Fülas Iuliana - Cabinet de Psihologie

 

"Homosexualitatea masculină - despre care Freud a scris în legătură cu Leonardo da Vinci. Homosexualul caută, în partenerul său, pe copilul ce a fost el însuşi odată, şi îl iubeşte aşa cum era el iubit de mamă în trecut.

 

Are loc deci o identificare cu mama şi o alegere de obiect narcisică (narcisism rănit prin fantasma de castrare). Factorii etiologici sunt constituţionali şi de mediu – seducţia maternă, lipsa tatălui. Alte ipoteze iau în considerare puternica valorizare a organului genital masculin, care nu-i poate lipsi nici obiectului iubirii, sau gelozia faţă de fraţi (la bărbat)/surori(la femeie), care se transformă din ură în iubire homosexuală.

Freud leagă homosexualitatea de paranoia (unde persoana iubită devine persecutor) şi de funcţionarea socială (unde impulsurile agresive conduc la formaţiune reacţională).
Homosexualitatea feminină este mai puţin clarificată. O ipoteză este decepţia fiicei
în timpul conflictului oedipian, faţă de tată; are loc o reorientare spre mama care, deşi
aleasă ca obiect al iubirii, rămâne obiectul unei relaţii ambivalente.

Orientarea sexuala este tot o alegere dintre o gama de optiuni, alegem sa fim heterosexuali, bisexuali sau homosexuali. De fiecare data cand facem o alegere, ar fi bine sa ne gandim la consecinte, sa punem in balanta beneficiile si prejudiciile, iar decizia sa o luam doar cand putem sa ne-o asumam. Asumarea deciziei implica existenta resurselor care ne vor ajuta sa depasim obstacolele care pot aparea.

 

Numeroase opinii au fost lansate, unele au sustinut ideea de homosexualitate ca factor de comportament invatat, altele au sustinut ideea de factor biologic care are legatura cu structura creierului, in mod special cu conexiunile de structura din amigdala creierului.
Identitatea sexuala se formeaza intre doi ani si jumatate si patru ani, pe parcurs aceasta fiind confirmata prin comportament: jocuri, imbracaminte, mers, tinuta etc..

 

Cei mai multi psihologi considera ca orientarea sexuala de tip homosexual este un comportament invatat care apare in urma unei relatii defectuoase a copilului cu parintele de acelasi sex, sau in urma perceperii de catre copil a relatiei cu parintele de sex opus ca fiind nesatisfacatoare. Astfel, copilul alege identificarea cu parintele de sex opus, ramanand totusi cu o nevoie nesatisfacuta. Pe parcursul dezvoltarii, individul va dori satisfacerea acestei nevoi de identificare cu cei de acelasi sex.

 

Diferenta intre copiii respinsi afectiv de parintele de acelasi sex si copiii care primesc afectiunea si atentia de care au nevoie de la parintele de acelasi sex poate fi observata in primii ani de viata.
Primii vor interactiona foarte greu cu ceilalti copii de acelasi sex, fiind mai mult atrasi de cei de sex opus, ceilalti vor interactiona foarte usor cu copiii de acelasi sex si isi vor intoarce privirea spre sexul opus undeva in preajma pubertatii.

 

Cei respinsi la varste fragede de parintele de acelasi sex, prin identificarea si interactionarea directa cu cei de sex opus, ajung sa cunoasca suficiente detalii incat la pubertate sa nu le mai trezeasca interesul, curiozitatea fiindu-le suscitata de cei de acelasi sex.
Totusi aceasta teorie nu raspunde tuturor intrebarilor, de exemplu, sunt copii care cresc fara parintele de acelasi sex si nu apare identificarea cu parintele de sex opus.

 

De partea cealalta, sustinatorii ideii factorului biologic se sprijina pe un studiu realizat recent si publicat in jurnalul Proceedings al Academiei Nationale de Stiinta. Acesta spune ca intre barbatii “gay” si femeile heterosexuale exista asemanari in modul in care amigdala creierului interpreteaza factorii emotionali. De asemenea, si intre lesbiene si barbatii heterosexuali exista similaritati de aceeasi natura.
Amigdala creierului colecteaza semnale din mediul inconjurator, inregistreaza semnificatia emotionala si – atunci cand e nevoie – determina un raspuns adecvat. Se ocupa si de sarcina importanta de a invata si de a tine minte lucrurile de care trebuie sa te temi.

 

Acest studiu aduce o contributie importanta in detensionarea polemicilor pe marginea orientarii sexuale.
Studiile anterioare aratau diferente semnificative intre creierul femeii si creierul barbatului, in anumite zone si respectiv functionalitati. De exemplu, creierul barbatului are, in general, partea dreapta mai dezvoltata decat partea stanga.

 

Studiul actual raspunde intrebarilor in privinta diferentelor fizice din creier intre indivizii de acelasi sex, dar cu orientare sexuala diferita.
Cercetatorii au investigat prin scanare cu RMI creierul a 90 de voluntari de aceeasi varsta, din care 50 au fost identificati ca avand orientare heterosexuala, iar 40 cu orientare homosexuala.
In urma scanarii a rezultat ca femeile cu orientare homosexuala prezinta similaritati ale creierului cu cele ale barbatilor de orientare heterosexuala, adica exista asimetrie intre cele doua emisfere, cea dreapta fiind mai larga, pe cand creierul femeilor de orientare heterosexuala si al barbatilor de orientare homosexuala au ambele emisfere simetrice.

 

Amigdala, care are un rol cheie in reactiile emotionale la stimulii externi si care mediaza in procesele care au legatura cu anxietatea si dispozitia, prezinta conexiuni asemanatoare la femeile heterosexuale si barbatii homosexuali.

 

Astfel, s-ar explica de ce indivizii homosexuali - barbatii gay - prezinta un risc crescut in privinta tulburarilor de tip: depresie, anxietate.
Insa si acest studiu reprezinta doar o premisa pe baza careia cercetarile pot merge mai departe pana la identificarea factorilor reali care conduc spre homosexualitate."

 

Sursa: PSIHOPATOLOGIE PSIHANALITICA, Lector dr. Brînduşa Orăşanu.
IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70