Medicamente Antivirale in Terapia Clinica
©
Autor: Dr. Necula Adrian
Compusii biologici utili impotriva infectiilor virale, au fost dezvoltati in ultimii 50 de ani ; practic, pentru realizarea acestor compusi, au fost utilizate principii similare, care stau la baza folosirii antibioticelor impotriva infectiilor bacteriene ; cu toate acestea, compusii antivirali prezinta o serie de specificitati, data fiind structura particulara a particulelor infectioase virale ; in timp ce patogenii bacterieni au o structura individuala aparte, precum si capacitatea de a se inmulti in afara celulelor organismului gazda, particulele virale se pot replica doar in interiorul celulelor infectate, utilizad intregul aparat biochimic al celulei respective ; acesta este si motivul pentru care, substantele antivirale trebuie sa actioneze cat mai tintit, doar asupra functiilor induse de catre acel virus, lasand intacte functiile proprii ale celule umane.
Pentru a demonstra eficacitatea terapeutica, compusii antivirali trebuiesc testati in laborator, utilizand culturi celulare complexe (sau culturi de tesuturi) ; rezultatele testarilor, variaza cel mai adesea, functie de tipul celulelor utilizate in cultura ; ulterior, trebuie demonstrata si documentata stiintific, eficacitatea acestor compusi, in situatia in care sunt administrati unei gazde umane.
Problemele legate de doza eficienta, precum si nivelurile de toxicitate ale acestor compusi, sunt mult mai complexe decat in cazul utilizarii chimioterapicelor cu actiune antimicrobiana ; acesta este si motivul pentru care medicamentele antivirale trebuiesc administrate cu mare atentie pacientilor, in timp ce monitorizarea se realizeaza continuu, pentru a sesiza la timp eventualele efecte toxice sau adverse.
Categoric aceste chimioterapice indreptate impotriva infectiilor virale, nu vor actiona singure si separat de sistemul imunitar propriu gazdei umane ; intotdeauna vor exista interactiuni intre aceste medicamente, si diferitele componente ale sistemului imunitar uman.
Pentru o utilizare cat mai corecta si cat mai tintita a acestor chimioterapice, este necesara realizarea unui diagnostic prompt si corect ; desigur ca, exista infectii virale (herpes zoster) pentru care manifestarile clinice si semne obiective de boala, sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului ; in alte contexte, fara ajutorul informatiilor epidemiologice si al informatiilor paraclinice (diagnostic de laborator), diagnosticul de certitudine nu va putea fi stabilit. Metodele de diagnostic virusologic trebuie sa fie cat mai rapide si cat mai putin invazive, permitand astfel medicului curant, adoptarea unei conduite terapeutice adecvate.
Pentru a demonstra eficacitatea terapeutica, compusii antivirali trebuiesc testati in laborator, utilizand culturi celulare complexe (sau culturi de tesuturi) ; rezultatele testarilor, variaza cel mai adesea, functie de tipul celulelor utilizate in cultura ; ulterior, trebuie demonstrata si documentata stiintific, eficacitatea acestor compusi, in situatia in care sunt administrati unei gazde umane.
Problemele legate de doza eficienta, precum si nivelurile de toxicitate ale acestor compusi, sunt mult mai complexe decat in cazul utilizarii chimioterapicelor cu actiune antimicrobiana ; acesta este si motivul pentru care medicamentele antivirale trebuiesc administrate cu mare atentie pacientilor, in timp ce monitorizarea se realizeaza continuu, pentru a sesiza la timp eventualele efecte toxice sau adverse.
Categoric aceste chimioterapice indreptate impotriva infectiilor virale, nu vor actiona singure si separat de sistemul imunitar propriu gazdei umane ; intotdeauna vor exista interactiuni intre aceste medicamente, si diferitele componente ale sistemului imunitar uman.
Pentru o utilizare cat mai corecta si cat mai tintita a acestor chimioterapice, este necesara realizarea unui diagnostic prompt si corect ; desigur ca, exista infectii virale (herpes zoster) pentru care manifestarile clinice si semne obiective de boala, sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului ; in alte contexte, fara ajutorul informatiilor epidemiologice si al informatiilor paraclinice (diagnostic de laborator), diagnosticul de certitudine nu va putea fi stabilit. Metodele de diagnostic virusologic trebuie sa fie cat mai rapide si cat mai putin invazive, permitand astfel medicului curant, adoptarea unei conduite terapeutice adecvate.
Data actualizare: 27-06-2012 | creare: 20-07-2010 | Vizite: 77506
Bibliografie
Harisson, Principiile medicine interne, Vol. I si II, Ed. Teora, 2002 E. Miftode, Boli Infectioase, Ed. Junimea, 2008
V. Rusu, Dictionar Medical, Ed. Medicala, 2001
E. Bottone, Atlas of Clinica Microbilogy of infectious Diseases, Ed. Informa Healthcare, 2006
W.R. Jarvis, Bennett and Brachman’s Hospital Infections, Ed. Lippincott Williams Wilkins, 2008
D. Schlossberg, Clinical Infectious Disease, Ed. Cambridge University Press, 2008
Dessain, Scott K , Human Antibody Therapeutics For Viral Disease, Ed. Springer Verlag, 2008
John G. Bartlett, The Johns Hopkins ABX Guide – Diagnosis and Tratment of Infectious Diseases, Ed. Jones and Bartlett, 2010
John W. Wilson , Mayo Clinic Antimicrobial Therapy – Quick Guide, Ed. Informa Healthcare, 2008
S. L. Gorbach, Infectious Diseases, Ed. Lippincott Williams Wilkins, 2004
Edward K. Wagner, Basic Virology, Ed. Wiley, 2007
Douglas D. Richman, Clinical Virology, Ed. American Society of Microbiology, 2002
Arie J. Zuckerman, Principles and Practice of Clinical Virology, Ed. John Wiley, 2009
Brian Mahy, The Dictionary of Virology, Ed. Academic Press, 2008
L. R. Haaheim, A Practical Guide to Clinical Virology, Ed. John Wiley, 2002
©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Forumul Infectii:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Boala Lyme
- Infectie unghie la picior!
- Sinuzita mai veche care recidiveaza foarte des
- Infectii vaginale?!
- Ureaplasma
- STREPTOCOCCINUM - remediu valoros contra ASLO marit
- Streptococ beta hemolitic
- Posibila greseala a testului hiv?
- Stafilococ coagulazo-pozitiv
- Streptococul auriu in gat