelor epiteliale ciliate apicale. (3)

Diagnostic

Diagnosticul se pune în urma unei vizite la medic, după recoltarea de secreție, prin:
• Exsudat nazal
• Exsudat faringian (1)

În urma recoltării, virusul poate fi cu ușurință identificat printr-un test PCR care va confirma sau nu prezența virusului. (1, 2)

Tratament

La momentul actual nu există un tratament specific pentru infecția cu RSV, dar specialiștii lucrează pentru obținerea unui vaccin. Tratamentul este unul simptomatic, precum:
• Antipiretice pentru scăderea febrei
• Antialgice pentru ameliorarea durerii
• Se recomandă hidratarea
• Odihnă (1, 2)

Se recomandă respectarea tratamentului prescris de către medic. Antibioticele nu se vor administra, neavând efect în fața unei infecții virale, ci doar dacă există suprainfecție bacteriană. (2)

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă o profilaxie pentru sugarii și copiii mici cu risc ridicat și care suferă de anumite afecțiuni medicale subiacente, ce constă în administrarea unui anticorp monoclonal, respectiv Palivizumab, în sezonul rece. (1)

Prevenție

Măsurile de prevenție sunt destul de comune și foarte ușor de aplicat, asemănându-se foarte mult cu măsurile de prevenție ale unei răceli obișnuite, după cum urmează:
• Obișnuiți să puneți mereu un șervețel la gură sau cotul atunci când tușiți sau strănutați, și nu mâna, deoarece pot rămâne particule pe suprafețe dacă nu vă spălați imediat pe mâini după
• Evitați sau fiți mai selectivi la contactul strâns, precum sărutul sau strângerea mâinii
• Evitați contactul cu persoane răcite sau bolnave
• Purtați mască dacă vă aflați în locuri aglomerate sau lângă persoane vulnerabile
• Evitați să atingeți fața dacă nu aveți mâinile curate (1, 2)

Ideal, atunci când cineva prezintă simptome asemănătoare răcelii, este recomandat să nu interacționeze cu copii ce prezintă anumite riscuri de boală, precum:
• Copii ce sunt la risc să dezvolte o formă gravă de infecție cu RSV
• Sugarii prematuri
• Copii sub 2 ani cu afecțiuni pulmonare sau cardiovasculare cronice
• Copii cu sistemul imunitar deprimat (1)

Recomandări

Se recomandă păstrarea măsurilor de igienă, care țin de orice răceală obișnuită, precum și o atenție sporită atunci când aveți un copil care poate fi susceptibil de a dezvolta o formă mai severă a bolii.

Pentru indivizi sănătoși, infecția se poate manifesta cu simptome ușoare sau moderate, care nu necesită spitalizare și se recomandă medicația simptomatică, respectând indicațiile medicului.